Elevii din clasele V-VIII parcurg o etapă cu multiple modificări pe plan morfologic şi funcţional, modificări care mai târziu vor avea un rol deosebit în personalitatea elevului. Etapa de care vorbim poartă denumirea de pubertate, cu marile transformări pe care le produce în întregul organism al copilului, pubertatea fiind cea care transformă copilul de ieri, în tânărul de mâine.

I. Particularități morfo-funcționale și psihologice ale elevilor de ciclul gimnazial

Fenomenul principal al pubertăţii este maturaţia sexuală produsă de hormonii sexuali ce determină apariţia caracterelor sexuale secundare şi numeroase modificări somato-vegetative şi psihice.

 Tipul pregnant al activității pentru etapa pubertară o reprezintă instruirea școlară în condițiile diversificării motivațiilor, a dezvoltării personalității, mobilizării aptitudinilor și a întregului potențial bio-motric. Această etapă se caracterizează printr-un ritm accentuat al dezvoltării somatice (în special între 12-14 ani) caracterizată prin dimorfism sexual, dezechilibre între proporțiile diferitelor segmente și între sferele morfologică și vegetativă.^[1]

 Musculatura scheletică se dezvoltă special prin alungire, dar forța relativă nu înregistrează creșteri evidente. Accelerarea creșterii taliei rezultă în special din dezvoltarea în lungime a membrelor față de trunchi. Mobilitatea articulară înregistrează valori relativ scăzute atât la fete cât și la băieți. Tânărul trebuie să se adapteze unei existente corporale diferite pe care nu întotdeauna o stăpânește ușor, dovada fiind fluctuațiile, inconsecvențele în realizarea eficientă a diferitelor sarcini motrice. Puberul nu are o conduită motrică egală ci una marcată de discontinuități, în care mișcările sunt insuficient ajustate, uneori exaltate alteori apatice.^[2]

Propria imagine (schema) corporală, insuficient conștientizată în copilărie se focalizează progresiv, reprezentând atât un nucleu al conștiinței de sine, cât și o instanță – reper în reglarea acțiunilor motrice. Etapa pubertară reprezintă un interval optim pentru învătarea majorității deprinderilor motrice specifice ramurii de sport, precum și pentru dezvoltarea calităților: viteză, rezistență, coordonare.^[3]

Etapa prepubertală (10-12 ani), vine cu o creștere accelerată a staturii, combinată cu apariția caracteristicilor sexuale secundare (pilozitate, îngroșarea vocii etc.) Cristea D. citându-l pe Bota C., afirmă că sunt trei categorii de organe și sisteme ale corpului:

– organele și aparatele cu o creștere rapidă în perioada pubertară (aparatul locomotor, respirator, vase de sânge etc.);

– organe și aparate cu creștere explozivă (organele genitale);

– organele care cresc până la pubertate și apoi involuează(organele limfoide, timusul, epifiza)[4].

Tot sistemul endocrin al ființei funcționează la parametrii ridicați, ceea ce duce la o dezvoltare rapidă și accelerată a organismului:

• Talia depășește ritmul de creștere în greutate;
• Oasele devin mai rezistente;
• Crește volumul inimii în raport cu vasele de sânge care se dezvoltă mai lent;
• Presiunea sângelui este mai ridicată și inima supusă la un efort mărit;
• Capacitatea pulmonară în creștere provoacă o respirație neregulată, superficială.[5]

Pubertatea propriu-zisă, apare aproximativ la vârsta de 13-14 ani, când ritmul de creștere scade, iar diferențierile între cele două sexe devin mult mai pronunțate. Această perioadă, mai este numită și preadolescență, fiind considerată o etapă de descoperire a identității proprii. Ciobanu Gh., citat de Rață G., afirmă: începe prin a te cunoaște, a ști cine ești și ce vrei de la viață, pentru a te orienta mai bine în viitor.[6]

Tot în această perioadă apare nevoia de apartenență la un grup, iar preadolescentul este în căutarea locului lui în societate, tinzând spre a atinge statutul de lider al colectivității. Începe să-și asume diferite roluri și sarcini, care pot să-i aducă confirmarea statutului său privilegiat în interiorul grupului din care face parte.

II. Importanța activităților sportive la elevii din ciclul gimnazial

Din păcate, foarte multe lucruri din societatea contemporană, duc spre sedentarism, spre stres, spre diferite dizarmonii funcționale, fizice și psihice, toate acestea reducând considerabil calitatea vieții oamenilor, inclusiv al celor de vârstă pre-adolescentină. Astfel că, se impune integrarea în bugetul de timp liber al elevilor de gimnaziu, mijloace de prevenire, de compensare, de relaxare, de destindere, de protecție și de prevenire a formelor negative care afectează sau pot să afecteze viitorii adulți. Deci, recreerea fizică, poate fi considerată un factor sanogenetic multifuncțional, care va duce atât la creșterea și dezvoltarea fizică corectă și armonioasă, dar și la menținerea unei stării superioare de sănătate și implicit a calității vieții.

Importanța acestor aspecte este scoasă în evidență și de numeroasele proiecte care încurajează tinerii să facă mișcare:

• Proiectul ” Mișcare pentru sănătate”, Federația Sportului pentru Toți;
• Proiectul ” Promovarea toleranței” și fair-play-ul prin sport;
• Programul ” Educație pentru sănătate”;
• Programul Academiei Olimpice Române;
• Programul Federeației Române a Sportului pentru persoane cu handicap;
• Programul Național ” 2004, Anul European al Educației prin Sport”;
• Programul Agita Mundo.[7]

Categoric, toată lumea este conștientă de avantajele practicării activităților sportive, și pe orice ai întreba îți va putea enumeră cel puțin 2-3 dintre ele. Noi vom prezenta o enumerare succintă, prezentată de Cristea D., citându-l pe Stoenescu G.:

• Întărește sănătatea, care influențează pozitiv diverse aparate și sisteme ale organismului uman;
• Dezvoltă calități fizice o dată cu mărirea rezistenței organismului, ceea ce duce la sporirea randamentului intelectual și fizic, la creșterea capacității de muncă și, implicit la creșterea potențialului biologic….;
• Favorizează interdependența dintre funcțiile cerebrale și cele motric, mai simplu spus-între intelect și fizic;
• Influențează morfogeneza sistemului muscular, mușchii căpătând o formă fusiformă plăcută, longilină, iar corpul o ținută corectă, prin practicarea judicioasă a gimnasticii și altor sporturi;
• Mișcarea este un tonic general și totodată un factor de longevitate, ce reprezintă un real izvor de prospețime, cu valoare importantă în combaterea îmbătrânirii precoce;
• Conturează personalitatea morală, orientează comportamentul individului spre colaborare, formează o ținută etică disciplinată, sportivă, îndeosebi în activitatea desfășurată în cadrul colectivului…;
• Valoarea psihică și estetică a mișcărilor a condus la ideea că viața emoțională poate fi, pe de o parte, generatoare de mișcări și deci corpul devine un mijloc de expresie a stărilor sufletești, iar pe de altă parte, sportul practicat fie pentru performanță, fie pentru prelucrarea propriului corp este un minunat mijloc de perfecționare a calității moral volitive, ca: voința, perseverența, autodisciplina etc….;
• Exercițiul fizic are și o valoare etică, de corectitudine…;
• Cutura fizică aplicată pe baze științifice capătă o relaă valoare sub aspectele: a) profilactic, prevenind bolile prin întărirea sănătății, și b) terapeutic, prin tratarea unor deficiențe sau afețiuni interne prin cultura fizică medicală, asocită cu masaj, mecanoterapie etc.[8]

Din nefericire, populația tânără, dar și cea adultă este supusă permanent unui proces de studiu asiduu, permanentizat pe întreaga viață, aspect care le dă impresia că activitățile sportive le sunt de prisos, creându-le doar o stare de oboseală, suplimentară față de cea psihică. Acest proces de studiu asiduu, manifestat pe întreaga viață, este din păcate o directivă a UE, fiind adresată tuturor categoriilor de persoane, din toate nivelele societății.

Bibliografie

Academia Română (2009) –Dicționar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București

Albu, V. (1996)-Istoria educației fizice și sportului, Editura Ex Ponto, Constanța

Academia Română(2009) –Dicționar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București

Bernea, E. (2002) – Trilogia pedagogică,  Editura Dacia, Cluj Napoca

Bonchiș, E. (2004) – Psihologia copilului,  Editura Universității din Oradea

Bondar, Emil; Bulz, Andrada; Popescu, Elena Cristina; Tulvan, Szteklacs Victoria Iuliana; (2017)- Exercițiul fizic- miracol necesar în viața omului de azi(Studii și cercetări), Editura StudIS, Iași

Bota, A. (2006) – Exerciții fizice pentru o viață activă, Editura Cartea Universitară, București

Brata, Maria (1996) – Metodica educației fizice școlare, Editura Universității Oradea, Oradea

Cârstea, Gh. (1997) – Educație fizică – teoria și bazele metodicii, Editura ANEFS, București

Cristea, Dana(2013) – Exercițiul fizic, timp liber, cercetășie, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș

Dragnea, A.; Bota, A.(1999) – Teoria activităților motrice,  Editura didactică și pedagogică, RA, București

Epuran, M. (2005) – Metodologia activităților corporale, Editura FEST, București

Lucaciu, Gheorghe (2004)- Activități recreative- note de curs, Editura Universității Oradea, Oradea

Marcu, V.; Cristea, D.; coord. (2008) – Creativitate și expresivitate în aptitudinile psihomotrice – Studii și cercetări, Editura Universității din Oradea

Marcu, V.; Mărcuț, P. coord. (2007) – Învățarea motrică – Studii și cercetări, Editura Universității din Oradea

Marcu, V., Stoica, A. (2008)- Proiectarea didactică în ciclul liceal, Editura Universității din Oradea

Niculescu, Ioana, Ionela (2006) – Evaluare motrică și somato-funcțională, Editura Universitatea Craiova

Rață, G. (2008) – Didactica educației fizice și sportului, Editura Pim, Iași

Roman, C. (2008) – Teoria și metodica activităților motrice pe grupe de vârstă, Editura Universității din Oradea

Ursula, S., (1967)- Psihologia copilului, Editura didactică și psihologică, București

https://www.mentalio.ro/productivitate/bugetul-de-timp-un-instrument-educational-de-managementul-timpului

http://www.bihoreanul.ro

---

[1] Roman, C. (2008) – Teoria și metodica activităților motrice pe grupe de vârstă, Editura Universității din Oradea, pag. 113.

[2] Niculescu, Ioana, Ionela (2006) – Evaluare motrică și somato-funcțională, Editura Universitatea Craiova, pag. 18-19.

[3] Ursula, S., (1967)- Psihologia copilului, Editura didactică și psihologică, București, pag. 217.

[4] Cristea, Dana(2013) – Exercițiul fizic, timp liber, cercetășie, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș p. 34

[5] Cristea, Dana(2013) – Exercițiul fizic, timp liber, cercetășie, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș p. 35

[6] Cristea, Dana(2013) – Exercițiul fizic, timp liber, cercetășie, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș p. 37

 [7] Cristea, Dana(2013) – Exercițiul fizic, timp liber, cercetășie, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș p. 113

[8] Cristea, Dana(2013) – Exercițiul fizic, timp liber, cercetășie, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș p. 113-114

prof. EMIL BONDAR, Școala Gimnazială Oltea Doamna, Oradea

Sursă imagine generic: fototeca personală Emil Bondar