Dascălul devenit elev

Am trăit cea mai mare parte a vieții mele în vremurile tulburi ale comunismului, când o călătorie la Paris părea la fel de puțin accesibilă precum o aselenizare. Și iată, la 3o de ani distanță, grație muncii titanice a unor organizatori merituoși, viața mi-a oferit șansa de a participa la un curs de formare profesională în cel mai frumos și mai vizitat oraș din lume, Paris.

Am plecat la drum cu emoțiile inerente perioadei nesigure pe care o traversăm: Oare vom reuși să trecem peste vigilența celor din aeroport? Oare voi face față la cursul inovativ la care urmează să particip?

Alături de alți profesori tineri, sosiți la curs din Polonia și Slovacia, am dobîndit noi cunoștințe în domeniul digital, care ne vor ajuta să ne perfecționăm activitatea la clasă si să ținem pasul cu școala viitorului. În fiecare dintre cele cinci zile de curs am descoperit noi și noi aplicații: Socrative, Plikers, AnswerGarden, Mentimeter, Jamboard, Edpuzzle, Jamendo Music, Creative Commons , WeVideo, DWHelper Firefox, StoryJumper, PhotoScissors, Mojipop, QuiverVision, Augmented Reality.

Pe unele dintre ele, precum Speen the Wheel! sau Kahoot, le descoperisem împreună cu elevii mei, în perioada predării online. Nu de puține ori, în timpul cursului, uitam de statutul nostru de profesor și ne transformam în elevii jucăuși, extaziați de descoperirea unor noi jocuri interactive. Gândul îmi fugea mereu la elevii mei, cărora așteptam cu nerăbdare să le împărtășesc ceea ce am învățat.

Acum, întorcându-mă în timp la acele cinci zile de curs, mă întreb cum am reușit să acumulăm într-un timp atât de scurt atât de mult material. Cel mai interesant, dar și mai greu de abordat, mi s-a părut Jamendo Music, prin care am învățat să atașăm unei povești inedite, create de noi, muzică și imagine. Am devenit adevărați producători de film!

Toate aceste zile de muncă au fost încoronate cu o activitate susținută în Musee d Orsay, muzeu în care galeria impresioniștilor m-a cucerit în totalitate.

Iar când fiecare zi de curs era dublată de un periplu pe bulevardele Parisului, bucuria era deplină. Am descoperit frumusețea și farmecul Parisului așa cum numai cineva care așteaptă de o viață să-l descopere o poate face: cu toate muzeele lui generoase, cu palatele și catedralele lui impunătoare, care te strivesc cu monumentalitatea lor, cu parcuri îngrijite în cel mai mic detaliu, dar și cu străduțe romantice, care te întorc la vremuri demult apuse. Iar, când în inima Parisului, lângă modernul Centru Pompidou, descoperi Atelierul lui Brâncuși, ești foarte mândru că aparții unui neam care a dat asemenea valori umanității.

Le ramân recunoscătoare tuturor celor care, acum spre final de carieră, mi-au dat șansa sa trăiesc această împlinire. Simt că bucuria întâlnirii cu acesti oameni și cu aceste locuri mi-au dat energia de a conduce cu drag, pe drumul cunoașterii, încă o ultimă generație de elevi.

Prof. înv. primar BRÂNDUȘA PINTEAN

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s