Nectaria Jejeran, elevă în clasa a IV-a, și-a lansat vineri, 9 iunie, o carte de ficțiune, intitulată Povești de la Hotelul Dulciurilor. Evenimentul a avut loc în sala festivă a Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea, unde Nectaria este elevă, la clasa prof. Gheorghina Lemnian. În preludiul lansării, am avut un scurt dialog cu tânăra autoare.

De unde provine interesul tău pentru scris ficțiune la o vârstă atât de fragedă?

Nectaria: Primele compuneri le-am scris pentru școală, la îndemnul doamnei învățătoare. Așa am descoperit că îmi vin tot felul de idei, că scriu cu ușurință și mai ales că este o sarcină școlară care îmi place.

Ce te-a inspirat să publici o carte de povești? De unde îți vin ideile?

Nectaria: Pentru această carte m-a inspirat verișoara mea, care mănâncă foarte multe dulciuri. În general, mă inspiră comportamentul membrilor familiei, oamenii de pe stradă, întâmplările din jurul meu, poveștile și experiențele pe care mi le spun alții.

Acasă, am camera mea specială, decorată pe gustul meu, de unde nu lipsesc un calculator și imprimanta. Port cu mine mereu un carnețel, unde îmi notez idei uneori. În special, totuși, camera este refugiul meu, aici mă retrag când sunt singură, iar scrisul îmi ține companie.

Poți să ne spui ceva despre subiectele pe care le abordezi?

Nectaria: În colecția Povești de la Hotelul Dulciurilor, unul dintre personaje este Brioșel, un cățeluș simpatic. Eu am un cățeluș care mi-e foarte drag și consider că animalele sunt foarte importante în viața noastră, deci nu au cum lipsi din creațiile mele. Îmi place muzica și așa s-a născut DJ Fursec, pentru Tod m-au inspirat colegii indisciplinați de la școală, iar pentru finalul în care apare o nuntă nu puteam să mă gândesc decât la unul fericit.

Ai întâmpinat dificultăți în timp ce îți scriai sau când ți-ai publicat cartea? Cum le-ai depășit?

Nectaria: Mă poticnesc la ortografie și nu am un scris caligrafic, de aceea prefer să redactez poveștile la calculator. Ideile se leagă ușor, iar o dată ce am început ceva, nu mă mai pot opri. Când am scris Povești de la Hotelul Dulciurilor, nici nu m-am gândit că acestea vor deveni o carte și că vor ajunge la un public. Am scris în vacanța de Crăciun și i-am arătat doamnei învățătoare ce am lucrat. Doamna Lemnian m-a încurajat să îmbogățesc conținutul cu alte povestiri și a sugerat să publicăm materialul. De aici, a început o colaborare între mama și doamna învățătoare, iar cartea a devenit realitate.

Cum te simți când îți împărtășești creația cu alții? Ce fel de reacții speri să primești de la cititorii tăi?

Nectaria: Abia aștept întâlnirea cu publicul. Am emoții foarte mari. Mă simt mândră și foarte bucuroasă pe de o parte, dar simt și teamă că publicul nu va fi impresionat.

Ai vreun poet sau scriitor preferat care ți-a influențat stilul de scriere?

Nectaria: Scriitorul meu preferat este Caragiale, pentru că operele lui sunt amuzante, dar pline de învățătură.

Există vreo poveste din volum care are o însemnătate specială pentru tine?

Nectaria: Povestea mea preferată este cea în care s-a născut Gogoșica Mititica, pentru că foarte mulți angajați și-au schimbat comportamentul. Eu știu că oamenii au și părți negative, dar toți avem șansa de a ne corecta și de a deveni mai buni.

Sursă portret Nectaria Jejeran: fototeca personală