Legat de creșterea copiilor, opiniile sunt cât se poate de diverse.  Platforma BuzzFeed a făcut un sondaj pentru a descrie tipare de comportament parental contemporan. Întrebarea adresată subiecților a fost următoarea: „Cu ce modă în educația parentală nu sunteți de acord?”

Iată câteva opinii ale respondenților:

„Nu suport faptul că părinții pun atât de multă presiune pe copii să facă un sport. Expunerea copilului la sport este una, iar dacă le place, îi lași să continue. E însă complet altceva când vezi copii de școală primară implicați în toate cluburile de sport în care pot fi înscriși și participând la tabere de antrenament. Desigur, e minunat dacă sunt foarte talentați și le oferi instrumentele necesare pentru a excela, dar dacă micuțul este mediocru, nu va fi decât dezamăgit, în cel mai bun caz.”

„Părinții nu se văd pe sine când vine vorba de timpul petrecut în fața ecranului, nu-și văd propriul grad redus de toleranță la frustrare, la disciplină etc. Trebuie să te analizezi și să vezi cum să-ți modelezi comportamentul pe care-l văd copiii tăi. Dacă ești pe telefon tot timpul și faci urât de fiecare dată când ceva te deranjează, copilul tău va prelua aceleași comportamente.”

„Dizgrația de a cheltui o avere pe petrecerea de ziua copilului, cu mese scumpe, deserturi, decorațiuni, baloane etc. Nu mai e suficient un grătar și-un tort de la patiserie? Părinții exagerează foarte mult cu petrecerile și pare că este o modalitate de a se lăuda pe rețelele sociale.”

„Tendința de a împărtăși prea multe detalii din viața copiilor pe rețelele sociale. Este ca și cum i-ai transforma viața într-un reality show.”

„Să denunți alte mame, pentru modul în care aleg să-și hrănească odrasla.”

„Faptul că nu se scuză când greșesc. Uneori poate că nici eu nu le răspund în cel mai nimerit mod , acasă sau în sala de clasă, sau poate nu dau cel mai bun exemplu. Când mi se întâmplă asta, îmi recunosc greșeala, mă scuz și mă străduiesc să fac lucrurile altfel.”

„Faptul că întreaga identitate a copilului gravitează în jurul activităților extrașcolare. Lasă-i să fie copii, nu mașinării robotice, care să te pună pe tine în valoare.”

„Faptul că nu spun niciodată nu copilului lor. O parte însemnată din educația de acasă presupune să-i determini pe copii să facă anumite lucruri, indiferent dacă le place sau nu.”

„Obsesia pentru culoarea pereților apartamentului. Dacă vrei să vopsești toată casa în taupe, e alegerea ta, dar dă o culoare vie camerei copilului, pentru starea sa de bine și dezvoltarea sa psihică.”

„Supravegherea constantă și aplicațiile de monitorizare pe care tot mai mulți părinți le folosesc pentru copiii lor. E foarte trist când aceștia ajung la colegiu și încearcă să-și câștige independența față de părinți, care știu tot timpul ce fac și unde sunt.”

„Faptul că nu le permit copiilor să se plictisească. Trebuie să le arătăm copiilor de șapte și patru ani că nu e nimic în neregulă dacă nu te distrezi non-stop. Trebuie să avem toți puterea de a face un drum cu mașina de trei ore fără device-uri.”

„Faptul că nu-i învață pe copii bunele maniere și comportamentul adecvat. Cu Te rog și Mulțumesc chiar poți ajunge departe în viață.”

„Părintele excesiv de îngăduitor. Nu neapărat blândețea în sine e problema, ci faptul că mulți părinți o practică fără să vadă consecințele. Acești oameni își lasă copiii să facă ce vor, cu disciplină puțină sau chiar absentă de tot.”

„Am văzut o tendință crescândă la părinții care fac homeschooling în care aceștia neglijează complet educația efectivă, lăsând copilul să facă ce vrea. Nu urmează un curriculum standardizat, «lăsând copiii să fie copii.» Dacă copilul tău abia citește la zece ani, îl expui la un viitor eșec ca adult.”

„A le permite să petreacă prea mult timp pe tabletă. Este incredibil câți părinți încearcă să apere această atitudine: «Ce să fac? Copilul meu de trei ani țipă în restaurant, și apoi lumea îmi aruncă priviri asasine.» Trebuie să faci ce făcea orice părinte înainte de anul 2010. Vorbești cu copilul, îi distragi atenția de la prostii, îl consolezi. Și dacă asta nu funcționează, îl scoți afară. Gândește-te cât rău îi faci unui creier în dezvoltare dacă-l lași să petreacă prea mult timp în fața ecranului.”

„Tehnologia nu-i ajută pe copii să dezvolte abilitățile de conversație. În mod normal, o conversație înseamnă un schimb de replici fără telefonul în mână.”

„Exigențe scolastice asupra copilului mic. Este mai mult o așteptare socială decât o tendință parentală, dar este absolut în regulă dacă un copil de cinci ani nu știe încă să citească. Nici bebelușul tău n-are nevoie de asta deocamdată.”

„Părintele super-protectiv. Părinții mei interveneau întotdeauna și am devenit prea dependent de ei. Abia după ce am împlinit 20 și ceva de ani cineva m-a ajutat să îmi dau seama ce se întâmplă și a trebuit să învăț să trăiesc singur. Ai mei făceau ce credeau ei că-i mai bine, dar asta a avut efect invers asupra mea, mai târziu în viață. Încă mă strădui să înțeleg ce-nseamnă să fii independent și cum să lupt pentru cauza mea.”

„Părinții care-și îmbracă fetițele în ținute destinate femeilor adulte. Există hăinuțe adorabile, categoric destinate fetelor. Dar nicio fetiță n-ar trebui să poarte un body, blugi rupți sau un top scurt și pantaloni cu talie joasă. Mi se pare absolut deplasat.”

„Susțin blândețea, dar nu și părintele permisiv. E o mare diferență. Părinte blând înseamnă că tratezi copilul cu respect. Părinte permisiv înseamnă că nu-ți disciplinezi copilul niciodată, ceea ce înseamnă că nu va face față consecințelor în viitor.”

Free stock picture