Așa a început proiectul din care facem parte, noi, cei din Școala Gimnazială nr. 1 Hotar, cu un titlu – un titlu care ne-a atras, cel puțin pe mine, ca și coordonator local de proiect în școala noastră. Am participat în multe proiecte până în acest punct al carierei mele, dar acesta mi s-a părut deosebit încă de la început.

De ce? Pentru că la prima întâlnire oficială de lansare am întâlnit oameni speciali, nu a fost aceeași întâlnire monotonă între cadre didactice, a fost ceva cald, cu multe zâmbete, voie bună și îmbrățișări. De atunci am știut că va prinde la copii, era ceva de care aveau nevoie copiii noștri, zâmbete, voie bună și, mai ales, îmbrățișări, și nu că nu le-ar fi primit din partea noastră, dar venite în mod cu totul aparte, prin activități, erau cu totul deosebite.

Sunt profesor de Limba și literatura română, o disciplină apropiată de sufletul copiilor, apropiată de cuvinte și lectură, în general, dar nu mă consider o specialistă în oratorie, emoțiile mă copleșesc de cele mai multe ori și nu-mi găsesc cuvintele, sau pierd șirul lor, asta, mai mult când este un microfon la mijloc. Recunosc, am zis în sinea mea, e cale de încă o perfecționare, dar, de data aceasta, cu mine includ și elevii. Așa am început, de cele mai multe ori, fără o planificare prealabilă, chiar fără a avea baterii în microfon, sau unul funcțional, am improvizat, am condus activități, și, pot spune, am reușit. Elevii s-au dezghețat, au luat contact cu vorbitul în public, au făcut cunoștință cu ei înșiși, s-au descoperit pe sine și pe cei din jur, au gustat din aceste activități și își doreau tot mai multe.

Am descoperit copii timizi, care se ascundeau de cameră, de microfon nici nu se punea în discuție, dar au prins curaj, au încercat, au văzut că iese ceva bun, că nu râde nimeni, că suntem toți egali. Chiar dacă materia este greoaie și stufoasă, am combinat astfel de activități plăcute și, consider eu, utile pentru dezvoltarea elevilor de gimnaziu, dar și de nivel primar.

Elevii își vor aduce aminte cu drag de o activitate care i-a scos în față, i-a validat ca oameni și nu de lecția de gramatică sau literatură, de exemplele concrete fiind puși în fața publicului și nu de teorii interminabile pe care le pot găsi oriunde. Acesta a fost obiectivul meu, respectând și programa, dar respectând și sufletul blând al copilului.

Am fost onorată ca la activitățile proiectului să participe și părinți, personalități din comunitatea locală, colegi, dar mai ales fondatorul proiectului, Lia Marinela Avram. Astfel, cu ajutorul Liei am rememorat valorile proiectului: Responsabilitate, Atitudine, Încredere.

De asemenea, prin activitatea cu și între elevi, am trecut peste frici cu mult curaj, am vorbit deschis și am exersat cu drag Îmbrățișarea inimă la inimă.

Am fost activi prezentând aspecte din munca noastră de proiect pe pagina de Facebook a proiectului, unde fotografiile, filmulețele și emoțiile au arătat implicarea noastră activă și afectivă, bucuria și exemplele noastre de curaj.

În final, țin să mulțumesc celor care au dat naștere acestui proiect, colegilor din școală care s-au implicat, colegelor din celelalte școli care ne-au oferit exemplele lor prețioase, sponsorilor care au făcut posibilă premierea elevilor noștri, dar și întâlnirile noastre de lucru.

Rămân cu regretul că finalizăm, dar cu speranța că, la nivel de clase, putem continua ceea ce am
început alături de elevii noștri, și cu siguranță, o vom face.

prof. MĂDĂLINA LASCĂU,

Școala Gimnazială Nr. 1 Hotar

Sursă imagini: fototeca Lascău Mădălina