Proiectul educațional județean Fii curajos, vorbește a venit ca o frumoasă completare a orelor de dezvoltare personală, care, la clasa pregătitoare, au ca scop ,,dezvoltarea capacității de autocunoaștere și de a-și exprima într-o manieră pozitivă interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilitățile de relaționare și comunicare, (….) finalitatea fiind dobândirea încrederii în sine, starea de bine a copiilor și pregătirea lor pentru viață.”

Proiectul ,,Fii curajos, vorbește!” a urmărit gestionarea emoțiilor, creșterea încrederii în sine și dezvoltarea abilităților de comunicare prin activităţi şcolare şi extraşcolare care implementează valorile morale: Respectul, Atitudinea, Încrederea în sine(RAI).

În cadrul acestui proiect educativ, am utilizat povestirea, dialogul, dezbaterea, problematizarea, activități în perechi, în echipă și individual. Cea mai mare pondere în stimularea curajului elevilor și dezvoltarea abilităților lor de comunicare a avut-o jocul. Multe din jocurile și activitățile pe care le-am desfășurat sunt preluate din alternativa Step-by-step și au un rol uriaș în dezvoltarea curajului de a vorbi, mai ales la această vârstă fragedă: ,,Întâlnirea de dimineață”, ,,Scaunul autorului”, ,,Noutățile zilei”, precum și numărarea și sărbătorirea primelor 100 de zile de școală.

La această vârstă, de 6 – 7 ani, este important ca elevii să se împrietenească. Copiii predominant extrovertiți ies în evidență încă din primele zile de școală. Ceilalți au nevoie de mai multă încurajare, răbdare și susținere din partea dascălului și a familiei. Când zi de zi elevii au un mediu școlar pozitiv, de încredere, calm și siguranță, ei se dezvoltă armonios. Jocurile și cântecele de prezentare a numelui fiecăruia încurajează cooperarea și legarea prieteniilor. Iată câteva modalități simple și eficiente prin care elevii pot intra în dialog cu colegii lor, pot crea punți de comunicare ușoară și naturală:

1. „Întrebarea magică”: Copiii pot începe o conversație (,,spargerea gheții”) cu o întrebare prietenoasă:

„Ce îți place să faci / desenezi?” , „Vrei să jucăm ceva împreună?”

2. „Complimentul prieteniei”: Se poate începe un dialog printr-un compliment:

„Îmi place cum ai desenat acel soare!” ; „Ești foarte bun la fotbal/ desen!”; „Ai o idee grozavă!”. 

3. „Împărtășește ceva despre tine”: Copiii pot începe conversația spunând ceva personal și invitând colegul să răspundă: „Mie îmi place să mă joc cu Lego. Ție ce îți place să construiești?” ; „Am o pisică acasă! Ai și tu un animal de companie?”

4. „Împreună e mai distractiv”: Copiii pot intra în dialog invitând un coleg la o activitate comună: „Vrei să ne jucăm / pictăm ceva împreună?” ; „Hai să construim un castel din cuburi!” 

5. „Interviu-surpriză”: Fiecare copil primește un „rol” – fie reporter, fie persoana intervievată. Trebuie să pună întrebări simple despre hobby-uri, ce le place să facă sau despre o experiență recentă. Cu microfon adevărat, sau improvizat, acest joc dezvoltă și capacitatea de a pune întrebări și de a răspunde clar.

Totodată, la această vârstă, copiii își construiesc încrederea în sine.  Întâi în familie, apoi prin mediul în care se află. Jocurile și experiențele pozitive îi ajută pe copii să își dezvolte siguranța de sine într-un mod ludic și captivant. Exemple de activități distractive și eficiente folosite la clasă:

1. „Complimente în cerc: În cerc, fiecare copil spune ceva pozitiv, aprecieri, despre colegul de lângă el. Exersează aprecierea și acceptarea complimentelor, consolidând stima de sine. „Îmi place la tine că….”

2. „Călătoria încrederii”: Copiii sunt ghidați, cu ochii închiși, printr-un traseu simplu, de către un coleg, sau altă persoană, având încredere în îndrumare. Jocul îi învață să aibă încredere în sine și în ceilalți.

Am utilizat și activități privind comunicarea asertivă. Asertivitatea este modul în care îți exprimi încrederea. Încrederea se construiește prin asertivitate. Atunci când îți deblochezi vocea asertivă, dobândești puterea de a-ți exprima nevoile cu încredere.  Jocurile de rol sunt excelente pentru a exersa comunicarea asertivă și pentru a învăța să exprimi punctul de vedere. Iată câteva exemple pentru o comunicare eficientă și gestionarea conversațiilor dificile:

1. „Cum răspund ferm și politicos”: Un coleg îți cere ajutorul, dar ești ocupat. 

Exemplu de răspuns asertiv: „Îți mulțumesc că ai venit la mine. Astăzi nu pot, dar te pot ajuta mai târziu.”

2. „Reclamă cu respect”: Dacă primești un produs greșit într-un magazine, cum procedezi? Dialogul are loc între ,,client” și ,, vânzător”.

Răspuns asertiv: „Bună ziua! Am primit un produs diferit. Cum putem să rezolvăm această situație?”

3. „Nu sunt de acord, dar respect opinia ta”: Un prieten îți spune ceva cu care nu ești de acord.

Răspuns asertiv: „Respect părerea ta, dar eu văd lucrurile diferit. Putem discuta mai mult despre asta?”

4. „Gestionarea criticilor”: Primești un feedback negativ la un desen / proiect.

Răspuns asertiv: „Apreciez feedbackul tău. Mă gândesc la ceea ce ai spus. Aici pot să îmbunătățesc.”

5. Puterea răspunsului”: Bilețele cu fraze jignitoare, iar copiii să le transforme în răspunsuri asertive (ex: „Nu mă afectează ce spui”; ,,Este doar un INTERESANT PUNCT DE VEDERE”).

Pentru a prinde curaj și ,,voce” în a te exprima în grupul din care faci parte, sau în fața clasei, am acordat atenție și abilităților de a vorbi în public. Despre Public speaking, se știe că este o abilitate care, pentru unii e naturală, pentru alții e nevoie de antrenament în a o învăța. A aplica tehnici, metode concrete de a-ți îmbunătăți dicția, de a face exerciții de respirație diafragmatică (aceasta poate reduce stresul și anxietatea), de a știi cum să urci sau să cobori tonalitatea vocii, de a folosi un anumit ritm, o anumită cadență, viteză, terminații și pauze, (un ton mai ridicat și un ritm rapid pot transmite entuziasm, în timp ce un ton mai scăzut și un ritm lent pot sugera tristețe sau reflecție), de a recunoaște și înțelege emoțiile, de a cunoaște limbajul corpului (postura, gesturile și expresiile faciale), semnalele non-verbale (contactul vizual, zâmbetul și deschiderea brațelor) și, nu în ultimul rând, conexiunea cu cei cărora le vorbești.

,,Vorbitul nu e despre cuvinte, ci despre puterea din spatele lor.”, cum afirmă Teodora Mețiu, trainer Public Speaking. Am aplicat la clasă și în cadrul orelor de comunicare în limba română, sau muzică și mișcare, câteva exerciții, din ,,Cum să-ți antrenezi vocea”, spre amuzamentul copiilor: exercițiul de a vorbi pe silabe, exercițiile cu vocale: a,e, i, o, u, ă, î.(e, i, ă și î sunt vocalele zâmbetului), exerciții de 3 minute cu X și O; tehnica ,,creionului”; exercițiu de putere de voce (cu paharul).

Însă, cum ne alegem cuvintele, tonalitatea și cum să ne mișcăm corpul, este alegerea noastră. Cu alte cuvinte, nu doar ,,să vorbești”, ci e important CE spui, CUI spui, CÂND spui, UNDE spui, CÂT spui și, mai ales, CUM spui. Prezint câteva jocuri pentru fiecare element al comunicării. Aceste jocuri nu doar că sunt amuzante, dar îi învață pe copii să fie mai expresivi și să capteze atenția prin modul în care vorbesc:

1. Exersarea vocii, a tonului și a ritmului:

Schimbările de ton, volum și ritm sunt esențiale pentru a face comunicarea mai expresivă și captivantă.

a) „Vocea misterioasă”: Fiecare copil primește o propoziție de spus într-un ton diferit (ton șoptit, entuziast, trist, furios, încântat). Ceilalți trebuie să ghicească emoția transmisă.

b) „Schimbă vocea” sau ,,Vorbește ca un…”: Copiii spun aceeași frază de mai multe ori, schimbând volumul (șoptit, normal, strigat) sau tonul (serios, jucăuș, misterios). Jocul se poate adapta pentru citirea unui scurt fragment, folosind: ton de știri TV, ton de limbă străină (engleză, maghiară, chineză…), ton de rubrică meteo, ton calm, ton agresiv/nervos, ton ,,catastrofă”, ton muzical), ton misterios etc. E un joc foarte distractiv! Îi ajută pe copii să înțeleagă impactul variației vocii asupra mesajului.

c) „Dirijorul vocii”: Un copil este „dirijor” și indică, cu mâinile, dacă ceilalți trebuie să vorbească / să cânte tare, sau încet, rapid sau lent. Îi ajută să fie atenți la ritmul și volumul vorbirii.

d) „Teatrul vocilor”: Se creează o mică scenă de teatru. Copiii trebuie să-și modifice vocea în funcție de rolul jucat (prințesă, împărat, ursuleț, dinozaur, etc.). Dezvoltă flexibilitatea vocală și exprimarea creativă.

2. Mimica

Jocuri cunoscute: ,,Jocul oglinzii”: Stai în fața oglinzii și exersezi expresii faciale pentru emoții diferite.

,,Ghicirea emoției”;,,Mima” – un joc cunoscut.

3. Gesturile și limbajul corpului

,,Discurs fără cuvinte”: Încearcă să explici ceva folosind doar gesturile și expresiile faciale.

,,Postura de încredere”: Stai drept, relaxat și menține contact vizual cu cel din fața ta. Exersează această postură în conversațiile zilnice.

În acest proiect, ,,Fii curajos, vorbește!”, am căutat să acord atenție comunicării personale, în general, nu doar vorbitului, care reprezintă 7%, restul fiind tonalitatea vocii 38% și limbajul corpului 55%. O comunicare eficientă nu înseamnă doar a vorbi, ci și a asculta cu atenție, a înțelege și a răspunde adecvat celuilalt. Să asculți mai mult decât vorbești! În cartea ,,Puterea de a păstra tăcerea într-o lume în care se vorbește prea mult”, de Dan Lyons, se afirmă că ,,vei obține mult mai mult din ceea ce îți dorești dacă, în loc să vorbești întruna, alegi să asculți cu adevărat la fel de mult pe cât vorbești.” Este important ca elevii să înțeleagă, încă de acum, că a vorbi bine nu înseamnă a vorbi mult, ci a vorbi mai puțin, a vorbi cu intenție. Că spațiile dintre cuvinte sunt la fel de importante precum cuvintele în sine.

Câteva jocuri interactive pentru exersarea ascultării, ,,arta de a asculta”:

1) ,,Reflectarea mesajului”: Ascultă un prieten și reformulează ce a spus pentru a verifica dacă ai înțeles corect („Deci, dacă am înțeles bine, tu vrei să spui că…”).

2) ,,Ascultare activă”: În timpul unei conversații, evită să întrerupi. Menține contact vizual, demonstrând interes prin gesturi (dă afirmativ din cap) și răspunsuri scurte („Înțeleg”, „Interesant!”).

3) „Curajul de a spune” : ,,Eu consider că…”, ,,Părerea mea este că… “, ,,Sunt de acord cu ceea ce ai spus, doar aș mai adăuga faptul că…”, sau ,,Înțeleg că aceasta este opinia ta.”

4) „Ascultă și acționează”: Execută comenzi simple: „Ridică mâna dreaptă, apoi bate din palme de două ori”.  Îi ajută pe copii să fie atenți la detalii și să urmeze instrucțiuni.

Prin variatele activități desfășurate, proiectul Fii curajos, vorbește! a contribuit la formarea și dezvoltarea la elevi a abilităților de a comunica, de a relaționa pozitiv, de a gestiona mai bine emoțiile, de a vorbi în fața clasei de elevi, sau a altor persoane, cu sau fără microfon.

prof. MIHAIELA DOINA COȘEREANU,

Școala Gimnazială Ioan Slavici Oradea

Sursă imagini: fototeca Mihaiela Coșereanu