Cursul acreditat ABC -ul copiilor atipici în învăţământul de masă, susţinut de către formatorii conf. dr. Dan Pătroc şi conf. dr. psih. Andra Perţe, a fost un curs care mi-a clarificat şi consolidat totodată ce am studiat în ultimii doi ani la Master Educaţie incluzivă, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Oradea.

Printr-o abordare practică am învăţat în acelaşi timp şi o paletă bogată de strategii didactice pe care să le pot utiliza la clasă în cazul în care am elevi ce se încadrează în sfera copiilor atipici.

Dintre aceste strategii, am aplicat la clasa mea din acest an şcolar, clasa pregătitoare, tehnicile de relaxare mindfulness în cazul copiilor cu ADHD, dar nu numai.

„Mindfulness este o formă de conștientizare care implică focalizarea atenției asupra momentului prezent, fără a judeca gândurile sau senzațiile care apar. Este o practică mentală și emoțională care își are originile în meditația budistă, însă a devenit o tehnică populară în domeniul sănătății mintale și al bunăstării în rândul publicului larg. Practicarea mindfulness implică observarea și acceptarea conștientă a gândurilor, emoțiilor, senzațiilor fizice și a mediului înconjurător, fără a le evalua sau a le interpreta negativ. Scopul este de a deveni conștient de prezentul imediat și de a trăi în mod deliberat, fără a fi copleșit de grijile legate de trecut sau viitor.

Dintre exerciţiile mindfulness, am ales mâncatul conştient al unei clementine.

„Mâncatul conștient este o activitate de mindfulness foarte populară, dar poate fi, de asemenea, o activitate distractivă. Această activitate de conștientizare senzorială ne învață o abordare conștientă a activităților noastre de zi cu zi, în acest caz, a mâncării”.

La întâlnirea de dimineaţă, aşezaţi în cerc, pe covor, elevii au urmat pas cu pas momentele unui scenariu care a dus la captarea atenţiei, la conştientizare  unei acţiuni aparent foarte simple, la  facilitatea unor discuţii pornind de la o temă dată.

Ca posibil scenariu adaptat, am putea avea următoarele momente: 

• Luați o clementină și priviți-o ca și cum nu ați mai văzut niciodată o clementină. Uitați-vă la ea, țineți-o între degete, rotiți-o și observați-o.
• Apropiați-o de ureche și apăsați-o între degete. Face vreun zgomot?
• Miroase-o. Simțiți vreun miros?
• Dați jos coaja și gândiți-vă la cum se simte în palmele voastre și cum miroase. Desfaceți clementina și luați o felie.
• Apropie de gură felia de clementină, dar nu o mânca încă. Simțiți cum vă plouă în gură?
• Puneți felia de clementină în gură, dar nu o mestecați încă. Cum se simte? După ce începeți să o mestecați, cum se simte? Care e aroma? Se schimbă pe măsură ce o mestecați?

La finalul momentului, se poate  discuta și reflecta despre clementine, despre cum și unde cresc, despre cum ne hrănesc, despre cum arată, cu ce se aseamănă, la ce ne gândim când vedem o clementină, ce alte citrice cunosc, etc.

Pentru că elevilor le-a plăcut mult această experienţă, într- una din zilele următoare am încercat mâncatul conştient al unei bucăţi de ciocolată.

Aceste două exemple utilizate la clasă au avut un impact pozitiv şi cu certitudine vor mai exista pe viitor şi altele în funcţie de nevoile elevilor şi lecţiile abordate.

Doresc să mulţumesc pentru ceea ce am învăţat ca dascăl (chiar dacă am 27 de ani vechime, mereu învăţăm, ne autoperfecţionăm), pentru oportunitatea de a participa ca şi cursant la acest curs, pentru modul de structurare şi prezentarea a părţii teoretice şi în mod special a părţii practice.

prof. MONICA DORINA TOADER,

Şcoala Gimnazială Avram Iancu, Oradea

Sursă imagini: fototeca personală Monica Toader