Anxietatea și depresia sunt printre cele mai întâlnie boli mintale, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, și afectează considerabil calitatea vieții. Cauzele, simptomele și tratamentele celor două tipuri de afecțiuni pot coincide în anumite privințe și, de multe ori, apar simultan.

Anxietatea se manifestă prin îngrijorare excesivă și frică, în timp ce depresia implică, în general, un sentiment profund de tristețe și disperare. Persoanele anxioase sunt tot timpul în stare de alertă, iar depresivii au tendința de a se izola.

Stările de tristețe, de vinovăție și de nefericire pot să apară în cazul copiilor care sunt victime ale bullying-ului, indiferent că hărțuirea de orice tip se întâmplă în mediul școlar sau acasă. De asemenea, efectele acestui fenomen sunt pe termen lung și, de cele mai multe ori, afectează sănătatea mentală a copilului, viitor adolescent și adult.

Cuvinte-cheie: depresia, anxietatea, hărțuire, bullying

Depresie și anxietate

A fi martor la evenimente de hărțuire (în rolul de bystander) poate fi considerat un stres toxic deoarece tinerii se simt deseori fără putere să oprească hărțuirea și se îngrijorează că ar putea deveni următoarea victimă. Acești factori pot duce la o sănătate mentală mai slabă (Evans, Smokowski, Rose, Mercado, & Marshall, 2018). Este posibil ca participarea continuă în comportamente negative sau prosociale de spectator să aibe impact și să formeze alte comportamente într-o manieră doză-răspuns; cu cât tinerii se implică mai mult în comportamente negative sau prosociale de spectator cu atât crește influența acestora asupra altor arii cum ar fi sănătatea mentală sau rezultatele la învățătură. Există un număr minimal de cercetări care au examinat comportamentele negative și prosociale de spectator, iar cercetările privind comportamentul de martor în general sugerează că a fi spectator la evenimentele de hărțuire tradițională se asociază cu un nivel scăzut de sănătate mentală (un studiu a descoperit că a fi martor la comportamentele de hărțuire a altor copii duce la o creștere semnificativă a sensibilității interpersonale, helplessness și ideația suicidară) (Evans et al, 2018). Deși a fi martor la evenimente de hărțuire în mod constant poate fi considerată, până la urmă, o formă de stres toxic, este neclar dacă rezultatele menționate mai sus pot fi extinse în mod special pentru spectatorii care se angajază în comportamente negative sau prosociale.

Depresia este una dintre cele mai des întâlnite tulburări mentale din ziua de astăzi. Ea poate să se dezvolte încă din perioada copilăriei târzii. Apariția tulburării depresive majore crește însă odată cu vârsta, studiile demonstrând o creștere de peste 20% în perioada adolescenței (Pössel & Pittard, 2018). Această tulburare afectează mai multe domenii cognitive, emoționale și funcționale. Consecințele ei se revăd în emoțiile, comportamentele șigândurile persoanei. De exemplu, pot apărea schimbări în relaționarea cu ceilalți oameni, satisfacția cu viața și productivitatea la școală.

Având în vedere faptul depresia este o tulburare complexă, trebuie să fie evaluate mai multe procese, mecanisme și factori de risc pentru a putea înțelege etiologia ei (Hankin, 2006). Cercetările arată faptul că depresia la adolescenție este una dimensională, în sensul că tinerii pot fi mai mult sau mai puțin deprimați. Nu se ține cont astfel doar de prezența sau lipsa depresiei, ci și de severitatea afectării funcționalității.

Așadar s-au dezvoltat mai multe modele teoretice amplu cercectate și evidențiate în literatura de specialitate, care explică mecanismele implicate în apariția și menținerea simptomelor depresive. Două teorii principale stau la baza acestor modele: teoria comportamentală și teoria cognitivă.

Teoria comportamentală a lui Lewinsohn (1974) spune că rata redusă de întăriri pozitive contingente cu comportamentul duce la întărirea socială a depresiei datorită deficitelor la nivelul abilităților sociale. Antecedentele comportamentelor unui individ sunt considerate critice în dezvoltarea simptomatologiei depresive. Mai exact, în cazul în care o persoană nu primește recompense pozitive în urma interacțiunilor cu ceilalți, va crește nivelul susceptabilității spre apariția depresiei (p.152, Coyne, 1986). Ne referim aici la un mediu social sărac, probleme și deficite comportamentale, un nivel scăzut de abilități sociale, și nu în ultimul rând la o sensibilitate crescută spre negativ ca urmare a descreșterii recompenselor pozitive primite.

Teoriile cognitive ne aduc însă două modele explicative ale depresiei, ambele folosindu-se de teoria stres-vulnerabilitate: modelul lipsei de speranță (Abramson, 1989) și modelul cognitiv (Beck, 2008).

Lipsa de speranță include două elemente: ”expectanțele negative privind probabilitatea  de apariție a unor consecințe negative” și ”expectanțe de tip neajutorare (eng. Helplessness) privind schimbarea probabilității de apariție a acelor rezultate (așteptare de neajutorare)” (Abramson, Lyn, Metalsky & Alloy, 1989). Modelul lipsei de speranță spune că, cognițiile iraționale (inferențele negative) cauzează simptomele depresive datorită unui stil cognitiv negativ (Abramson et al., 1989). Persoanele care au acest stil sunt predispuse spre a face inferențe iraționale despre situațiile negative din viața lor.

Mai precis, după ce acești indivizi trec prin evenimente negative, ei fac atribuiri stabile și globale privind situațiile problemă, se focusează pe consecințele negative ale situației, și realizează inferențe privind caracteristicile propriei persoane în contextul acelei situații (care duce la o încredere scăzută în propria persoană) (Abramson et al.,1989). În cadrul evenimentului de cyberbullying, lipsa de speranță poate să apară în funcție de inferențele pe care adolescenții le asociază actului.

Modelul cognitiv al lui Beck postulează faptul că evenimentele aversive din dezvoltarea  unui individ duc la întreținerea unor atitudini negative despre sine. Cele din urmă participă la formarea schemelor, care devin activate în momentul experimentării unor situații averse. Acesta au astfel un efect semnificativ în dezvoltarea unei vulnerabilități cognitive specifice și pot să conducă în timp la depresie datorită biasării pervazive spre cogniții negative (Beck, 2008). De exemplu, în cazul martorilor la cyberbullying, asistarea la un eveniment agresiv ar putea să ducă la activarea schemelor negative despre sine (provenite din evenimente negative marcante). Astfel, în cazul existenței unei vulnerabilități cognitive acești bystanderi ar putea să dezvolte simptomatologie depresivă în timp (în funcție de frecvența și intensitatea cyberbullying-ului).

Cel mai des însă depresia nu apare de una singură. Dintre persoanele diagnosticate cu depresie, aproximativ 55% au ca tulburare comorbidă anxietatea (și vice versa) (pag. 10, Clark & Beck, 2011). În perioada adolescenței, prevalența tulburărilor de anxietate este îngrijorător de mare, aproximativ 12% dintre copii suferind de simptome clinice și subclinice (Grills- Taquechel, Norton, & Ollendick, 2010).

Conform teoriei cognitive, ”anxietatea este un sistem complex de reacții cognitive, afective, fiziologice și comportamentale, care este activat atunci când evenimentele sau circumstanțele anticipate sunt percepute ca evenimente imprevizibile, incontrolabile care pot amenința interesele vitale ale unui individ.” (p. 5, Clark & Beck, 2011). În perspectiva cogntivă, anxietatea este relaționată cu frica, o emoție funcțională care ajută oamenii să facă față pericolelor întâmpinate. Așa cum este ea definită de către cercetători, ”frica este o stare neurofiziologică primitivă automată de alarmare, care presupune estimare cognitivă a unei amenințări iminente sau a unui pericol iminent, pentru siguranța și securitatea unui individ.” (Clark & Beck, 2011, p. 5). Asocierea dintre anxietate și frică se bazează pe faptul că toate tulburările de anxietate implică un nivel crescut de frică în anumite situații specifice.

Pe lângă emoția funcțională, anxietatea include însă și alți factori cognitivi care amplifică starea de amenințare continuă resimțită de către cei afectați (Clark & Beck, 2011). Caracteristicile anxietății patologice propuse de către Clark și Beck sunt următoarele: cogniție disfuncțională (de ex. erori privind evaluarea pericolului – adolescenții pot considera faptul că nu au acționat în cyberbullying ca fiind catastrofic, și pot dezvolta pe urmă emoții negative disfuncționale de frică, depresie, vinovăție, blamare), funcționare deteriorată (de ex. persoana afectată nu are capacitatea de a acționa potrivit în situația dată – în urma expuneri îndelungite la hărțuirea virtuală persoana poate să fie afectată pe viitor, de exemplu poate să apară senzația de indiferență, numbness), persistența (de ex. Starea anxioasă este prezentă în fiecare zi , gânduri excesive cu privire la îngrijorările de a deveni următoarea victimă), alarme false (de ex. Persoana afectată va asocia unui stimul inofensiv/minim o amenințare iminentă – de exemplu când observă ca a fost etichetată într-o poză ), și hipersensibilitate la stimuli (de ex. Interpretarea multor situații ca fiind amenințătoare – interpretarea unor glume inofensive ca fiind cyberbullying).

A fost observat în cadrul cercetărilor de specialitate faptul că perioada adolescenței este critică în dezvoltarea anxietății (Clark, Smith, Neighbors, Skerlec, & Randall, 1994). Într-un studiu din anul 2005 s-a descoperit că vârsta medie pentru dezvoltarea simptomelor de anxietate este de 11 ani, cea mai prevalentă la vârsta de 13 ani fiind anxietatea socială (Grills- Taquechel et al., 2010). Acestor tulburări de anxietate le sunt asociate probleme academice, cognitive, sociale și dificultăți emoționale (Yaqoob & Khan, 2014). Așadar putem spune că eleau un impact negativ asupra dezvoltării tinerilor, efectele anxietății fiind vizibile și în perioada adultă dacă copii nu primesc tratament corespunzător la momentul potrivit (Grills-Taquechel et al, 2010; Yaqoob & Khan, 2014).

BIBLIOGRAFIE

Albert Elis & Catharine MacLaren, Terapia Rational-Emotiva și Comportamentala, Ghidul Terapeutului, Editura All, Bucuresti, 2018.

Allison, K. R., & Bussey, K. (2017). Individual and collective moral influences on intervention in cyberbullying. Computers in Human Behavior, 74, 7-15.

Lowry, P. B., Zhang, J., Wang, C., & Siponen, M. (2016). Why do adults engage in cyberbullying on social media? An integration of online disinhibition and deindividuation effects with the social structure and social learning model. Information Systems Research, 27(4), 962-986.

Mazzone, A., Camodeca, M., & Salmivalli, C. (2018). Stability and change of outsider behavior in school bullying: The role of shame and guilt in a longitudinal perspective. The Journal of Early Adolescence, 38(2), 164-177.

Midgett, A., & Doumas, D. M. (2019). Witnessing Bullying at School: The Association Between Being a Bystander and Anxiety and Depressive Symptoms. School Mental Health, 1- 10.

Polanin, J. R., Espelage, D. L., & Pigott, T. D. (2012). A Meta-Analysis of School-Based Bullying Prevention Programs’ Effects on Bystander Intervention Behavior. School Psychology Review, 41(1).

Pössel, P., & Pittard, C. M. (2018). Integrating the Hopelessness Model and the Response Style Theory in an Adolescent Sample. Journal of abnormal child psychology, 1-12.

Potirniche, N., & Enache, R. G. (2014). Social perception of aggression by high school students. Procedia-social and behavioral sciences, 127, 464-468.,

Procedia-social and behavioral sciences, 84, 1296-1309.

Reyes, M. R., Brackett, M. A., Rivers, S. E., White, M., & Salovey, P. (2012). Classroom emotional climate, student engagement, and academic achievement. Journal of educational psychology, 104(3), 700.

Rivers, I., Poteat, V. P., Noret, N., & Ashurst, N. (2009). Observing bullying at school: The mental health implications of witness status. School Psychology Quarterly, 24(4), 211. Roos, S., Hodges, E. V., & Salmivalli, C. (2014). Do guilt-and shame-proneness differentially predict prosocial, aggressive, and withdrawn behaviors during early adolescence?. Developmental Psychology, 50 (3), 941.

prof. EMIL BONDAR,

Școala Gimnazială Oltea Doamna, Oradea

Sursă imagine: fototeca Emil Bondar