Cine n-a auzit de genialul Albert Einstein, marele fizician, teoretician, unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii?
A publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii. Tot el ne-a lăsat și câteva învățături profunde, dintre care câteva mi-au atras atenția. Am să vă enumăr doar trei, să nu mă lungesc prea mult, care mi s-au întipărit adânc în minte și inimă.
„Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul”
Noi, oamenii, ne naștem curajoși, având dorința de a încerca diverse lucruri noi, însă ne pierdem această calitate, datorită frânării inițiativelor noastre, de către oamenii din jur.
În opinia mea, curajul este calitatea, care ne permite să acceptăm lucruri ce nu putem controla sau evita. Inamicul cel mai mare al curajului este frica izvorâtă din neîncrederea în forțele proprii. Temerile, frustrările, mânia, invidia, patimile, neputința, răutățile, piedicile, ne văduvesc de echilibrul interior, întunecându-ne existența.
Redobândirea curajului nu poate fi așteptat de la alte persoane, căci fiecare om este responsabil pentru viața sa, comportamentul său, gândurile sale, cât și pentru atitudinile sale. Curajul se află în interiorul tău și doar tu o poți reactiva, prin învingerea temerilor, ieșind din zona de confort, prin bunătate, frumuseţe şi adevăr.
„Distincţia între trecut, prezent şi viitor este o iluzie a percepţiei umane.”
Trebuie să ne trăim prezentul, fără să mizăm pe viitorul nesigur şi îndepărtat. Singura realitate este cea care se derulează în fața ochilor noștri, adică prezentul.
Și trecutul este cert, dar consumat, așa că ceea ce ne rămâne este prezentul. Timpul și spațiul sunt instrumente ale conștiinței omului, pe care le purtăm cum broasca țestoasă își poartă carapacea. Așadar, trăiți clipa și zâmbiți, căci nu avem garanția că viitorul va fi mai bun.
„Nicio problemă nu poate fi rezolvată cu aceeași atitudine cu care a fost creată.”
Ne place sau nu, problemele apar aproape zilnic în viața noastră. Pe unele le ignorăm, le considerăm lipsite de interes, pe altele le considerăm „normale” și nu ne batem prea mult capul cu ele.
Încercăm să rezolvăm problemele cum putem. Câteodată reușim, alteori renunțăm când constatăm „că este mult prea mult” pentru noi, așteptând ca alții să le rezolve sau să se rezolve de la sine – ceea ce nu se întâmplă niciodată. În opinia mea, o problemă este doar un „decalaj” între o situație curentă și una dorită.
Așadar, noi creăm problemele, dar rezolvarea lor necesită efort, deoarece nu le putem rezolva cu aceeași atitudine cu care le-am creat! Fiţi deschiși în faţa tuturor soluţiilor care ar funcţiona şi încercaţi-le înainte de a lua decizii pripite!
ANDREA PODARU