Revenim, după cum v-am promis, cu interviul pe care câteva studente aflate în practică pedaqogică au ținut să îl realizeze cu prof. Monica Toader, de la Școala Gimnazială Avram Iancu Oradea. La finalul unui drum academic intens și plin de provocări, trei studente de la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar din Oradea au simțit nevoia unui dialog autentic cu o voce a experienței.

Dorind să afle mai multe despre realitatea din teren, despre bucuriile, dificultățile și sensurile profesiei de învățător, ele au ales să poarte un interviu cu prof. Monica Toader, cadru didactic cu peste 29 de ani de activitate în învățământul primar.

Prin întrebările lor, studentele au urmărit să obțină răspunsuri valoroase nu doar pentru ele, aflate la început de drum, ci și pentru toți cei care își doresc să îmbrățișeze această frumoasă, dar complexă meserie. Materialul de față se dorește a fi un sprijin, o sursă de inspirație și o ancoră în realitate pentru viitorii dascăli. În cadrul formării noastre ca viitoare cadre didactice, ne-am confruntat adesea cu întrebări despre realitățile din învățământ, despre provocările și satisfacțiile profesiei de învățător.

Pentru a ne lămuri unele dintre aceste curiozități și pentru a veni în sprijinul altor studenți care urmează același drum, am realizat un scurt interviu cu doamna învățătoare Toader Monica, un cadru didactic cu experiență și pasiune pentru meserie.

Noi suntem Filip Alexandra, Roșca Larisa și Sahi Alexia, studente la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar și am formulat o serie de întrebări care reflectă preocupările noastre legate de parcursul profesional în învățământ. Sperăm ca răspunsurile oferite de doamna învățătoare să constituie o sursă de inspirație și clarificare pentru toți cei care se pregătesc să îmbrățișeze această frumoasă și complexă profesie. Acest demers are scopul de a promova învățarea prin dialog, de a valorifica experiența practicienilor și de a întări legătura dintre teorie și realitatea din clasă.

Cum a fost prima experiență de predare a dumneavoastră?

Prima mea experiență de predare a fost în clasa a IX a. Eram la liceu și aveam o doamnă profesoară de pedagogie, psihologie și practică pedagogică, cunoscută în județul nostru (fusese inspector școlar general) care deși în primii ani îmi transmisese o rigurozitate, organizare, disciplină și cunoaștere în tot ceea ce însemna actul educațional pentru care mă pregăteam, mai târziu am înțeles cât de mult au însemnat aceste cerințe stricte din partea dânsei. Deși practica pedagogică începea doar în clasa a X a, am avut privilegiul de a lua contact cu ciclul primar din primele luni de liceu, având practică observativă la clase simultane, apoi în același an lăsându-ne să predăm la clase din centre de copii instituționalizați (foste case de copii).

Știu că m-am pregătit mult, am avut emoții mari și-mi amintesc doar că am predat o oră de Desen cu subiectul La săniuș.

Cum reușiți să vă mențineți motivată de-a lungul timpului?

Această meserie pentru mine e un vis împlinit deoarece de când eram mic copil și aveam făcut de mine un catalog pentru păpuși, îmi doream să devin învățătoare. Pentru că nu am intrat de prima dată la Liceul Pedagogic (Școala Normală Iosif Vulcan din Oradea de atunci), căzând cu medie peste 7.00, și fiind repartizată la secția de istorie de la Liceul Mihai Eminescu din Oradea, m-am pregătit și în anul următor (neavând 16 ani împliniți), am dat a doua oară admitere, repetând clasa a IX a și urmând cinci ani de liceu.

Motivația mea au fost dragostea pentru copii, pentru a preda ca să pot să-i învăț din ce știu eu, ca să devin atât eu, cât și ei „mai buni mâine decât aziˮ – acesta fiind motto-ul care doresc să-i îndrume mereu și pe elevii mei.

Care credeți că este cea mai mare provocare pe care o întâmpinați la clasele din generațiile actuale?

Generațiile diferă, fiecare e unică în felul său. Fiecare dintre copii sunt unici ca și mediu familial, ca nevoi, ca și ritm de lucru, capacități intelectuale, emoționale, fizice, dar în prezent pot spune că elevii au mai multe surse de informare, deși au alte preocupări (evoluate în comparație cu generațiile trecute de elevi) întâmpină probleme în stăpânirea unor deprinderi de bază (de îmbrăcare / încălțare, socializare / relaționare, comunicare orală, recunoașterea / autocontrolul emoțiilor, concentrarea atenției / răbdării, etc).

Ce sfaturi ați oferi unui student la PIPP care se află la început de drum și are emoții sau nesiguranțe?

Dacă face ceea ce-i place și vrea să profeseze la finalul facultății, l-aș sfătui să fie preocupat de studiu, cunoaștere, învățare (cursuri, cărți, grupuri educative, webinarii / ateliere / cursuri ) încă de la început, să nu-i fie rușine niciodată să ceară sfaturi, explicații, ajutor de la profesorii specializați și de la mentorii învățători cu care intră în contact. La început toți am avut emoții și nesiguranță, iar acum după mulți ani, emoțiile nu au dispărut.

Deseori se întâmplă ca în primul an de facultate, studenții să fie confuzi / nesiguri și să nu știe exact dacă această meserie li se potrivește, sau nu. Cum credeți că și-ar putea da seama?

Dacă au urmat sau nu Liceul Pedagogic și au temeri legate de alegerea drumului corect, eu cred că discuția cu un cadru didactic care profesează la clasă, chiar și asistența la orele acestuia, încercarea de a coordona anumite momente de activitate (chiar dacă încă nu i se cere la facultate )cu seriozitate și implicare. După o lună de practică zilnică nu ai cum să nu îți dai seama dacă e locul potrivit și dacă aceasta e menirea ta.

După finalizarea studiilor, profesorii debutanți din învățământul primar se simt copleșiți de responsabilitatea pe care o aduce această meserie. Ce ar trebui să facă pentru a depăși această frică sau nesiguranță?

Știu din proprie experiență cum e să ajungi după terminarea studiilor într-o școală nouă, în fața unui colectiv de elevi, cu toate responsabilitățile pe care le ai de îndeplinit zi de zi, de aceea orice debutant are nevoie de un dascăl mentor care să -i fie alături, să-l asculte, să-l ajute, de la care să învețe, cu care să se consulte, cu care să colaboreze derulând activități comune.

Ce greșeli frecvente ați observat la practicanți și ce recomandări aveți pentru a le corecta?

Nu pot spune că am observat greșeli grave, dar anumite lipsuri la studenții practicanți da, datorate în primul rând necunoașterii unor aspecte de structurare a activității didactice, a unor aspecte ce țin de metodica disciplinei, de dozare a timpului pentru fiecare etapă, de cunoaștere a nivelului clasei și particularităților specifice acestora. Toate acestea se pot clarifica și se fundamentează în timp prin exersare, prin practică. Cine vrea să știe mai mult, să facă mai bine, „va furaˮ meserie cu siguranță, iar asta e de acceptat, nu se pedepsește în niciun fel, chiar e recomandat!

Cum adaptați metodele demersului didactic pentru a răspunde nevoilor diferite ale elevilor?

Demersul didactic e același pentru toți elevii clasei. Ce se poate face diferit, adaptând nevoilor acestora este nivelul de complexitate al sarcinilor, timpul de lucru diferit acordat. Munca diferențiată e necesară pentru a activa toți elevii clasei. Pentru cei care au CES sau întâmpină dificultăți de înțelegere, de asimilare, de scriere, de citire, de calcul matematic, e clar că metodele sunt adaptate, punându-se accent mai mult pe una sau pe alta, de exemplu jocul, explicația și demonstrația, utilizarea preponderentă a materialului concret intuitiv în cazurile menționate vor ocupa un loc important.

Care este strategia preferată pe care o folosiți pentru stimularea participării active a tuturor copiilor?

Pe parcursul unei zile, preocuparea mea este să caut, să găsesc, să adaptez, să creez și să aplic la clasă strategiile didactice cele mai bune, mai utile, mai atractive care să stimuleze participarea activă a tuturor copiilor. După mine este și rămâne jocul sub toate formele lui, indiferent că avem clasa pregătitoare sau clasa a IV-a.

Ați avut un model / o inspirație de cadru didactic după care v-ați ghidat în stilul de predare?

În liceu, când făceam practică pedagogică deși am fost la multe școli, multe învățătoare, am avut câteva care mi-au marcat formarea (mi-e greu să spun numele uneia și să omit pe al altora, fiecare în felul său, dar o voi aminti totuși pe doamna Duma Maria), la locul de muncă am avut încă din primul an câteva învățătoare care m-au inspirat (nu aș vrea să supăr pe careva, dar învățătorul meu, domnul Tegzeșiu Iosif este pe primul loc ). În ultimii ani, datorită rețelelor de socializare, activităților de autoperfecționare la care am participat (și nu puține, online și fizic), pot spune cu recunoștință că am cunoscut, am interacționat, am colaborat cu învățătoare din țară care mi-au fost model și mi-au ghidat stilul de predare (lista e lungă și prețioasă, dar doamnele învățătoare Claudia Chiru, Consuela Colțan, Ema Patrichi sunt cele care m-au influențat pozitiv din mai multe puncte de vedere).

Care este momentul-cheie în care ați realizat că meseria de cadru didactic este potrivită pentru dvs.?

Poate mă credeți sau nu, am simțit încă din copilărie că e meseria potrivită pentru mine, apoi când am văzut că trec de limita de a fi admisă la liceu și suferind enorm, vrând să nu mă dau bătută, după care au urmat aprecierile primite ca feedback la finalul primelor lecții susținute de la mentorii mei de practică, apoi evoluția mea de la fiecare grad didactic susținut și nu în ultimul rând bucuria și mulțumirea de a vedea rezultatele propriilor elevi, toate acestea au confirmat că meseria de dascăl este cea potrivită pentru mine.

Spuneți-ne trei calități-cheie ale unui cadru didactic de succes.

Consider că un cadru didactic de succes trebuie să fie preocupat permanent de tot ce e nou (curios pentru a ști, pentru a se autoperfecționa), să se pregătească cu seriozitate zi de zi (responsabil) și să cunoască, să caute, să aleagă materialele / metodele și procedeele didactice cele mai potrivite clasei (creativ).

Ce le sugerați cadrelor didactice / debutanților care se află în impas de idei creative?

A te inspira nu e greșit, doar că orice material se poate adapta conform obiectivelor urmărite, conform posibilităților clasei.

Care sunt criteriile unui mentor de practică pedagogică după care se ghidează în oferirea unui feedback?

În ceea ce mă privește pe mine (nu știu alți mentori cum procedează), în primul rând mentorul de practică ține cont de atitudinea studenților dinaintea lecției / în timpul lecției, dacă elevii au fost captați / activați / implicați, dacă obiectivele au fost realizate, dacă s-a respectat derularea etapelor lecției, dacă studenții au adus în lecție ceva personal / specific stilului / tactului lor didactic și nu în ultimul rând de criteriile precizate în fișa de evaluare (cu care studenții vin).

Considerați că primirea studenților la clasă este un avantaj sau un dezavantaj pentru un cadru didactic? De ce?

Ca să fiu sinceră nu toate cadrele didactice ar accepta acest lucru deoarece nu e foarte comod să fii asistat oricâtă experiență ai avea. Eu consider că (nu sunt profesor metodist) accept să am studenți în practică (din anul I, II și III) deoarece în primul rând mă motivează profesional și îmi place mult să ajut viitoare cadre didactice, să împărtășesc din experiența mea. Pentru mine este un avantaj, clar.

Care sunt sursele principale de inspirație pe care le sugerați unui student practicant?

În primul rând cunoașterea programei școlare pentru fiecare nivel de clasă, manualul și auxiliarul utilizat la clasă, apoi diverse cărți de specialitate, grupuri educative / comunități remarcante / resurse de aplicații sau platforme / cadre didactice deosebite, toate fiind de folos în activitatea didactică.

Care sunt trei calități pe care le considerați importante la un student practicant?

Cred că un student practicant trebuie să fie pasionat de munca cu elevii, să fie creativ / interesat să caute, să se inspire, să învețe și să accepte cu deschidere orice sugestie, recomandare.

Cum ați descrie relația ideală mentor – student?

Relația ideală mentor – student e cea în care există interes, comunicare, colaborare și înțelegere de ambele părți.

Ce recomandări aveți pentru un student practicant legate de organizarea lecțiilor și de modul de predare?

Pentru a progresa în conceperea proiectelor didactice, pentru a realiza ce își propune, pentru a face fiecare activitate unică, captând atenția majorității copiilor, e nevoie ca studentul practicant să fie preocupat / interesat / muncitor, punând întrebări mentorului / profesorului universitar, să se informeze / să caute / să aleagă ceea ce trebuie și poate face. Să creadă în el!

După cât timp ați reușit să obțineți postul de titulară?

La finalul liceului, am fost repartizată (așa era în 1996) potrivit mediei de bacalaureat și mediei din cei 5 ani la școala din Cefa, dar am considerat să merg în acea vară la titularizare, obținând o notă mare și luând post ca titulară la Școala Gimnazială Oltea Doamna, iar după un an m-am transferat ca titulară prin schimb de posturi la Școala Gimnazială Avram Iancu (fosta mea școală din clasele I-VIII) unde sunt și în prezent.

Vi se părea mai ușor să lucrați cu generațiile vechi sau cu cele noi?

Așa cum am spus și mai sus, fiecare generație are ceva specific, ceva pozitiv și ceva negativ. Cu primele mele generații de elevi mi se pare că puteam să abordez sarcini de lucru mai complexe (probleme dificile, compuneri de toate felurile etc.) și erau mult mai respectuoși, mai ascultători, mai responsabili. Generațiile actuale au acces la tehnologie, la resurse variate de studiu, au alte valori, sunt sensibili emoțional, le lipsește încrederea în ei, stima de sine, li se fac voile de către părinți, sunt mult prea alintați. După părerea mea, muncesc mult mai mult în prezent cu această generație ca în trecut (nu că atunci nu munceam,
ci acum e la un alt nivel).

De unde vă inspirați cu idei pentru materialele didactice?

Creez eu multe, dar mă inspir și de la colege din țară, de pe diferite site-uri cu resurse didactice, dar – repet – le adaptez clasei, le personalizez.

Dacă ar fi să aveți puterea să schimbați ceva la învățământ, ce ați schimba?

Aș scoate calificativele și notele de la ciclul primar, aș renunța la birocrație (prea multe hârtii inutile), aș pune accent pe munca efectivă la clasă creând oportunități cadrelor didactice de a învăța prin activități practice (ateliere, cursuri etc.), dar și de a învăța unii de la alții și apoi de a împărtăși (prin schimb de experiență), aș găsi modalități de a valida / de a aprecia / de a promova fiecare cadru didactic prin ce a adus nou/ personal / creativ anual la nivelul clasei / școlii / comunității, aș iniția proiecte / campanii / activități obligatorii pentru părinții cu viitori școlari etc.

Cum reușiți să vă păstrați răbdarea de-a lungul anilor atât cu copiii, cât și cu părinții?

Răbdarea se cultivă în timp. Nu e ușor, e adevărat. Când te implici, faci ceva cu pasiune, ai și așteptări, dar am învățat pe parcurs că dacă fac ceea ce știu eu că e mai bine și sunt mulțumită de ce și cât am făcut, e suficient. Răbdare am la școală enormă, problema e că acasă nu –mi mai rămâne prea multă… De mulțumit pe toți (mă refer la părinți) nu prea reușești, nu ai cum fiindcă suntem diferiți cu toții, cu așteptări, nivel de pregătire, cu principii, etc, dar ce e important e să creăm un spațiu sigur în care să-i facem pe colaboratorii noștri (parte a aceluiași proces) să ne fie alături pe același drum în formarea și dezvoltarea copiilor deoarece doar împreună putem găsi soluții și putem obține rezultate frumoase. Mă străduiesc să am o colaborare continuă cu părinții elevilor mei printr-o paletă bogată și diversă
de activități.

* * *

Interviul cu doamna prof. înv. primar Monica Toader nu a fost doar o lecție de pedagogie, ci și o lecție de viață. Cu sinceritate, răbdare și pasiune, dânsa a oferit răspunsuri pline de înțelepciune, izvorâte dintr-o carieră dedicată formării generațiilor. Pentru studenții care pășesc timizi în fața catedrei, cu întrebări și emoții firești, aceste cuvinte pot aduce claritate, curaj și motivație. Pentru cei care iubesc cu adevărat copiii și învățarea, mesajul este clar: drumul nu este ușor, dar este profund împlinitor.

La finalul acestui interviu, dorim să îi mulțumim cu aleasă recunoştinţă doamnei învățătoare Toader Monica pentru disponibilitatea, sinceritatea și deschiderea cu care a răspuns întrebărilor noastre. Răspunsurile domniei sale ne-au oferit nu doar claritate, ci și încredere în propriul parcurs profesional. În mod special, îi suntem recunoscătoare pentru îndrumarea oferită pe parcursul stagiului de practică, unde ne-a fost mentor, exemplu și sprijin. Experiența alături de dânsa a contribuit semnificativ la dezvoltarea noastră profesională și personală, iar sfaturile primite ne vor însoți cu siguranță și pe viitor.

Sperăm ca acest material să fie de folos și altor studente sau studenți care își doresc să înțeleagă mai bine ce înseamnă cu adevărat să fii învățător și să formezi cu grijă, răbdare și pasiune viitoarele generații.

Filip Alexandra, Roșca Larisa, Sahi Alexia,

studente la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Sursă imagine generic: fototeca Monica Toader

SCHOOL Bit: Minds wide open