,,Foc am venit să arunc pe pământ, focul iubirii sfinte și cât aș dori să fie aprins!”

(Luca)

,,Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre”

(Nicolae Steinhardt)

Hristos în orice vreme arată iubire și disponibilitate față de coroana creației Sale, omul, însă omul este uneori ocupat. Asemeni lui Hristos, pentru ca dascălul să reușească în implementarea învățăturii de credință și în determinarea subiecților în a trăi învățătura de credință, este necesar să fie un catalizator în mijlocul educabililor săi.

Filosofia noastră de educație este necesar să includă ideea că putem și este imperios necesar să predăm fiecărui elev în funcție de punctele sale forte și nu în funcție de limitele sale. Fiecare elev învață în moduri diferite și are un profil unic de învățare, fiind o entitate aparte cu o evoluție individuală. Iisus, Marele Învățător și-a tratat în mod egal discipolii, deși proveneau din medii diferite și fiecare era unic în felul său.

Dacă credem cu adevărat și acționăm conform credinței că fiecare elev este inteligent și talentat în felul său, atunci profesorii se vor asigura că împreună cu elevii vor găsi modalități de a-l ajuta pe fiecare educabil să-și găsească talentele și darurile, cât și posibilități de a le valorifica în favoarea sa și a semenilor. Căci atunci când iubești pe cineva, vezi în el potențialul, dincolo de ceea ce reușește să afișeze. Te preocupă dorința de a-l transforma în bine, atunci când hălăduiește pe cărări care nu sunt tocmai cele așteptate. Și-n același timp, îl prețuiești și-l susții așa cum e. Îi ești sprijin atunci când cade și nu-l potopești cu reproșuri, chiar dacă uneori, parcă ți-ar trece prin minte să-i zici vreo câteva vorbe care să-l aducă în simțiri.

Pe canalul Trinitas TV un preot a spus: ,,N-am îndrăznit să mai fac vreo trăznaie după ce am auzit-o pe bunica mea spunându-i unui vecin care mă pâra că am făcut, ce am făcut, …

– Cine?, a zis bunica. Nicolae al meu nu știe să facă niciun rău!”

Să purcedem la drum…

Pentru a reuși să predăm spre exemplu conținutul științific despre Sfintele Taine sau aproape orice alt subiect, este necesar să explicăm cuvintele necunoscute cum implică disciplina Religie ortodoxă. Astfel vom defini cuvântul taină, care înseamnă ceva ascuns, mister, această etapă o parcurgem cu elevii. Ce mister se produce de fapt în cadrul fiecărei taine?

În cadrul sfintei Taine a Botezului, omul devine creștin, de aceea zice nașul când vine cu el de la biserică: ,,L-am dus păgân și l-am adus creștin”. La Mirungere în chip tainic primește darurile Duhului Sfânt spre întărire și creștere duhovnicească. Așa cum instituțiile medicale se îngrijesc pentru a fi tari trupește, îngrijindu-se să dea copiilor și tinerilor la vreme potrivită vaccinurile, și biserica, Mama noastră sufletească, se îngrijește de suflet, de evoluția noastră spirituală. La Spovedanie creștinul își înnoiește ascultarea de Dumnezeu recunoscându-și păcatele, manifestându-și părerea de rău pentru greșeli și hotărând să nu mai păcătuiască, ci să rămână constant pe calea binelui, astfel sufletul lui devine curat și se împacă cu Dumnezeu. La Taina Împărtășaniei intrăm în comuniune cu Dumnezeu, primind putere de a ne îndrepta. La Taina Preoției cei anume pregătiți și chemați de Dumnezeu.

Urmează să definim Sfintele Taine, care sunt slujbe sfinte ale Bisericii prin care se împărtășește credincioșilor harul sfințitor și mântuitor.

Se impune a defini pentru subiecții noștri, ce este harul – puterea iubitoare și sfințitoare a lui Dumnezeu; iar a fi mântuit – a fi cu Dumnezeu, a fi eliberat de păcate și a nu cunoaște moartea.

Vom prezenta pentru subiecți părțile fiecărei taine pe care le studiază: parte văzută, parte nevăzută, întemeietor, săvârșitor, primitor și loc de desfășurare.

Practic este necesar ca pentru a asigura interesul educabililor, pentru a ne deveni parteneri în predare – învățare – evaluare, să acoperim prin activitățile de învățare propuse toate stilurile de învățare, și anume :

• stilul vizual
• stilul activ
• stilul concret
• stilul secvențial

Astfel vom avea în vedere că avem nevoie de un suport teoretic, dar și de imagine, informații exacte, grafice, diagrame, pentru a acoperi stilul de învățare vizual vom folosi aceste tehnici enumerate. La studierea Sfintelor Taine vom folosi filmări, ne vom orienta pe cât posibil spre participarea la unele slujbe la Sfânta Biserică, binevenite sunt și materialele prezente pe platformele RED-Religie, e-learning etc. pentru a reuși să optimizăm ora de religie pentru elevii cu acest stil de învățare.

Pentru stilul activ – dascălul este necesar să aibă în vedere să ofere dezbateri, experimente și să învețe prin încercare. De asemenea, acești elevi preferă activitățile de grup unde își pot clarifica problemele și cele studiate. Învățarea prin cooperare, știu, vreau să știu, am învățat , turul galeriei etc.

Stilul concret ne provoacă la a pregăti activități practice, procedurale, informații precise. Acești elevi vor dori să acceseze citate biblice, viețile Sfinților, date istorice autentice, demonstrații, participare la slujbe, studiul de caz etc.

Pentru a onora și stilul secvențial de învățare este necesar să oferim, ca profesori, informația linear, logic, într-o manieră ordonată și de asemenea să ținem cont că elevul își dorește să pună el informația cap la cap pentru a-și crea o imagine de ansamblu. Un puzzle pe diferite tematici, foarte deștept, pentru orice subiect, ar satisface orizontul intelectual al cunoașterii acestor subiecți. Metoda stelară, învățarea prin descoperire etc

În viitor succesul profesorului în relație cu educabilii săi poate fi asigurat de materialul și metodele de activare a interesului elevilor prin conținut științific esențializat, prezentat atât audio, cât și vizual, să cuprindă demersul didactic al activităților și experimente, jocuri didactice sau activități ce presupun mișcarea elevilor în timpul orei. Aceste activități trebuie să acopere și stilul de învățare tactil care să permită elevului să simtă prin activități de lucru manual, realizarea unui desen sau a unei picturi, a unei scenete cu tematică religioasă sau culturală, jocuri de construcții sau realizarea unei machete. Cercetătorii sunt de părere că acest tip de abordare a conținuturilor vor fi agreate de elevii de azi și de mâine ai școlii românești.

Pentru a răspunde cerințelor aplicative o să oferim câteva abordări ale conținuturilor ce urmează a fi predate la disciplina religie ortodoxă. Astfel, dacă avem ciclul primar putem aborda unele conținuturi prin jocul numit:  “E de la Dumnezeu, e de la Dumnezeu”, spre exemplu ploaia, norii, munții, părinții, creioanele, etc. când profesorul rostește ceva creat de Dumnezeu, elevii vor ridica mâinile sus, iar când profesorul rostește ceva creat de om, elevii vor pune mâinile pe umeri. În acest fel reușim să-i determinăm pe copii să deosebească ceea ce este creat de Dumnezeu, de ceea ce este făcut de om.

Reușim a-i învăța pe copii comportamente adecvate în lăcașurile de cult, respectiv în biserică, mănăstiri, în clasă, în pauze, în societate, când au musafiri acasă sau când ei sunt musafiri, etc. profesorul poate apela la jocul didactic: “Așa da!/ Așa nu!”. Profesorul enunță un comportament adecvat cum ar fi:

• „În biserică ascultăm cu atenție slujba.” – Elevii răspund în cor: „Așa da!”
• „În biserică stăm cuminți.” – Elevii răspund: „Așa da!”
• „În biserică, dacă știm, cântăm.” – Elevii răspund: „Așa da!”
• „În biserică vorbim la telefon.” – Elevii răspund: „Așa nu!”

… și exemplele pot continua. Profesorul apreciază pozitiv răspunsurile oferite de elevi, precizând că au datoria de acum să și înfăptuiască aceste comportamente. Elevii își amintesc tipurile de comportament și le adoptă fără a fi poruncitori la vârsta copilăriei și cred și mai târziu este o abordare agreabilă și eficientă.

Desigur este bine a le forma elevilor deprinderea de a-și asculta îngerul păzitor, părinții, bunicii sau dascălii – astfel profesorul poate avea pregătite scenete cu diferite tematici jucate chiar de către elevi în fața clasei. Vom exemplifica: ies în fața clasei cinci elevi și fiecare primește un rol: tata, mama, copilul cu numele Ilinca, un copil va fi îngerul păzitor, iar un alt copil îngerul năzdrăvan și desigur povestitorul.  Povestitorul spune: „Este duminică, bat clopotele. Părinții Ilincăi se pregătesc să meargă la biserică. Mama Ilincăi se duce spre camera fetiței și îi spune:

– Ilinca, trezește-te! Este duminică și ne pregătim cu toții să mergem la biserică, la sfânta Liturghie.

Ilinca răspunde:

– Hmm, parcă aș mai dormi.

Mama iese spunându-i:

– Te așteptăm.

Deodată apare îngerul păzitor și îi șoptește Ilincăi:

– Ilinca, pregătește-te! Așa ai învățat la ora de religie, este necesar să-ți asculți părinții. Duminica se merge la biserică!

Dar îngerul năzdrăvan îi șoptește și el Ilincăi:

– Mai dormi! Trebuie să mai crești.

Îngerul păzitor însă insistă:

– Haide Ilinca, nu poți lipsi de la slujbă, știi că și colegii tăi de clasă merg, o să vă întâlniți la biserică!

Povestitorul: Ce va alege oare Ilinca?

Ilinca răspunde:

Am să ascult de îngerul meu păzitor și strigă:

– Mama, mă pregătesc de-ndată și vin și eu la slujbă, nu vreau să rămân singură acasă.

Protagoniștii scenetei se țin de mână, se închină ușor, sunt aplaudați de colegii de clasă. Profesorul adresează întrebarea:

– Ce am învățat copii din această scenetă?

Elevii oferă diverse răspunsuri cum ar fi:

– Eu am învățat că duminica este necesar să mergem împreună cu familia la biserică.

– Eu am învățat că este bine să ascultăm întotdeauna de îngerul nostru păzitor. … Ș.a.m.d

Scenetele pot continua 7-10 minute pe diverse teme legate de lecția studiată. Astfel elevii deprind comportamente adecvate și își dezvoltă limbajul corect și forme de adresare corectă cu fiecare personaj al scenetei pe care îl interpretează, ceea ce conduce la obținerea unui comportament adecvat în familie, în școală, în biserică și în societate.

Cântecul, atât de agreat de copii, este o altă modalitate de a le forma deprinderi corecte de viețuire creștină, morală și adecvată elevilor, la orice vârstă. Vom învăța cu elevii cântecul ”În fiecare zi de școală”, de Lucia Catarig. În fiecare zi de școală, Îți cer Iisuse blând!/ Trimite-mi din înalturi înțelepciune-n gând/ Trimite-mi s-am în viață lumina Ta cea sfântă!/ S-aud cum tot văzduhul în cor de îngeri cântă./ Ding-dong!/Ding-dong!/ Iată Doamne ruga mea!/ Ding-dong!/Ding-dong!/ Toamna a venit cu ea./ Învață-mă Iisuse să pot iubi mereu/ Și om, și pom și floare și pe dușmanul meu./Învață-mă Iisuse să merg pe drumul drept / Să nu m-abat din calea-Ți. /Să țin la toate piept / Învață-mă Iisuse să fiu curat și bun! /În fiecare zi de școală, eu Ție mă închin/ Ding-dong!/Ding-dong!.

Profesorul adresează întrebarea: Ce învățăm copii din textul acestui cântec?

Elevii răspund:

– Noi învățăm să fim blânzi, să iubim oamenii, pomii și chiar și pe prietenii noștri mai aspri, vrăjmașii.

– Învățăm să ne străduim să fim mereu pe calea cea bună.

– De asemenea învățăm să fim curați și buni la suflet etc.

Pentru a veni în întâmpinarea elevilor noștri cu imagini, filme, avem la dispoziție platforma RED-Religie care ne pune la dispoziție materiale adecvate și de calitate pentru o varietate de teme religioase studiate la clasă, pentru toate ciclurile de învățământ. Poveștile inovative sunt un real suport în vederea corectării unor comportamente inadecvate la elevi.

Desigur un sprijin real îl oferă și pregătirea elevilor pentru programul de spovedanie și împărtășanie pe tot parcursul anului școlar.

La elevii din ciclul gimnazial și chiar liceal putem să valorificăm și să promovăm patrimoniul cultural și spiritual al poporului român în cadrul proiectelor Erasmus desfășurate în școala în care activăm. În vederea realizării acestui obiectiv putem alcătui ateliere care promovează tradițiile religioase ale poporului român legate de diverse sărbători, horele, ateliere de pictură pe lemn sau pe sticlă. Conștientizăm că este necesar să ne implicăm, cultivând frumosul, sensibilizând participanții, transmițând emoții și valorificând potențialul elevilor – participanții și beneficiarii direcți ai proiectelor.

După cum spunea Ernest Bernea: „Dragostea este cheia clipei și a veșniciei. Dragostea împrăștie urâtul singurătății. Topește răul, întunericul, alungă tiparele, hotarele…. Omul este om prin puterea dragostei sale. Caută sâmburele vieții în tine!” (Întâi dragostea, Ernest Bernea).

Principiul fundamental al religiei creștine este, fără doar și poate, iubirea. În cadrul orelor de religie este necesar de a ajuta elevii să dobândească și să practice abilitățile personale și interpersonale pentru a fi membri eficienți ai claselor, școlilor, familiilor, bisericii și comunităților lor.

Modelul de viețuire al sfinților demonstrează tinerilor și copiilor la orice vârstă că în viață putem reuși și ne putem câștiga și mântuirea sufletelor. Sfinții sunt modele de iubire și răbdare în orice vreme. Sfântul Nicolae atât de iubit de oameni la orice vârstă ne învață peste timp dărnicia, mila, iubirea, răbdarea. Sfânta Filoftea ne oferă lecția înfruntării vicisitudinilor vieții, o fetiță de doar 12 ani, peste timp ne este alături în încercările vieții. Ea a reușit, și noi putem.

,,Căutați mai întâi Împărăția Lui. Și toate acestea se vor adăuga vouă.”
[Luca, 12, 31] …. pentru creștini este imperativ.

Să medităm la cuvântul Mântuitorului de la evanghelistul Luca capitolul 10, versetul 2 ,,Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini, rugați deci pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrătorii la secerișul Său.”

Să trăim mereu priveghind la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: ,, De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le împlinește, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele au suflat vânturile și au bătut casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” [Matei 7, 24-29].

Bibliografie:

1. Bernat, S., E. (2003) – Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca
2. Carlton J. Fitzgerald, Simona Laurian Fitzgerald, (2023) – Învățarea prin cooperare: professor pentru viitor, Oradea
3. Grigore, E., Macri C. (2011) – Stiluri de predare, stiluri de învăţare, editor: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă, Bucureşti
4. Negovan, V. (2010) – Psihologia învățării – Forme, strategii și stil, Editura Universitară.

,, 1. Apropierea profesională față de tineri – tinerii, adică viitorii profesioniști, trebuie să fie informați de faptul că în viața reală ei voi putea colabora atât proxim, cât și la distanță cu colegii lor de breaslă. Condițiile de examen, unde calitatea solitară e fundamentală, se aplică doar in contexul examenelor.

2. Distanțarea emoționala – empatia și simpatia cadrelor didactice fața de tineri este obligatorie, deoarece omul lucreaza întâi cu propriul sine, apoi cu oamenii din jur și în final cu materia. O implicare emoțională prea mare poate dăuna procesului didactic deoarece definiția profesionala a dascălului și definiția statutului de elev încep să se dizolve, apar sentimente care scad eficiența procesului didactic și pot afecta integritatea personalităților implicate.

3. Explicarea forțelor divine, sau pentru cei care nu tolerează implicarea sacră, a “mersului universal” – orice am face, oricum am face, suntem ghidați în viață de o logică pe care nu o înțelegem, cea divină sau “universală”. Nu este rolul nostru să ne întrebăm de justețea sau de scopul acestei logici, dar trebuie să învățăm să trăim, să învățăm și să lucrăm conform învățăturilor sfinte sau “bunelor practici”, iar roadele vor decurge bine de la sine.

4. Arta este Dumnezeu, iar Dumnezeu este Arta – fă-ți munca atât de bine, fie ea ascultarea părinteasca, ascultarea profesorilor, a superiorilor sau procesul muncii care pornește din sinele tău, încât oamenii să poată să spună “asta este artă” iar Dumnezeu să spună “acesta este fiul/fiica Mea, iar la final : ,, Bine slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău.” Oros Bogdan

,, Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, Stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se le va sluji.” [Luca 12, 37]

Creștinismul este întemeiat pe Jertfa lui Hristos  de aceea să fim cu luare aminte în slujba noastră de a lărgi Împărăția lui Dumnezeu în sufletele oamenilor.

Iată ce zice Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu și adevărat  ,, Foc am venit să arunc pe  pământ , focul iubirii sfinte și cât aș dori să fie aprins!” Luca, 12,49, garanție suficientă pentru permanența și vitalitatea lui.( Altarul Banatului pg. 2)

prof. RODICA MARIAN,

CN Onisifor Ghibu Oradea

Sursă imagini: fototeca personală Rodica Marian