„Numele meu este Irina, sunt din orașul Nikolaev. M-am născut și am locuit acolo cu familia mea până în ziua în care a început războiul. Îmi amintesc de fiecare zi a acestui coșmar… Cum am fost nevoiți să trăim în subsolul casei noastre, protejându-ne de explozii, cum vedeam frica în ochii copiilor, cum îi mințeam despre ce se întâmplă, în speranța că totul nu este decât o greșeală teribilă a cuiva și că se va termina în curând. Așa am decis să scoatem copiii din Ucraina, iar România a fost o prioritate, deoarece teritoriile noastre se învecinează și oricând, din moment ce războiul se termină, ne putem întoarce rapid acasă”.

Iar Irina continuă: „Cu ajutorul unor prieteni am cunoscut niște oameni foarte amabili care lucrează la Salvați Copiii. În scurt timp am fost invitați pentru înregistrare și oferire de asistență psihologică sau din partea altor specialiști. De asemenea, ni s-a oferit și un sprijin financiar considerabil pentru acoperirea nevoilor de bază, în condiţiile noastre dificile. Pe parcursul celor doi ani în care am locuit în București, această organizație ne-a oferit asistență și sprijinul necesar

Trăim în condiții de siguranță, indiferent de cum evoluează situația în țara noastră. Eu lucrez legal, fiica mea este angajată și în același timp învață online, fiul meu învață doar online. Deoarece eu sunt la serviciu, fiul meu învăța acasă singur și rămânea singur toată ziua, dar copilul are nevoie de pregătire cu un profesor și de comunicare cu alți copii”.
 
Cei mai mulți dintre părinții ucraineni ai căror copii sunt incluși în programele educaționale ale Salvați
Copiii România menționează ca prioritate absolută ținerea în siguranță a copiilor lor, urmată de accesul
la servicii medicale, care de multe ori este dificil și contra cost, și la educație, menționând aici și nevoia
de transport gratuit pentru copii. Majoritatea menționează că nu reușesc să satisfacă toate nevoile de
bază, dar încearcă să asigure copiilor cele necesare, făcând economii.

Trei din cinci părinți ucraineni refugiați în România nu au un loc de muncă, în condițiile în care doar 17% sunt angajați cu contract în România, 11% lucrează la distanță pentru o companie din afara României și 7% sunt angajați fără contract de muncă, potrivit anchetei derulate de Salvați Copiii România, în luna februarie.

Oficial, de la debutul războiului și până la data de 29 februarie 2024, în evidențele ANOFM s-au înregistrat 21.617 cetățeni ucraineni, dintre care 14.727 femei; dintre aceștia 2.784 s-au încadrat pe piața muncii, 1.890 fiind femei. Lipsa abilităților de comunicare în limba română este cauza pe care o declară cei mai mulți refugiați din Ucraina, ca impediment pentru angajare (65%), urmată de nevoia de îngrijire a unui membru al familiei (54%), arată ancheta organizației.

Salvați Copiii își propune să sprijine integrarea mamelor ucrainene pe piața muncii, prin deschiderea unui centru de zi care oferă activități de tip daycare/afterschool pentru copiii ucraineni, alături de copiii români.

Prin intermediul centrului de zi, va fi oferit sprijin integrat pentru 40 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani. În cadrul activităților din centru, copiii vor beneficia de îndrumare în realizarea temelor școlare, cursuri de limba română, activități recreative, joacă în aer liber. Alți 60 de copii cu vârste cuprinse între 2
și 5 ani vor beneficia de plata taxelor pentru creșă și grădiniță.

Contactul dintre copiii ucraineni și cei români va contribui la depășirea barierelor culturale și la o mai bună coeziune socială bazată pe educație nonformală și deprinderea unor abilități de conviețuire în
același spațiu comunitar.

Inițiativa este derulată în parteneriat cu Asociația Proiect Voiajor (Jobs for Ukraine), care sprijină și facilitează angajarea mamelor, în timp ce copiii lor beneficiază de activitățile din centrul de zi.

Ancheta realizată de Salvați Copiii România arată că principalele nevoi ale părinților ucraineni care s-au refugiat cu copiii în România sunt legate de:

• ajutor financiar (23%)
• sprijin pentru accesarea serviciilor medicale (19%)
• cursuri de limba română (16%)
• servicii de afterschool pentru copii (13%)
• sprijin pentru găsirea unui loc de muncă (12%)

Dintre nevoile pe care nu le pot acoperi, cele mai frecvente (74%) sunt legate de plata chiriei și a utilităților, 54% sunt legate de vizite la doctor și achiziția de medicamente, 43% de îmbrăcăminte și încălțăminte, 39% sunt legate de articole pentru uz casnic, 32% de mâncare.

Deși răspunsul la întrebarea dacă vor sa rămână să locuiască în România, în mare parte este „Nu” sau „Nu știu”, cei care confirmă că vor rămâne adaugă ca aceasta este opțiunea copiilor și faptul că aceștia își fac deja studiile aici, copiii demonstrând în acest mod necesitatea lor de integrare.

Sursă imagini: fototeca Salvați Copiii