LA CONCURSUL NAȚIONAL DE ESEURI SCRISORI CĂTRE IOSIF VULCAN, ESEUL ALEXANDREI RĂDAC, ELEVĂ LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ NICOLAE BOGDAN, VAȘCĂU, A FOST RĂSPLĂTIT CU PREMIUL TREI LA CATEGORIA GIMNAZIU. ALEXANDRA ARE 14 ANI, ESTE ELEVĂ ÎN CLASA A VIII-A ȘI ESTE ÎNDRUMATĂ DE PROF. DRD. IULIA VAISĂRHOFER.

Redăm în continuare eseul acesteia, pe care îl postăm prin amabilitatea dnei Lavinia Ungureanu. muzeograf.

Cine ești tu, Iosif Vulcan?

Născut la data de 31 martie 1841 în Holod, județul Bihor, fiind fiul lui Nicolae Vulcan și al Victoriei, unii dintre voi mă numiți scriitor sau poet, alții mă cunoașteți datorită vastelor lucrări și articole cuprinse în rândurile Familiei, revista pe care am fondat-o la Pesta. În cartea vieții mele, pot cuprinde pe drept toate aceste titluri, însă partea mai puțin cunoscută vouă e legată de motivele ce m-au determinat să port o activitate atât de intensă în plan cultural.

Fără să intru în prea multe detalii, țin să menționez că povestea mea istorică începe în anul 1851, când am început studiile la școala Premonstratens din Oradea. După absolvirea studiilor liceale, m-am înscris la Universitatea din Budapesta, de unde peste câțiva ani, am obținut licența în drept. În această perioadă a tinereții mele, am început să scriu versuri, pasiune care nu peste foarte mult timp se va transforma în unul dintre pilonii activității mele în plan cultural.  În acest sens, prima mea încercare literară a văzut lumina tiparului în rândurile publicației Federațiunea, condusă de Alexandru Roman, iar în iunie 1865 am întemeiat revista Familia, cu scopul de a răspândi cultura românească în Transilvania și dincolo de granițele acesteia, astfel lucrarea s-a dovedit a fi de un mare succes.

Însă nu mi-am limitat activitatea doar la redacția revistei menționate sau la publicarea unor poezii, ci prezența mea a contribuit la fondarea teatrului românesc, proiect pentru care am luptat până în ultimul moment al vieții mele, într-un mod dezinteresat cu un scop clar: dezvoltarea  culturii românești din Transilvania.

Întrebarea ce se arată acum e următoarea: De ce am realizat eu aceste lucruri?

Explicația cea mai simplă e reprezentată de faptul că lupta noastră pentru cultura românească și pentru emanciparea națională s-a văzut cu totul necesară în condițiile acelor vremuri, mai ales dacă ne referim la situația românilor din Transilvania, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, când sub dominația austro-ungară era atacată identitatea națională a acestora, în special la nivelul celor doi piloni de baza pentru populația românească: biserica și școala.

Așa se explică motivul pentru care am încercat pe cât mi-a stat în puteri să sprijin cauza românilor în domeniul în care activam: presă și cultură.

Ar mai fi multe de expus, însă ca o ultimă mențiune, subliniez că port pentru totdeauna în suflet satisfacția de a contribui la construcția unui stâlp cultural al românilor din Transilvania, ce într-un fel sau altul peste câțiva ani de la trecerea mea la cele veșnice, a făcut parte din îndeplinirea marelui vis al tuturor românilor: Unirea.

ALEXANDRA RĂDAC, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială Nicolae Bogdan

Sursă portret generic Alexandra Rădac: fototeca personală