3 februarie 1990 este data actului de constituire a Societății Ornitologice Române, care a celebrat anul acesta momentul luându-i un interviu unuia dintre membrii fondatori ai SOR. Redăm în continuare o parte din conținutul acestuia, care evocă începuturile și premisele constituirii acestei organizații ecologiste.

Pentru cei familiarizați cu istoria Societății Ornitologice Române (SOR), numele Dan Munteanu, Szabó József și Peter Weber sunt strâns legate de existența acestei organizații. Dintre aceștia, Szabó József este singurul care mai este printre noi și care a creat o veritabilă dinastie ornitologică. Pasiunea sa pentru ornitologie a fost preluată de fiul său, Szabó József Jr., și mai departe de nepotul Szabó Luca-Mátyás, care acum pășește pe urmele bunicului.

Această continuitate amintește de tradițiile ornitologice din Anglia și Olanda, unde familiile transmit generațiilor următoare nu doar pasiunea pentru observarea păsărilor, ci și responsabilitatea monitorizării speciilor sălbatice. Retras din programul de monitorizare a păsărilor comune, din cauza vârstei, Szabó József Sr. continuă să sprijine SOR prin fotografiile sale de arhivă și poveștile despre trecutul ornitologiei românești.

Pionier al ornitologiei românești

Szabó Iosif și-a descoperit pasiunea pentru păsări încă din liceu, fiind influențat de ornitologi precum Kohl Ștefan din Reghin și Ion Cătuneanu, conducătorul Centralei Ornitologice Române. Participarea la training-uri de inelare organizate de COR în anii 1964-1965 i-a consolidat dorința de a studia păsările, dar drumul său academic a luat o altă direcție, fiind admis la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj. Cu toate acestea, pasiunea pentru ornitologie a rămas o constantă în viața sa, implicându-se activ în cercetări și monitorizări, alături de alți naturaliști pasionați.

Fondarea SOR

Unul dintre cele mai remarcabile momente din istoria SOR este fondarea sa, la 23 februarie 1990, într-un context socio-politic tulbure. Ideea înființării unei organizații ornitologice a luat naștere în ianuarie 1990, în timpul unei expediții pentru monitorizarea păsărilor acvatice în Dobrogea. Discuțiile dintre Szabó Iosif, Dan Munteanu și Peter Weber au condus la decizia de a urma exemplul colegilor maghiari care înființaseră recent MME (Magyar Madártani Egyesület). Szabó Iosif a tradus statutul organizației maghiare, Dan Munteanu l-a adaptat contextului românesc și l-a depus la Judecătoria din Cluj, astfel luând naștere SOR.

În perioada de tranziție de după 1989, sprijinul extern a fost esențial pentru dezvoltarea SOR. Legăturile cu ornitologi din Germania, Ungaria și Anglia au facilitat accesul la echipamente esențiale și la metode moderne de cercetare. Un exemplu notabil este colaborarea cu reputatul ornitolog englez Gerard Gorman, care a contribuit la dotarea SOR cu instrumente precum binocluri și copiatoare.

Cu toate acestea, primii ani ai SOR au fost marcați de dificultăți administrative și de lipsa unei susțineri ferme din partea autorităților. Deși existau proiecte ambițioase, cum ar fi achiziționarea de terenuri pentru protecția biodiversității, acestea nu s-au concretizat, din cauza obstacolelor birocratice și a intereselor economice.

Evoluția biodiversității și viitorul protecției păsărilor

Comunicarea în cadrul SOR se realiza prin corespondență clasică, iar materialele erau distribuite prin poștă. Publicația Buletin de informare, tehnoredactată manual, era principalul mijloc de diseminare a informațiilor.

Un rol important în dezvoltarea SOR l-au avut profesorii implicați în educația ecologică. Szabó Iosif a pus un accent deosebit pe conectarea directă a copiilor cu natura, inițiind un Cerc ornitologic la Odorheiu Secuiesc. Acest proiect a crescut rapid, atrăgând susținerea autorităților locale și implicând elevii în activități practice de protecție a mediului.

Szabó Iosif a fost activ timp de decenii în monitorizarea păsărilor din zona Odorheiului, observând schimbări semnificative în biodiversitate. Specii precum ciocârlia, cristelul de câmp sau mărăcinarul mare au devenit din ce în ce mai rare, fenomene atribuite intensificării agriculturii și urbanizării.

Monitorizarea păsărilor și colectarea de date sunt esențiale pentru conservarea speciilor. Szabó Iosif subliniază importanța popularizării rezultatelor acestor studii, ca și importanța voluntariatului și a sensibilizării publicului cu privire la biodiversitate și protecția speciilor.

Citiți integral interviul AICI.

Sursă imagine: sor.ro