Pe Adriana Vereș am cunoscut-o anul școlar trecut, fiind partener în cadrul unui proiect educațional județean pe care l-am coordonat. Într-un articol publicat aici, pe schoolbit.ro, privind colaborarea noastră, dumneaei amintea faptul că succesul din anul școlar trecut va fi cu siguranță repetat și în anul acesta școlar 2024-2025, dar cu o altă generație de elevi. Zis și făcut, cum se spune, și iată că am invitat-o în 9 aprilie 2025 la o activitate cu titlul Sport și sănătate, în cadrul programului național Săptămâna Verde.

Astfel, actualii „fluturași” (clasa pregătitoare A de la Școala Gimnazială Ioan Slavici din Oradea) au avut ocazia de a cunoaște această fostă sportivă, karatistă și în prezent, administrator al Clubului Sportiv Prosper Oradea. Prin întâlnirea la clasă cu elevii mei („fluturașii” mei), am intenționat familiarizarea copiilor cu această invitată, pentru a se bucura de calitățile sale de formator, administrator, bun organizator, bucătar nemaipomenit, om caritabil și iubitor de frumosul din natură și din Om!

Odată ce ne-am îmbrățișat cu toții, folosind îmbrățișarea Inimă la inimă, element specific proiectului amintit, element implementat și la această clasă, deși fără acel proiect… am reușit să ne transmitem energie bună, prietenie, încredere și acel ceva care ne atrage spre a face un lucru benefic, minunat.

Vocea caldă, comunicarea pedagogică și profesională din punct de vedere sportiv a captat atenția elevilor care au aflat și despre cealaltă latură a activității Doamnei Adriana, cea de ghid sau organizator de tabără sportivă.

Așa că, folosind idei-ancoră, am ajuns și la discuția pregătitoare pentru activitatea ce urma să se desfășoare a doua zi, O zi în natură la Centrul de Vizitare Tășad, care promovează Rezervația Geologică Tășad. Această rezervație a fost înființată în 1971, sub denumirea Calcarele Tortoniene de la Tășad, și are statutul de rezervație de interes național.

Eu, ca profesor coordonator, cunoșteam zona și locul de desfășurare a activității, dar am invitat și părinții, pentru a se bucura alături de propriii copii de o zi de neuitat în natură, dacă tot am discutat despre natură, fără deșeuri, hrană vegetariană sănătoasă, rolul pădurii și al jocurilor în aer liber, al drumețiilor care presupun mișcare și sănătate.

Scopul principal al activității a fost participarea la o activitate extrașcolară de tip excursie tematică privind mediul înconjurător și în special dobândirea unor cunoștințe despre o rezervație naturală, adaptate la nivelul elevilor de clasă pregătitoare.

Obiectivele principale au fost: să observe mediul înconjurător – centru de vizitare, rezervație naturală; să își însușească anumite cunoștințe despre o rezervație geologică; să parcurgă un traseu ca drumeție, în jurul centrului de vizitare; să exprime propriile păreri și impresii la sfârșitul activității.

Am pregătit excursia conform procedurii și am pornit la drum! Am călătorit descoperind multe fenomene naturale pe parcursul zilei: cer noros, ploaie, soare cu nori, lapoviță și ninsoare. Am glumit și am convenit cu toții – elevi, profesor coordonator și părinți participanți – că astăzi am plecat primăvara în excursie și ne-am întors… iarna?!

În timpul călătoriei, am spus recitative, frânturi de limbă, am cântat și am audiat o parte dintre cântecele și jocurile muzicale studiate la clasă. În acest fel am creat o atmosferă de excursie și bucurie plus o stare de relaxare și reactualizare a cunoștințelor sub formă de joc didactic în mijlocul de transport în comun.

Am observat din când în când traseul excursiei, am râs, am recunoscut unele locuri și peisaje și mai ales eram nerăbdători să ajungem la destinație căci știam că urmează să primim câteva informații privind rezervația, apoi să plecăm în drumeție. Am mai aflat că la întoarcere la centru ne aștepta o cameră special amenajată cu jocuri și jucării, activități manuale și muzică pentru copii astfel încât să mai atenuăm din febra musculară aferentă efortului depus și să uităm de vântul puternic și ploaia ce se anunțase la Meteo!

Am ajuns cu bine la locul stabilit, un fazan ne aștepta pe scări, în fașa ușii de la Centru, precum un ostaș vrednic! L-am observat și l-am fotografiat imediat! Doamna Adriana Vereș ne-a întâmpinat cu zâmbet și ospitalitate.

Am hotărât să mergem în recunoaștere profitând de soarele cu nori, am primit informații interesante despre rezervație, am observat panourile de la intrarea în centru, ni s-a prezentat zona și programul Zilei în natură. De undeva simțeam un miros de plăcinte tradiționale bihorenești… Fiind în Postul Paștelui și
având suflet creștinesc, ghidul nostru ne invită în interiorul Centrului de Vizitare, căci vântul ne cam sufla părul în ochi și greu puteam imortaliza un moment care să devină o fotografie edificatoare. Când ne-am văzut la căldurică și am primit plăcintele acelea ademenitoare parcă eram în vizită la cineva din familie… Toți copiii au mâncat din pachetul adus, dar și din plăcinte, cu mare poftă! Am scos și eu artileria grea – niște sandviciuri vegetariene care au fost gustate de către părinți alături de mine care am vrut să demonstrez atitudinea caritabilă, dar recunosc și că voiam „să las loc în stomac” și pentru plăcintele cu cartofi, tare aburinde…

La plăcinte, înainte!, după cum e zicala românească… Însă eu am parafrazat-o și am zis: După plăcinte, înainte!, adică să pornim la drumeție, căci ne aștepta pădurea, plămânul verde, și astfel se așezau mai bine plăcintele noastre, conform regulilor digestiei.

Am luat gecile cu glugă, căci norii aveau adunare pe cer și în pas vioi am explorat drumul forestier, florile de primăvară și mai ales cele de frăguțe, gândind că în iunie poate revenim la locație, să ne îndulcim cu frăguțele roșii. Roșii erau și obrajii noștri, dar continuam luând-o ușor pe povârniș. Un părinte zise: „Ce bine e la vale, dar oare cum vom urca la întoarcere?”

Pe alocuri încă mai vedeam gunoaie și prin pădure… Ne-am amintit de activitatea de acum două zile, Ce este gunoiul? Am descoperit că natura suferă, că natura trebuie admirată și prețuită. Frumos a fost faptul că discuțiile au fost inițiate de către părinți – discuții ecologice folositoare!

La un moment dat, am dedus că ajungem la podul de lemn de lângă izvor. Am cântat Podul de piatră, deși podul acesta cu arhitectura podului din povești era de fapt din lemn.

Lângă izvor era un flacon de plastic. L-am capturat și ne-am și gândit la reciclarea lui! Ne-am făcut și acolo poze, am descoperit urzicile și florile alea galbene iubitoare de umbră, chiar lângă piciorul podului. Norii stăteau grămadă peste pădure și am simțit că ar trebui să ne întoarcem „la matcă”, pentru că mânuțele copiilor începeau să se înroșească și ele… Ne-am luat de mână cu toții, am făcut câteva lanțuri umane călătoare și am făcut cale întoarsă vreo 30-40 minute.

Pe drum am observat o cireadă de vaci românești, care pășteau fără teamă, o baltă care făcea unde de apă atunci când picăturile de ploaie o invadau… am descoperit că apa ploii înmuia pământul și ne-am amintit despre activitatea cu fenomenele naturale extreme și anume alunecările de teren. Am liniștit copiii, reamintindu-le că avem copaci, pădure peste tot, pe deal și pe vale și că rădăcinile copacilor nu vor permite alunecarea. Am trecut pe lângă un păducel cu flori albe ca sufletul unui copil bucuros!

Când am ajuns la partea de urcat, am zâmbit și am zis că suntem ca sportivii, suntem luptători, așa cum ne-a învățat Doamna Adriana ieri și că putem deveni maeștri în orice dacă depunem efort susținut!

Iată-ne lângă indicatoare și imediat observăm și clădirea centrului. Am ajuns din nou la căldurică! Acum am servit un salam de biscuiți – tot de Post! Apoi, ne-am spălat pe mâini, am mâncat salamul dulce și apoi am intrat în camera cu jocuri, activități, jucării și surprize: rechizite, scrisori și abțibilduri cu fluturași sau flori, carioci, piese de construit diferite obiecte, instrumente de scris și câte și mai câte și un cântec care se auzea pe programul cultural de radio!

Alături de copii și noi adulții, părinții, am devenit ușor copii! Ne-am jucat cu drag respectând regula clasei – Suntem cu toții prieteni și ne jucăm frumos! La final ne-am spus părerile și impresiile, am primit de la un părinte, participant la activitate, mere roșii și verzi. Am pus toate darurile în ghiozdanele primite tot cadou, apoi am mulțumit pentru ospitalitate și am gândit că în iunie ar fi bine să revenim în acest loc frumos și prietenos!

Ne-am întors spre casă ascultând muzică în surdină, iar unii au putut să și viseze căci începuse să fulguiască, dar nouă nu ne păsa… Venise Moș Ene pe la gene! Oare ce au visat copiii? Vor povesti ei când ajungem în sala de clasă…. La plecarea spre casă i-am auzit zicând:

Ne-a plăcut în excursie!

Mai vrem să mergem acolo, dar să stăm mai mult!

Vrem să mergem și în Peștera Stracoș, unde ați fost cu elevii ceilalți!

Ce frumos a fost!

A fost o zi frumoasă!

A fost o zi de neuitat, în natură!

prof. LUCA CRISTIȚA,

Școala Gimnazială Ioan Slavici Oradea

Sursă imagini: fototeca Luca Cristița