Este lesne de înțeles faptul că orice om care nu își cunoaște traumele trăite de înaintași are toate șansele să le repete la infinit, în diferite ipostaze și momente până ce va înțelege și va accepta că schimbarea este cheia unui viitor mai bun.

Cu atât mai mult, când vorbim de umanitate și ciocnirile dintre popoare din diverse motive, ar trebui să reprezinte pentru noi, cei contemporani prilej de răbdare, pauză și contemplare, conștientizare și sens.

Traumele trecutului – Holocaustul, în situația de față – merită scoase la lumină și rememorate, poate în acest fel vom putea evita alte situații penibile din prezent sau viitor, posibil să devenim elevi mai buni, profesori mai exigenți, părinți mai înțelepți, oameni.

Abordarea trans-disciplinară a unei teme atât de sensibile cum este Holocaustul nu face altceva decât să ne pregătească pentru realitatea în care trăim, o lume a contrastelor, a falselor valori ce ajung să dezumanizeze și să schimbe binele cu rău.

Provocarea lansată elevilor, aceea de a transpune prin ochii lor lumea băiatului cu pijamale în dungi, oferă prilej de așteptare, înțelegere, reinventare a tot ceea ce înseamnă viața și valorile cu adevărat pline de sens – copilăria.

Elevii au reușit să reintegreze coperta cărții într-o umanitate extraordinară, pe alocuri perfectă … prin mijloace tradiționale (desen grafic) și elemente digitale (aplicații grafice pe calculator), evidențiind drept far speranța unei copilării normale. Fundalul muzical propus de aceștia a reușit să transpună sufletele participanților la activitate într-o altă lume, întâi plină de candoare (prefigurând nașterea și bucuria adusă de o nouă viață), iar mai apoi, culminând cu note grave, la tobe (evidențiind provocările vieții, nebunia trăirilor din Holocaust), la final liniștea trecerii în neființă fiind cea aducătoare de pace și reintegrare în sfințenie.

Cred cu tărie că, după această experiență de învățare, vom avea o mai bună capacitate colectivă de triere a informațiilor, o mai bună abilitate de a transforma ulterior datele în judecăți de valoare pline de sens și umanitate pentru lumea care ne înconjoară. Trecutul nu mai poate fi schimbat, dar mentalitățile noastre sunt într-o continuă transformare; trebuie doar să fim deschiși și dornici să lăsăm această lume puțin mai bună decât am găsit-o – aici îl parafrazez pe Robert Baden-Powell, părintele scout-ului la nivel mondial.

„Dar adevărata cale către a atinge fericirea este să o răspândiţi în jurul vostru. Încercaţi să lăsaţi această lume un pic mai bună decât aţi găsit-o şi, când vă va veni timpul, veţi muri împăcaţi, gândindu-vă că, în
fiecare ocazie, nu aţi pierdut timpul, ci aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă.” (Robert Baden-Powell)

prof. FLAVIA-IULIA OPREAN

Sursă imagini: fototeca Liceului Teoretic Aurel Lazăr Oradea