Era luna lui februarie. A doua zi din luna a doua a anului… Era 2.02.2024 – zi în care se sărbătorește Întâmpinarea Domnului în calendarul ortodox, dar și o zi de sărbătoare pentru mine, căci se împlineau 30 de ani de când devenisem mămică pentru a doua oară! Feciorul primit în dar de la Dumnezeu a fost elevul meu în clasele mici. Atât ca învățătoare, cât și ca mamă i-am insuflat copilului meu faptul că, dacă iubești ceea ce faci, iubești meseria, atunci munca devine mai ușoară, mai atractivă.

Peste ani, în timp ce era student, el lucra cu normă redusă la un supermarket și acolo primise de două ori titlul ,,Casierul anului“! Atunci mi-a mărturisit: Abia acum înțeleg ce înseamnă să muncești cu drag! De asemenea, când a avut un venit propriu, trecea din când în când pe la școală și îmi dăruia dulciuri pentru elevii mei sau materiale necesare pentru desfășurarea lecțiilor. El știa cât de mult iubesc meseria de dascăl și lucrul cu copiii!

În zilele noastre, fostul meu elev, copilul meu, are propria afacere, mai trece pe la mine din când în când sau sună la telefon și mă întreabă dacă am nevoie de un top de hârtie pentru xerox sau să îmi scoată materiale / poze la imprimantă color, căci eu aveam una din cealaltă!

Revenind la 2 februarie 2024, am avut o lecție de AVAP – Arte Vizuale și Abilități Practice cu tema Meserie-vocație! Astfel, Dumnezeu m-a binecuvântat din nou, căci prezentă la lecție a fost colega mea – profesorul de sprijin / profesorul itinerant: Toth Amelia, cu care colaborez foarte bine de ani de zile. Elevii cu CES (cerințe educative speciale) au fost absenți! Astfel, am reorganizat ora de curs: Profesorul care susținea lecția a fost profesorul de sprijin! Eu, profesorul clasei, m-am transformat în „elevă lentă și timidă”, care lucrez alături de colegii mei, folosesc creioane colorate în comun cu ei, un fel de echipă, dar desenul e individual!

Uite-așa m-am așezat în bancă lângă elevii mei, care m-au integrat rapid, căci erau obișnuiți cu asistențe la ore sau cu acceptarea altor persoane la lecții sau activități. Trebuie să mărturisesc că mi-a plăcut situația și poziția de față, deoarece doamna profesor care susținea lecția era absolventă și a unei facultăți cu specific de arte!

În ziua aceea eram îmbrăcată în albastru, voiam să ating obiective din proiectul nostru – Fii curajos, vorbește!, voiam să fac legături cu tema despre meserii de la Dezvoltare personală și voiam să desfășor lecția având ideea colegei mele de a completa fiecare elev pe un bilețel următoarele:

• Numele
• Materia preferată
• Ce fac în timpul liber
• Sunt foarte bun la…
• Meseria preferată

Bineînțeles că urma ca elevii să realizeze o lucrare tip colaj cu meseria aleasă. Așa că foile albe primite în dar au devenit foi având contur trasat și au fost de mare ajutor. Fiecare elev și-a ales desenul – meseria preferată. Ca tehnici de realizare, amintesc: colorare cu creioane colorate și / sau carioci, evidențierea de contur cu carioca, decupare stil medalion, lipire pe hârtie colorată.

La final, fiecare elev prezintă verbal o zi a lui – devenit adult, având meseria dorită – cea colorată! De asemenea, elevul a primit întrebări adresate de către colegi referitor la meserie și acțiunile întreprinse, în ziua respectivă! Astfel, am realizat și un interviu pentru fiecare în parte.

Lucrările au fost realizate până la finalul orei, elevii au colaborat, au vorbit între ei, s-au simțit valorizați, fericiți și curajoși, chiar și „eleva Luca Cristița“ a avut o zi fericită, chiar dacă era o elevă lentă și timidă…!

S-a organizat o expoziție de lucrări, s-au felicitat elevii pentru activitatea depusă și pentru acceptarea acestora a jocului de rol prin care propria lor învățătoare devine elevă alături de ei! S-au aplaudat și apreciat luările de cuvânt în statutul de adult care-și prezintă meseria dorită sau ca un profesionist intervievat! S-a realizat o postare pe pagina de Facebook a proiectului și o postare cu fotografii pe grupul de WhatsApp al clasei pentru a populariza munca noastră.

Concluzii după această experiență

1) Am mai colaborat schimbând rolurile cu profesorul de sprijin sau psihologul școlii, având elevi cu cerințe educative speciale sau elevi cu dificultăți de învățare și relaționare! Acest lucru a fost posibil și benefic pentru elevii cu nevoia de a fi sprijiniți, deoarece noi amândouă avem specializări pentru învățământul special!

2) Eu personal și profesional mă simt valorizată, curajoasă, împlinită, emoționată pozitiv, o colegă cooperantă, iar ca „elev special” la oră transmit elevilor toleranța, experiența unui elev diferit, statutul de elev dobândit ca un joc de rol, prietenia mea lângă ei, ascultarea unui profesor ori a unui om care mă învață ceva sau e la noi în clasă ca să avem diversitate și inedit în activitatea școlară!

Mulțumesc, Amelia Toth! E o plăcere și o relaxare colaborarea cu tine!

3) Fiind mulți elevi absenți, doamna profesor de sprijin a intrat în joc și a realizat și dumneaei o lucrare!

4) Meseriile au fost: Daria – medic veterinar, Narcisa – pictoriță, Ruben – fotbalist / antrenor sportiv, Andrei- baschetbalist, Diana- bibliotecară, Rebeka- explorator / cercetător, Dănuț – interpret, solist vocal, precum și Luca Cristița – vorbitor în public sau purtător de cuvânt, iar Toth Amelia – profesor.

Timpul a trecut repede și elevii mai doreau să rămână încă o oră în plus să mai discutăm sau să lucrăm ceva deoarece nu se simțeau obosiți deși era vineri, ultima zi de școală din orarul clasei.

Încă o dată s-a dovedit că Proiectul Educațional Județean Fii curajos, vorbește! a fost unul transformator, inedit, util și creativ, care a facilitat dezvoltarea personală, dezvoltarea abilităților de comunicare orală, precum și deschiderea emoțională și vorbitul în public!

prof. LUCA CRISTIȚA, Școala Gimnazială Ioan Slavici, Oradea,

coordonator de proiect județean și coordonator al proiectului în școala inițiatoare

Sursă imagini: fototeca Luca Cristița