Pe agenda CCD Bihor se află simpozionul intitulat Bibliotecarii și cărțile la ceas aniversar, ediția a doua, programat să se desfășoare vineri, 11 aprilie, la Colegiul Tehnic Vadu Crișului. Cu această ocazie va avea loc și lansarea cărții Biblioteca, tărâmul magic al culturii, un volum colectiv care reunește contribuții ale bibliotecarilor școlari ai județului, ajuns la numărul 12. Lucrarea este îngrijită de dna prof. Marian Trofin, coordonator metodic al bibliotecarilor școlari ai județului Bihor. Redăm în continuare, în avanpremieră, o parte din eseul semnat de dna Florica Roibu, bibliotecar școlar la CN Onisifor Ghibu, contributor la acest volum în curs de apariție.

Simpozionul Bibliotecarii și cărțile la ceas aniversar este cuprins în oferta de formare a CCD Bihor.

Onisifor Ghibu – bibliotecar

Onisifor Ghibu s-a născut la 31 mai 1883 în Săliștea Sibiului, într-o familie de țărani având cultul muncii, dar și dorința (susținută de condiția materială mai bună) ca unii dintre copiii lor să reușească depășirea unui statut socio-profesional secular, aparent imuabil. Prenumele, relativ rar, pe care l-a primit prin botez, Onisifor (Sfântul Onisifor – gr. „Cel aducător de folos”, prăznuit de trei ori în an, una dintre date fiind 7 septembrie) îl va cinsti și ilustra, potrivit înțelesului său fixat de sfântul patron onomastic, cu asupra de măsură, în întreaga sa existență. (Biografie – Onisifor Ghibu. [Online] Disponibil pe: https://onisiforghibu140.ro/omul-activitatea/biografie/ [Accesat: 04.02.2025]).

Personalitate marcantă a vieții social-politice și culturale românești, Onisifor Ghibu „și-a văzut visul cu ochii”, fiind martor activ la Unirea cea Mare și la înfăptuirea României Mari. 

„Onisifor Ghibu e pedagog și un mare educator. El e în același timp un inflexibil moralist. Vremurile și oamenii sunt judecați exclusiv prin unghiul transformărilor ce trebuiau să se producă. Și nu oricum, și nu fără indicarea unei anumite direcții care să asigure, în viziunea lui, ridicarea întregului popor la nivel de cultură și civilizație pe care-l merita în cadrul întregii umanități.” (Ghibu, O., 1990, p. 8)

„Onisifor Ghibu nu era singur când lua drept motto al activității sale vorbele lui Carlyle: sunt grele vremurile? Ei bine, de aceea suntem aici, ca să le facem mai bune. V. Pârvan le completa cu altele, din Fichte: să uităm ceea ce am făcut, îndată ce am făcut, și să ne gândim totdeauna numai la ceea ce e de făcut.” (Ghibu, O., 1990, p. 8)

Lecturând volumul „Oameni între oameni – Amintiri”, am descoperit că Onisifor Ghibu, pe când era student la Seminarul teologic-pedagogic „Andrean” din Sibiu, anul 1904, avusese rolul de bibliotecar la Societatea de lectură „Andrei Șaguna” a teologilor din Sibiu. „S-au trimis apeluri către toate societățile studențești românești de pretutindeni, printre care și către Societatea de lectură „Andrei Șaguna” a teologilor din Sibiu, din care făceam parte și în care îndeplineam un anumit rol” relatează Ghibu. (Ghibu, O., 1990, p. 40)

În amintirile sale, Onisifor Ghibu nu scrie despre perioada când fusese bibliotecar la Sibiu, ci spune doar atunci când Nicolae Iorga, profesorul lui, îl roagă să-i facă ordine în biblioteca personală.

Astfel, în toamna anului 1905, Ghibu pleacă la București să-și completeze studiile superioare la Facultatea de litere cu speranța că, fiind susținut de profesorul Iorga va putea obține o bursă universitară. Colaborase cu Iorga prin intermediul revistei „Sămănătorul” unde acesta îi publicase două cronici, care au însemnat foarte mult pentru el. „… „Sămănătorul” era, pe atunci, pentru mine – după cum am mai spus – de o egală însemnătate cu Biblia. Să ajung eu, cu numele meu, în „”Sămănătorul”, într-un material iscălit de Nicolae Iorga! Îmi părea ceva cu neputință!” (Ghibu, O., 1990, p. 211)

Pentru început a publicat o dare de seamă, de dimensiuni mai reduse, dar de o importanță aproape decisivă pentru evoluția de cercetător și scriitor a lui Ghibu. Înregistrând apariția primei lucrări în volum, Iorga a scris următoarele în „Sămănătorul”:

„Domnul Onisifor Ghibu, care a dat la lumină o cercetare despre Limba nouălor cărți bisericești, e numai un tinerel absolvent de seminariu. Dar e așa de bine informat, așa de cinstit în cugetare și de corect în formă, încât ai crede că ai înainte pe un scriitor încercat”. (Ghibu, O., 1990, p. 218)

A doua notiță a lui Iorga, tipărită ceva mai târziu, semnala faptul că despre expoziția „Astrei” de la Sibiu au fost publicate dări de seamă prin gazete, de către H.P. Petrescu și Onisifor Ghibu. Cele din urmă, spunea Iorga, „au o adevărată valoare istorică … ”. (Ghibu, O., 1990, p. 218)

Aprecierile lui Iorga îl mulțumeau peste măsură, dar îl și îngrijorau, pentru că marele dascăl îi atribuia calități despre care până atunci nu-și dăduse niciodată seama și pentru că, afirma Ghibu „își legase de mine speranțe de care mă cutremuram, temându-mă că nu le voi putea face față”. (Ghibu, O., 1990, p. 219)

Revenind la perioada studenției la București, 1905 – 1906, când Ghibu încearcă obținerea bursei universitare cu ajutorul lui Iorga, aflăm că reușește la Facultatea de teologie îndrumat de profesorul Ion Bogdan.

Decanul Facultății de Litere, profesorul Ion Bogdan, căruia i s-a adresat Alexandru Lapedatu în numele lui Iorga, a răspuns că nu are posibilitatea să acorde tânărului ardelean o bursă, cu toate că auzise despre el din cronicile semnate de Iorga din „Sămănătorul”, deoarece facultatea nu dispunea decât de patru burse, care erau atribuite deja unor eminenți studenți mai vechi ai facultății: Vasile Pârvan, Gh. Vîlsan, Emil Panaitescu și Nicolae Pandelea. Evident că nu se putea lua bursa nici unuia dintre aceștia, spre a se da unui student nou.

Profesorul Bogdan a arătat însă bunăvoință. L-a îndrumat pe Lapedatu să se adreseze Facultății de teologie, unde știa că ar fi câteva burse disponibile și unde, într-adevăr, lucrurile s-au putut rezolva imediat. În acest fel, fiind scăpat de grijile materiale, Ghibu s-a putut dedica în totalitate activității de studii. Aici leagă prietenii cu tineri scriitori, printre care Emil Gârleranu, Șt. O. Iosif, Il. Chendi, M. Sadoveanu.

Întors din călătoriile sale de aproape două luni prin Transilvania, și întâlnindu-l pe Al. Lapedatu, Iorga se interesează despre Ghibu. Acesta îl informează că sosise în București de câteva săptămâni, că primise bursă și că se întâlnește zilnic cu Ilarie Chendi și cu bunul lui prieten Octavian Goga, care sosise și el de curând în București, după apariția primului său volum de poezii.

În seara aceleiași zile se întâlnesc întâmplător cu profesorul Iorga și cu soția lui în fața librăriei Socec, unde se uitau la noile apariții literare. Iorga îl descoperă acolo, în fața vitrinei, și îi adresează, pe neașteptate, următoarele cuvinte:

„— A, uite pe domnul Ghibu! Domnule Ghibu, ai venit la București să te întâlnești cu Dumnezeu și te-ai întâlnit cu dracul!”

Se referea la relațiile pe care le avea cu Chendi, nu cu Octavian Goga, deoarece Iorga nu vorbea cu Chendi. Ghibu a reușit în cele din urmă să se disculpe de neașteptata acuzație și să-l convingă să treacă peste ceea ce îl supărase.

A trecut și l-a invitat să meargă împreună cu Goga la el acasă, să-i facă o vizită. Acea vizită a constituit apoi începutul unor legături foarte strânse între marele professor și Onisifor Ghibu.

Au fost primiți foarte bine, cu multă înțelegere și bunăvoință și „… mi-a vorbit atunci și despre dorința lui de a-și pune ordine în vasta lui bibliotecă, în care era o dezordine remarcabilă, în care el însă se descurca perfect. Nu știu de unde aflase că eu fusesem la Sibiu bibliotecar al societății „Andrei Șaguna” și că aș fi reorganizat atunci biblioteca respectivă.” – spunea Ghibu. (Ghibu, O., 1990, p. 220)

Iorga îl roagă pe Ghibu să se ocupe de biblioteca lui și îi spune:

„— Vezi că biblioteca mea e într-o mare dezordine. Eu nu pot ține ordine în ea. Aud că dumneata ești priceput în astfel de treburi. N-ai vrea să te ocupi și de această chestiune, să pui ordine în ea?” (Ghibu, O., 1990, p. 220)

Bibliografie

1. Ghibu, Onisifor. (1990). Oameni între oameni – Amintiri.  București: Editura Eminescu.

Surse Web

1. Biografie – Onisifor Ghibu. [Online] Disponibil pe: https://onisiforghibu140.ro/omul-activitatea/biografie/ [Accesat: 04.02.2025].

MARIANA FLORICA ROIBU,

Colegiul Naţional Onisifor Ghibu, Oradea

Sursă portret generic Onisifor Ghibu: http://www.muzeu.mncr.ro