S-au aflat de curând rezultatele concursului Concursului județean de eseuri Stop violenței în școală!, parte din proiectul județean Pașaport spre succes (avizat de ISJ Bihor cu nr. 351/2022-2023), după cum ați putut afla din SCHOOL Bit. Colegiul Național Teodor Neș din Salonta a reușit să obțină premii importante.

Coordonați de profesoara de Limba și literatura română, Roxana Ilieș, doi elevi din clasa a XII-a (profil filologie, intensiv engleză) din cadrul CN Teodor Neș și-au adjudecat Premiul I, respectiv Premiul III. Vă invităm să parcurgeți în continuare eseul care i-a adus lui Andrei Petrache Premiul întîi.

Bullying-ul, lacrima nevăzută din ochii tuturor copiilor

Violența, agresiunea sau hărțuirea psihologică de orice fel este cunoscută în mediul educațional drept „bullying” iar acest termen este definit în Legea nr. 221 din 18 noiembrie 2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 ca o „acțiune sau o serie de acțiuni fizice, verbale, relaționale sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție”. Potrivit legiuitorului, „bullyingul implică un dezechilibru de putere și are drept consecință atingerea și afectarea demnității oricărei persoane, ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane, indiferent de naționalitate, sex sau poziție socială”. Mai mult, susține actul normativ în vigoare, „bullyingul vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de: apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială; apartenența la o categorie defavorizată; convingerile, sexul sau orientarea sexuală; caracteristicile personale – reprezentând astfel o acțiune sau o serie de acțiuni și comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale”.

Pentru a controla și combate acest flagel psihologic al mediului școlar și al învățământului de pretutindeni, încercăm să răspundem la câteva întrebări de bun-simț referitoare la geneza, manifestarea, evoluția și prevenirea atacurilor de tip „bullying”. Pentru o cât mai bună elaborare a răspunsurilor în cauză, trebuie să înțelegem faptul că mediul de manifestare a bullyingului este unul foarte generos, acesta infestând nu numai școala și mediile de socializare digitale (mass-media, rețelele de socializare, blogurile dedicate), dar și relațiile familiale, societatea de proximitate, mediile culturale de nișă și chiar eșichierul politic. Vorbim, așadar, de un fenomen amplu, în continuă expansiune.

În primul rând, ne întrebăm, firesc, cum a apărut bullyingul? Din ce a fost creat și cine l-a adus pe lume? Un răspuns îl găsim în rădăcinile istoriei și civilizației omenești: primii copii născuți în lume din protopărinții întregii omeniri, din Adam și Eva, au fost actorii primului conflict care a răsărit din semințele bullyingului. Biblia ne spune în cartea Geneza că, după ce au fost alungați de Dumnezeu din grădina Edenului, „Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva. Ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain”. Şi au zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” Eva a mai născut şi al doilea copil, pe Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. După un timp, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului, iar Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Scriptura ne spune că „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui, dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa” – iată invidia, prima dovadă a genezei bullyingului între frați! Deznodământul tragic este tiparul dintotdeauna al consecințelor nefericite și deseori dramatice ale bullyingului născut din invidie.

Şi Dumnezeu a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti”. Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp”. Pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât…

Extrapolând această relatare biblică de la facerea lumii, putem afirma, poate exagerând un pic, că ne naștem purtători ai acestui virus psihologic denumit „bullying” – o caracteristică a „păcatului strămoșesc”. Unii dintre noi aleg să-l ignore chiar și în cele mai delicate momente de furie, invidie sau răzbunare. Alții, din nefericire, aleg să-l activeze și să-l exercite, cu o conștiinciozitate tiranică, inumană, gustând din plin roadele acestui venin moral. Termenul „bullying” provine din limba engleză și se traduce generos prin termenii „hărțuire” sau „intimidare”, dar nu se rezumă doar la atât, deoarece pornește de la o simplă necăjire sau etichetare și se dilată în batjocură, răspândire de zvonuri false și negative, culminând cu violența fizică.

În al doilea rând, manifestarea, evoluția și prevenirea fenomenului de bullying reprezintă o preocupare permanentă a societății moderne. Cei trei factori nu pot fi gestionați separat deoarece manifestarea agresiunilor de tip bullying este întotdeauna evolutivă, contagioasă și imitabilă cu predilecție în mediul școlar și în grupurile de copii și adolescenți, iar prevenirea acestui fenomen este strâns legată de caracteristica generator-evolutivă.

Tot ce putem înțelege în acest moment este că fenomenul de bullying se manifestă și evoluează galopant și alarmant în școli și în mediile frecventate de copii și adolescenți deoarece legea, în ansamblul ei punitiv, reglementează vag și superficial prevenirea, sancționarea penală sau civilă și combaterea acestui flagel comportamental. Altfel spus, fiindcă copiii și adolescenții răspund superficial sau chiar deloc în fața legii, aceștia practică fără teamă bullyingul de orice fel. Explicat într-un mod cât mai simplu, bullyingul are loc atunci când o persoană sau un grup se comportă intenționat și repetat astfel încât să facă pe cineva să se simtă rănit, înfricoșat sau jenat.

Psihologii definesc bullyingul ca fiind acțiunile sau amenințările repetate, inițiate de către una sau mai multe persoane, care au sau sunt percepute a avea mai multă putere sau statut decât ținta lor, pentru a provoca frică, suferință sau pur și simplu rău.

Bullyingul poate fi verbal, fizic, psihologic sau orice combinație a acestor trei forme de agresivitate. Bullyingul fizic include acțiuni precum lovirea, împingerea, punerea unei piedici, furtul bunurilor și agresiunea sexuală. Bullyingul verbal include tachinări, porecle cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate și batjocură. Bullyingul social include răspândirea cu bună știință de zvonuri sau excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup. Cyber-bullyingul combină practici ale bullyingului social și verbal, însă în mediul digital și în special prin intermediul rețelelor de socializare.

În ultimul rând, observăm că geneza, manifestarea, evoluția și prevenirea bullyingului de orice fel au o strânsă legătură cu familia și, fără tăgadă, cu indiferența sau cu implicarea directă și imediată a părinților celui agresat, dar și ai agresorului. Bullyingul este interpretat deseori de părinți sau profesori ca o formă de a glumi între copii, fără a lua în calcul faptul că pe copilul vizat, porecle precum „ochelarist”, „slăbănog” sau „obez”, îl afectează emoțional, uneori cu ecouri nefaste în viața de adult. Una dintre caracteristicile distinctive, care evidențiază existența unei forme de bullying, este faptul că persoana tachinată este deranjată și nu amuzată. Putem depista cu ușurință o situație de bullying dacă victima se plasează într-una sau mai multe situații de genul: acțiunea este nedorită și agresivă; acțiunea se repetă în timp; există un dezechilibru de putere deoarece victima se simte neputincioasă față de agresor; victima se interiorizează și evită anumite grupuri sau refuză să mai iasă din casă și să meargă la școală.

Potrivit unui studiu făcut de organizaţia „Salvaţi copiii” și dat publicității la sfârșitul anului trecut, aproape jumătate dintre elevii din România (49%), cu vârste între 10 și 18 ani, au declarat că au fost victimele bullyingului, adică au fost agresaţi fizic, verbal sau umiliți în mod constant de colegii de clasă, iar 27% au recunoscut, cu seninătate, că au fost agresori. Îngrijorător este și procentul de 82% dintre școlarii intervievați care au oferit tabloul martorilor involuntari ai unei situații de bullying la școală. Teoretic, în școli ar trebui să existe comisii de specialitate interinstituționale care să combată fenomenul de bullying, dar, în practica de zi cu zi, puțini știu cum să îl controleze, să-l gestioneze eficient sau să-l oprească.

În concluzie, încă de la Cain și Abel, fiii lui Adam și Eva, bullyingul s-a manifestat agresiv și și-a dovedit rădăcinile înfipte în invidie, respingere sau frustrare. Acest rău absolut a evoluat de-a lungul întregii istorii și s-a materializat în cele mai mari conflicte, în Evul Mediu Întunecat, în cruciade și inchiziție, în războaie mondiale, în acțiuni de sclavie, genocid, holocaust, pogromuri sau epurări etnice.

În ziua de azi, specialiștii în psihologie, pedagogie, sociologie și combaterea criminalității organizate susțin că „bullyingul este cauza tuturor comportamentelor antisociale și apare atunci când, copii fiind, viitorii psihopați (agresorii) și sociopați (victimele bullyingului) nu sunt ascultați, înțeleși, consiliați și integrați potrivit caracteristicilor individuale și tiparelor comportamentale. Cei care provin din familii dezorganizate sunt mai predispuși să fie agresivi cu cei din jur. Privind această realitate dovedită științific, putem afirma că bullyingul este lacrima nevăzută din ochii tuturor copiilor, fie ei agresori care provin din medii întunecate de suferință și abandon familial, fie ei victime nevinovate.

Trebuie să înțelegem că acești copii, agresori sau victime ale bullyingului, poartă o suferință provocată de factori externi: agresorii sunt rodul agresiunilor din familie și societate care, la rândul lor, agresează alți copii nevinovați care, uneori, se transformă și ei din victime, în agresori. Acesta este paradoxul denumit „bullying”… O realitate crudă, injustă, toxică, contaminantă și dăunătoare în timp, care poartă amprenta lacrimilor din ochii tuturor copiilor.

ANDREI OVIDIU PETRACHE, clasa a XII-a C,

Colegiul Național Teodor Neș, Salonta

profesor coordonator ROXANA ILIEȘ

Sursă portret Andrei Petrache: fototeca personală