Deși unii ar putea considera că taxidermia abordează o latură mai întunecată a biologiei, această știință, care este totodată practicată și ca meșteșug, contribuie la cunoașterea lumii vii, nu o dată dezvăluind legături nebănuite în regnul animal. Rezultatele taxidermiei sunt expuse în muzee sau în colecții publice ori private, putând fi observate, studiate sau chiar admirate de noi.

Veres-Szászka Judit, ecolog, expert în ornitologie, a ales să se specializeze și în taxidermie, spunând că această practică nu doar conservă frumusețea vieții, ci ne și deschide ochii către fascinantele mistere ale naturii: „În limba română taxidermia se numește și împăiere, termen care probabil descrie mai exact practica de a jupui și apoi a reconstituii animalele cu scopul prezentării acestora în muzee sau în colecții publice sau particulare. În funcție de specie, se elimină tot, mai puțin pielea și oasele extremităților și, ocazional, ale craniului. Apoi pielea este curățată și tratată cu alcool și substanțe de conservare, cum ar fi acidul salicilic și acidul boric, iar corpul este înlocuit cu unul sintetic, un mulaj prefabricat din spumă poliuretanică, fie sculptat din polistiren, sau construit din sârmă. În trecut, acest lucru se realiza cu paie, de unde și numele activității, împăiere. Capul și extremitățile sunt fixate de corp cu sârmă, care permite așezarea lor în poziția necesară. Taxidermia devine o artă în momentul «punerii pe picioare» a animalului, când, prin aranjarea părților corpului, i se dă o iluzie de comportament și o personalitate, în așa fel încât să nu mai fie doar o bucată de piele împăiată, ci să semene cu un animal viu. Totuși, majoritatea animalelor împăiate pentru muzee nu se montează pentru expoziție, ci se păstrează, în scop științific, ca o colecție de «piei» care se pot studia, compara și măsura, denumite de specialiști balguri. Corpul lor este umplut cu vatelină (vată sintetică), iar membrele fixate pe corp cu o ață, fără a fi introduse sârme în interior. În mod normal, la fiecare specimen se notează cel puțin data și locația colectării, dar de regulă se notează și numele persoanei care a colectat exemplarul și a celei care l-a împăiat”.

Veres-Szászka Judit a studiat ecologia la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și momentan este doctorand la Școala Doctorală Juhász-Nagy Pál a Universității Debrețin din Ungaria.

Taxidermia poate fi studiată la Facultatea de Biologie și Geologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, instituție care oferă un curs facultativ de taxidermie. În rest, în România, se poate învăța în sistem de ucenicie de la cei care o practică. În multe țări există cursuri atât fizice cât și online. Taxidermiștii lucrează în general pentru muzee și pot împăia trofee pentru vânători, dar există și o cerere din partea publicului larg care dorește să-și naturalizeze animalul de companie după decesul acestuia.

Sursă imagine: sor.ro