Chiar dacă pare greu de crezut, violența și bullying-ul nu sunt fenomene exclusive vârstelor mai mari. Din păcate, și copiii de clasă pregătitoare pot fi implicați în astfel de situații, fie ca victime, fie ca agresori. Este esențial să înțelegem că aceste comportamente nu trebuie subestimate, ci abordate cu seriozitate și promptitudine.

De ce apare violența la vârste atât de fragede?

Cauzele violenței la copii sunt complexe și interconectate, rezultând dintr-o combinație de factori individuali, sociali și de mediu. Iată câteva dintre cele mai frecvente:

• Modele de comportament: Copiii sunt ca niște bureți, absorbind tot ceea ce văd și aud în jurul lor. Dacă în familie sau în mediul social există modele agresive, este foarte probabil ca și ei să le imite, considerându-le un comportament normal
• Dificultăți de comunicare: Copiii mici încă se află în procesul de dezvoltare a abilităților de comunicare. Când nu reușesc să-și exprime clar nevoile sau sentimentele, frustrarea poate crește și poate degenera în comportamente violente, văzute ca o ultimă formă de exprimare
• Lipsa de empatie: La vârste mici, copiii nu au încă dezvoltat pe deplin capacitatea de a se pune în pielea celorlalți. Le este dificil să înțeleagă impactul acțiunilor lor asupra altora, ceea ce poate duce la comportamente care pot fi percepute ca fiind crude sau indiferente.
• Probleme emoționale: Anxietatea, depresia, tulburările de comportament sau alte probleme emoționale pot face un copil mai vulnerabil la bullying sau mai predispus să devină el însuși agresor. Aceste probleme pot fi cauzate de factori interni (genetici) sau externi (evenimente traumatice, presiuni sociale)
• Factori de mediu: Mediul în care crește un copil poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării sale sociale și emoționale. Sărăcia, violența domestică, neglijența, expunerea la conținut violent (filme, jocuri video) sau lipsa de supraveghere parentală pot crește riscul de dezvoltare a comportamentelor violente
• Presiunea de grup: Dorința de a fi acceptat de către grupul de prieteni poate determina un copil să adopte comportamente pe care în mod normal nu le-ar alege
• Tulburări neurologice: În unele cazuri, comportamentele violente pot fi asociate cu tulburări neurologice, cum ar fi ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție) sau tulburările de conduită

Este important de menționat că aceste cauze nu acționează niciodată izolat, ci se intercondiționează și se influențează reciproc. De asemenea, fiecare copil este unic și poate reacționa diferit la aceleași situații.

Cum putem recunoaște semnele bullying-ului?

Identificarea semnelor de bullying poate fi crucială pentru a interveni la timp și a oferi sprijinul necesar copilului. Deși nu toate aceste semne indică neapărat bullying, o combinație a acestora poate fi un motiv de îngrijorare.

Iată câteva dintre cele mai frecvente semne:

• Modificări în comportament: Copilul poate deveni retras, anxios, își pierde interesul pentru activitățile preferate, are dificultăți în a se concentra, își schimbă brusc cercul de prieteni sau își pierde încrederea în sine. Poate fi mai iritabil, mai agresiv sau, dimpotrivă, mai pasiv și mai supus. De asemenea, poate prezenta simptome fizice precum dureri de cap, de stomac sau tulburări de somn, inclusiv coșmaruri
• Semne fizice: Vânătăi, zgârieturi, obiecte personale distruse sunt semne evidente de bullying fizic. Cu toate acestea, nu întotdeauna agresorii lasă urme vizibile, iar copilul poate inventa diverse scuze pentru a le ascunde
• Probleme la școală: Dificultățile de concentrare, scăderea performanțelor școlare, absențele nejustificate sau teama de a merge la școală pot indica faptul că copilul este hărțuit. De asemenea, poate să-și inventeze boli pentru a evita să meargă la școală sau să participe la anumite activități
• Modificări în obiceiurile alimentare: Copilul poate pierde brusc interesul pentru mâncare, poate mânca excesiv sau poate dezvolta obiceiuri alimentare nesănătoase
• Izolare socială: Victimele bullying-ului pot evita interacțiunile sociale, pot refuza să participe la activități extrașcolare sau să se întâlnească cu prietenii
• Schimbări în comportamentul acasă: Copilul poate deveni mai agresiv cu frații, cu animalele de companie sau cu obiectele din jur. Poate avea izbucniri de furie sau, dimpotrivă, poate deveni foarte retras și tăcut
• Scăderea stimei de sine: Copilul poate începe să se simtă inferior, inutil sau neimportant, poate face comentarii negative la adresa propriei persoane sau poate exprima sentimente de rușine sau vinovăție

Este important de menționat că nu toate aceste semne apar în mod izolat, iar intensitatea lor poate varia de la un copil la altul.

Alte aspecte de luat în considerare:

• Tipul de bullying: Bullying-ul poate fi fizic, verbal, psihologic sau online. Fiecare tip de bullying poate avea manifestări diferite
• Vârsta copilului: Semnele bullying-ului pot varia în funcție de vârstă. Copiii mai mici pot prezenta regresie în dezvoltare, în timp ce adolescenții pot deveni mai retrași sau mai agresivi
• Personalitatea copilului: Fiecare copil are o personalitate unică, iar modul în care reacționează la bullying poate varia în funcție de caracteristicile sale individuale

Printr-o observație atentă și o comunicare deschisă cu copilul, putem identifica semnele de
bullying la timp și putem interveni pentru a-l proteja.

• Educație pentru copii: Explicați-le copiilor ce este bullying-ul, de ce este greșit și cum pot să reacționeze într-o astfel de situație
• Educație pentru părinți: Organizați întâlniri cu părinții pentru a discuta despre această problemă și a găsi soluții împreună
• Terapie: Dacă este necesar, solicitați ajutorul unui specialist pentru a ajuta copilul să depășească trauma

Prevenirea bullying-ului este un proces continuu care implică eforturi din partea tuturor celor
implicați în educația și dezvoltarea copiilor. Iată câteva strategii cheie pentru crearea unui mediu
școlar sigur și incluziv:

• Crearea unui climat pozitiv în clasă: Învățătorul joacă un rol esențial în cultivarea unui
  climat de respect și încredere în clasă. Prin organizarea de activități care promovează
  cooperarea, colaborarea și empatia, copiii învață să lucreze împreună, să se respecte
  reciproc și să rezolve conflictele într-un mod pașnic. De asemenea, este important să se
  creeze un mediu în care fiecare copil să se simtă valorizat și acceptat pentru ceea ce este.
• Modele de comportament pozitive: Adulții din viața copilului, inclusiv părinții,
  profesorii și ceilalți educatori, trebuie să fie modele de comportament pozitiv. Prin acțiunile
  lor, ei transmit copiilor valori precum respectul, empatia, toleranța și non-violența. Este
  important ca adulții să rezolve conflictele într-un mod calm și pașnic, arătând copiilor că
  există alternative la agresivitate.
• Educație pentru viață: Educația pentru viață este esențială pentru prevenirea bullyingului. Copiii trebuie să învețe încă de mici despre importanța respectului de sine și a
  celorlalți, despre comunicare asertivă, despre rezolvarea pașnică a conflictelor și despre
  gestionarea emoțiilor. Prin programe educaționale specifice, copiii pot dezvolta abilități
  sociale și emoționale care îi vor ajuta să se adapteze mai bine la mediul social și să
  construiască relații sănătoase.
• Implicarea părinților: Părinții au un rol crucial în prevenirea bullying-ului. Este
  important să se stabilească o comunicare deschisă între părinți și școală, astfel încât să se
  poată identifica la timp orice problemă și să se intervină prompt. De asemenea, părinții
  trebuie să vorbească cu copiii lor despre bullying, să le explice ce este și cum pot să îl
  recunoască și să îl evite.
• Colaborarea cu comunitatea: Școala trebuie să colaboreze cu comunitatea locală, cu
  organizațiile non-guvernamentale și cu alte instituții pentru a crea o rețea de sprijin pentru
  prevenirea și combaterea bullying-ului.
• Evaluare și adaptare: Eforturile de prevenire a bullying-ului trebuie evaluate periodic
  pentru a se asigura că sunt eficiente. În funcție de rezultate, programele și strategiile pot fi
  adaptate pentru a răspunde mai bine nevoilor copiilor și ale comunității.

Violența și bullying-ul în clasa pregătitoare sunt probleme complexe, care necesită o abordare multidisciplinară. Prin colaborarea dintre părinți, învățători și specialiști, putem crea un mediu sigur și favorabil dezvoltării copiilor, unde violența nu are loc.

prof. înv. primar NICOLETA AMALIA MUREȘAN,

Școala Gimnazială Oltea Doamna Oradea

Sursă imagine: fototeca personală Nicoleta Mureșan