Gânduri la final de proiect județean: Curaj, emoție și recunoștință

Sunt Mangra Lenuța Viorica și am avut bucuria să fiu parte din proiectul educațional județean Fii curajos, vorbește!, atât ca părinte, cât și ca sponsor. Am participat la lansarea proiectului și la sesiunea de vorbit în public -training de echipă, unde mi-am exprimat ajutorul ca părinte, dar și ajutor pentru profesorii din proiect.

De asemenea, acolo am vorbit în fața participanților, fiind foarte bucuroasă că am depășit bariere emoționale în fața unor oameni necunoscuți.

Această experiență, ca beneficiar indirect al proiectului, a fost una plină de emoții! Am văzut copii plini de vise și speranțe care, cu un strop de curaj și cu ajutorul nostru, al părinților, și-au descoperit curajul de a vorbi în fața unui public, dar și curajul de a-și prezenta sentimentele de tot felul. Am simțit mândrie și recunoștință pentru fiecare pas mic făcut de acești copii în fața emoțiilor lor.

Am ales să susțin acest proiect cu tot sufletul, convinsă fiind că educația și sprijinul la timp pot schimba destine. Într-adevăr, chiar propriul meu copil a început să scrie gânduri, sentimente sub forma unui jurnal. Alteori el prezenta în fața colegilor, la microfon, o parte dintre scrierile sale și avea opinii, puncte de vedere atât în viața școlară cât și în familie sau cu prietenii, cunoștințele, vecinii noștri.

Le mulțumesc organizatorilor, profesorilor, părinților și mai ales copiilor, care ne-au arătat că, atunci când li se oferă încredere, pot străluci cu adevărat. Această experiență rămâne în sufletul meu ca o dovadă că fiecare gest de sprijin contează.

Am trăit momente deosebite, încărcate de emoție, în care copiii noștri au demonstrat cât de important este să îi ascultăm și să le oferim încrederea de a se exprima. Am participat la multe activități din proiect pentru a fi aproape de fiul meu, Kevin, dar și de doamna profesoară Luca Cristița (coordonatorul proiectului), cu care am colaborat foarte bine. Am sprijinit-o în organizarea și desfășurarea unor momente memorabile. De asemenea, fiul meu a creat un buchet decorativ într-un aranjament floral de culoare albastru-culoarea proiectului, iar titlul proiectului a fost scris chiar de mâna lui pe acest frumos buchet!

Menționez că la aceste activități au fost și alți părinți cu care am făcut echipă, iar elevii se obișnuiseră cu noi în clasă. Le aduceam dulciuri cu cremă sau glazură albastră, bomboane albastre, baloane albastre pe care elevii scriau numele proiectului sau diferite îndemnuri de curaj. Am donat două microfoane reale funcționale pentru a bucura elevii cu scopul de a le putea folosi oricând și oriunde, în cadrul proiectului.

Participând la activități și lecții, atât eu, cât și fiul meu ne-am îmbogățit vestimentația cu piese de culoare albastră sau haine cu predominant albastru deoarece albastrul era unul din elementele specifice proiectului! Am simțit ce înseamnă să fii elev din nou, iar activitățile proiectului ne-au activizat alături de copiii noștri.

De Ziua României, de Ziua Școlii, De Ziua Femeii (și bineînțeles, a noastră, a mamelor), am trăit momente unice prin sponsorizare cu produse culinare, momente cu interviuri și păreri expuse, cu dans și bucurie, cu lansare de baloane și nelipsitele ,,îmbrățișări Inimă la inimă“!

Am fost invitată la o lecție de istorie despre popoare din trecut. Invitatul special alături de fondatorul proiectului a fost un partener sponsor al premiilor elevilor, partenerul fiind un turc care a trăit 15 ani în România și cunoștea limba română. Pe lângă lecția de istorie și prezentarea specificului poporului turc, Mehmet (căci așa se numește el) le-a adus copiilor și baclavale – dulciuri specifice, tradiționale turcești, alături de un ceai turcesc donat de către mine. Fiind bucătar, el a servit profesional elevii și le-a răspuns întrebărilor acestora precizând că pentru el România e a ca și a doua țară a lui. Am făcut poze împreună, ne-am bucurat alături de copii. Ulterior, copiii noștri i-au făcut o vizită lui Mehmet la shaormerie, alături de alți elevi din proiect.

Îmi mai aduc aminte că alături de un alt sponsor din proiect am colindat împreună cu Mehmet și doamna Luca Cristița chiar pe fondatorul proiectului și am luat tot împreună Masa de Crăciun! A fost o zi de Crăciun minunată, interculturală și plină de iubire sufletească, la început de proiect!

Aș aminti și alte activități dintre cele mai emoționante ca părinte:

  • Activitatea dedicată zilei de 8 Martie când împreună cu fiul meu am lucrat în echipă realizând o lucrare plastică având titlul Cu mama pot să ajung până la stele sau lună
  • Activitatea Poveste de iarnă/Crăciunul perfect, când copilul meu și-a a prezentat părerea personală, gândurile lui și percepția lui despre un Crăciun perfect
  • Excursia tematică la Centrul de Vizitare Tășad care a cuprins vizitarea Peșterii Stracoș, drumeție la pădure, picnic, exerciții fizice în aer liber, dansuri; tot atunci am cunoscut alt sponsor, reprezentat de doamna Adriana Vereș, care la activitate avea calitatea de ghid turistic
  • De Ziua Școlii, când copilul meu alături de colegi a purtat cu mândrie ecusonul aniversar, uniforma școlii și a dat un interviu la microfon privind emoțiile sale ca elev al Școlii Gimnaziale Ioan Slavici din Oradea, care are deviza O școală pentru toți
  • Serbarea Bun rămas, clasa a IV-a A! Bun rămas, Doamna Învățătoare!, în care fiul meu a prezentat în fața părinților și în fața colegilor Scrisoarea de bun rămas pentru Doamna Învățătoare – Profesor Luca Cristița

Menționez că o parte dintre activitățile proiectului la care am participat se regăsesc pe pagina de Facebook a proiectului sau a școlii, sub formă de poze sau filmulețe.

Sunt mândră că am putut contribui la acest demers educativ – acest proiect emoționant și sper ca asemenea proiecte să continue să inspire și să transforme vieți.

Vă mulțumesc dragi organizatori, dragi profesori, dragi părinți, dragi copii pentru dăruirea și efortul vostru și îi felicit din inimă pe toți copiii participanți din proiect.

Cu respect și recunoștință,

LENUȚA VIORICA MANGRA (LEVA),

părinte și sponsor al proiectului

Leave a comment