Sunt Suhajda Ildiko-Timea și am avut bucuria atât eu cât și copilul meu, Suhajda Darius-Daniel, de la Școala Gimnazială Ioan Slavici din Oradea, să facem parte din proiectul educațional județean Fii curajos, vorbește! Eu am participat ca părinte, dar de fapt sunt și fostă elevă a doamnei învățătoare Luca Cristița, care este și coordonatorul proiectului în școală, precum și coordonatorul acestui proiect județean.

Pentru mine proiectul este puțin diferit comparativ cu ceilalți părinți din colectivul clasei, deoarece Dănuț a făcut parte din colectiv doar în clasele a III-a și a IV a. După ce am văzut o creștere la învățătură și o adaptare bună la colectiv, mi-a plăcut stilul în care băiatul meu a fost integrat între colegii noi.

Când copilul meu era în clasa a IV-a A(2023-2024) s-a desfășurat acest proiect care pentru noi a fost binefăcător! Prin activitățile proiectului, am explorat sufletul copilului meu și am observat că proiectul i-a dat lui însuși încredere. A început să își spună liber părerea la microfon, și-a făcut prieteni, a devenit curajos și comunicativ cu cei din jur. Abia aștepta să participe la activități și era bucuros când participam și eu ca părinte. Uneori am făcut echipă cu el, alteori am fost susținătoare alături de alți părinți cu diferite materiale: baloane, dulciuri, produse alimentare, articole de papetărie, diferite materiale pentru zilele de sărbătoare.

Am pregătit tricouri albastre, adidașii cu albastru ( culoarea era element al proiectului) și am fost foarte mândră când Dănuț al meu (căci așa îl alintam noi) apărea în poze și filmări ca dovadă a participării sale active, pe pagina de Facebook a proiectului sau pe pagina grupului nostru – Clasa Fluturașilor. El radia de bucurie, îi plăcea să spună orice gând sau sentiment fără teama de a greși sau de pedeapsă.

A progresat în efectuarea temelor și se implica în activități în pereche sau individual, făcea temele cu interes și plăcere căci înainte nu avea tragere de inimă. Proiectul a fost un imbold pe toate planurile. Se credea învingător, curajos, puternic, apreciat și valorizat.

,,Eu nu sunt așa dezvoltată cu cuvintele acelea ca o doamnă învățătoare!“ i-am spus doamnei profesor Luca Cristița, însă dumneaei m-a încurajat să scriu cu inima despre cum m-am simțit ca mamă în acest proiect. De aceea încerc să scriu aici cât de bucuroasă am fost când am ajutat ca părinte la desfășurarea acestui proiect și cât de bucuroasă am fost văzând că înflorește copilul meu prin acest proiect.

Era mai zâmbăreț, făcea progres în relațiile cu ceilalți colegi, se simțea deosebit în sensul pozitiv. Putea să viseze, nu îi păsa dacă cineva ar fi râs de părerea lui. El ținea corect microfonul și era mândru să își prezinte tema în fața colegilor. Când vedea un copil care suferă el știa să ajute un copil din propria suferință avută anterior când s-a simțit respins sau trist.

Diploma pe care a primit-o în cadrul proiectului a fost cea mai valoroasă pentru el. Această diplomă este una de participare activă!

El ridica mâna cu bucurie, era văzut, ascultat, apreciat, aplaudat… El îmbrățișa cel mai des pe oricine și înainte de proiect, dar Îmbrățișarea inimă la inimă a fost foarte binefăcătoare pentru el. Am trăit momente emoționante, deosebite alături de doamna învățătoare și de copii sau ceilalți părinți.

La activitatea dedicată mămicilor am dat interviu, dar eu aveam emoții mai mari ca Dănuț care era vesel și mândru că avea curaj să vorbească deschis la microfon. Atunci el a făcut urări de La mulți ani! tuturor mamelor și doamnelor profesoare ale școlii!

De Ziua Școlii, Dănuț a zis așa: De când am venit în școala aceasta am știut că se va întâmpla ceva minunat cu mine și de când sunt în clasa doamnei Cristița am știut că voi avea colegi buni. Îi iubesc pe colegii mei, îi respect și îmi place proiectul!”

Am participat și la o excursie împreună cu alți părinți. Am vizitat o peșteră, am făcut exerciții fizice în aer liber, iar copiii și-au spus părerea la microfon privind impresiile lor chiar acolo la Centrul de vizitare Tășad.

La o altă lecție deși Dănuț era răcit a interpretat rolul feciorul din povestea Banul muncit. El a zis că s-a simțit exact ca băiatul din poveste! A primit aprecieri, aplauze și a zis că el se simte puternic și că poate să facă bine ceva sau că s-a autodepășit.

Atât de mult i-a plăcut lui Dănuț să vorbească la microfon încât a confecționat un microfon dintr-un băț pentru frigărui și o bilă din polistiren. Acest microfon inventat de către el a fost utilizat în timpul activităților ca și cum ar fi fost unul adevărat.

La serbarea de bun-rămas la sfârșitul clasei a IV-a, băiatul meu a citit cu mândrie scrisoarea lui de bun-rămas!

Datorită acestui proiect și datorită ajutorului dat de doamna învățătoare Luca Cristița, Dănuț a prins curajul de a spune lucrurile pe față. La finalul proiectului, el a zis: „Acest proiect mi-a curățat sufletul!”

Suhajda Ildiko-Timea

Sursă imagini: fototeca Școlii Gimnaziale Ioan Slavici

SCHOOL Bit: Minds wide open