LA CONCURSUL NAȚIONAL DE ESEURI SCRISORI CĂTRE IOSIF VULCAN, ESEUL LUI DAVID BARDACIA SAȘA, ELEV LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NICOLAE BOGDAN, VAȘCĂU, A FOST RĂSPLĂTIT CU PREMIUL DOI LA CATEGORIA GIMNAZIU. DAVID ARE 14 ANI, ESTE ELEV ÎN CLASA A VIII-A ȘI ESTE ÎNDRUMAT DE PROF. DRD. IULIA VAISĂRHOFER.

Redăm în continuare eseul acestuia, pe care îl postăm prim amabilitatea dnei Lavinia Ungureanu. muzeograf.

Cine ești tu, Iosif Vulcan?

Pentru a răspunde acestei întrebări, pe atât de scurtă, pe atât de complexă, vom realiza o călătorie imaginară în timp și spațiu până în data de 8 septembrie 1907, ceea ce ne permite să purtăm o discuție cu Iosif Vulcan, chiar în ultimele clipe ale vieții sale, din care se pot desprinde câteva idei cu privire la activitatea și personalitatea sa.

Bună ziua! Ați dori să îmi acordați un interviu?

IOSIF VULCAN: Bună ziua! Desigur.

Vom începe cu o primă întrebare. Cine ești tu, Iosif Vulcan?

IOSIF VULCAN: Eu m-am născut la data de 31 martie 1841 la Holod, județul Bihor, într-o familie greco-catolică. Tatăl meu a fost preot și sunt nepotul episcopului Samuil Vulcan, întemeietorul școlii de la Beiuș.

Domnule Vulcan, îmi puteți spune câteva detalii despre studiile pe care le-ați urmat?

IOSIF VULCAN: Școala primară am urmat-o în comuna Leta Mare, iar din 1851 am învățat la Gimnaziul Premonstratens din Oradea. La sfatul tatălui meu, m-am înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, însă vorbind într-un mod onest mereu am avut nădejdea că voi fi mai folositor patriei și neamului meu în tărâm cultural și jurnalistic, fiind atras de literatură și presă.

Și în această direcție, a culturii românești, cum ați reușit să întemeiați revista Familia? Ne puteți spune niște lucruri despre aceasta?

IOSIF VULCAN: În luna iulie a anului 1865 am întemeiat revista, ce avea ca program răspândirea culturii române în Transilvania. În februarie 1866 am primit de la sediul redacției o scrisoare din Cernăuți, care avea atașată mai multe poezii, fiind semnată chiar de Mihai Eminovici (nume transformat din îndemnul meu în Eminescu), astfel a început colaborarea dintre mine și cel ce va deveni peste veacuri un simbol al poeziei românești.

Din câte am aflat, nu ați activat doar în presă. Ați avut un rol în domeniul teatrului.

IOSIF VULCAN: Da, așa e. Să o luăm de la început. Am fost unul dintre promotorii teatrului românesc din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1870, alături de câțiva deputați români din Parlamentul de la Budapesta, am pus bazele unei societăți pentru crearea unui fond în vederea construcției unui teatru permanent în limba română. Mai mult decât atât, am publicat un articol numit Să fondăm teatrul național, care a atras de partea proiectului nostru o mulțime de transilvăneni inimoși. Până în 1907 am participat la toate adunările generale ale societății care avea drept scop strângerea de capital pentru înființarea acestei instituții de cultură în Transilvania.

Domnule Vulcan, puteți să ne mai spuneți câte ceva despre ce ați scris sau publicat – poezii, nuvele, romane ori alte scrieri?

Una dintre lucrările cele mai importante pe care le-am publicat a fost Panteonul Român, volum care printre altele conținea portretul și biografia principelui, viitor rege, Carol I al României. De asemenea am publicat lucrări semnate de Andrei Mureșeanu, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Treboniu Laurian, Mihail Kogălniceanu, George Barițiu și Vasile Alecsandri, printre alții. Așadar, mi-am concentrat atenția asupra răspândirii culturii românești într-un context atât de nefavorabil pentru românii din Transilvania, aflați sub regimul austro-ungar.

În aceeași zi de 8 septembrie 1907, Iosif Vulcan s-a stins din viață, fiind îngropat la cimitirul Olosig din Oradea. Ceremonia funerară a fost oficiată de episcopul Dimitrie Radu, participând la aceasta delegați din toată societatea culturală românească și maghiară.

Iosif Vulcan a lăsat o profundă urmă în cultura românească, astfel încât în prezent există un muzeu care îi poartă numele, iar revista Familia rezistă și astăzi, în Oradea, fiind editată de Consiliul Județean Bihor.

Așa se termină călătoria mea în timp și spațiu, însă nu fără a preciza că e de datoria noastră să ne amintim de personalitățile care au onorat neamul românesc, printre care Iosif Vulcan.

DAVID BARDACIA SAȘA, clasa a VIII-a,

Școala Gimnazială Nicolae Bogdan

Sursă portret generic David Badarcia: fototeca personală