Închei al 35-lea an de învățământ și al 28-lea an de când lucrez în Școala Gimnazială Ioan Slavici din Oradea – O școală pentru toți, o școală multiculturală, o școală pentru unii profesori debutanți, o școală a vieții pentru copii și părinți!
În toți acești ani mi-am dedicat sănătatea, timpul, creativitatea și disponibilitatea pentru a forma și vedea copii fericiți, învățați, responsabili, generoși și toleranți!
Deseori mi s-a spus din toate părțile ca să îmi văd de treaba mea, de familia mea de copiii mei și să las Școala deoparte!
Eu am fost de neclintit! FAMILIA mea, treaba mea, banii mei erau acești copii care aveau nevoie de toată priceperea sau competența mea, de toată iubirea mea, de toată experiența mea de viață! În ultima vreme mă întâlnesc mai des cu foștii mei elevi și îmi crește inima! Ei sunt respectuoși, harnici, îngrijiți, cu frică de Dumnezeu, iubitori, comunicativi, cu simțul umorului și plini de recunoștință!
Observ mult mai bine că “fetele mele” sunt decente, că “băieții mei” sunt niște domni, că au serviciu, familie, că știu de glumă, că ar ajuta la nevoie, că unii chiar excelează la studii sau locul de muncă! Mă simt ca o “Mamă Împlinită”!
Am avut elevi cu ochi frumoși, nu după culoare, ci după lumina din ei! Am avut tot felul de elevi și sunt recunoscătoare pentru asta! Toți elevii mei au înțeles că sunt un “mix”, un amestec de generozitate cu exigență, de umor cu seriozitate, de joc și muncă asiduă, de glumă și justiție!
Fără iubirea de copii, munca serioasă și umor, toată înțelepciunea și profesionalismul meu erau un fiasco! De 22 de ani scriu… am scris mult în tăcere ca să-mi ostoiesc dorurile, să îmi eliberez sufletul, ca să îmi hrănesc pasiunea.
De câțiva ani nu mă citesc doar cei apropiați, ci și străinii căci am ales să public o parte dintre scrierile mele aici pe această pagină!
Deși pagina nu apare în flux datorită restricțiilor impuse de rețea din 2020…până în prezent… sunt destui care mă caută și citesc ce scriu! Scrisul m-a ajutat mult în toate!
Anul școlar trecut am scris și coordonat proiectul educațional județean Fii curajos, vorbește! Proiectul are o pagină de Facebook cu numele lui! Pagina e publică!
Acolo mă vedeți “la lucru” cu o “Clasă minunată” – “Clasa fluturașilor” de care m-am despărțit vara trecută… Acum ei au absolvit clasa a V-a!
Anul acesta școlar a fost bogat în toate și a fost unul foarte frumos și cu rezultate bune pentru că în Noua Clasă a Fluturașilor am avut o colaborare extraordinar de bună cu părinții elevilor!
Sunt foarte bucuroasă profesional de această strânsă legătură școală – familie!
Voi scrie un nou proiect educativ, de data asta local și împreună cu niște colege bune profesioniste din încă 3 școli vom face lucruri minunate pentru copiii noștri – elevii noștri!
Voi avea parteneri – două instituții care au ajutat și sponsorizat și foștii fluturași!
Voi publica despre acest proiect în SchoolBit.ro – Jurnalul digital CCD Bihor sau, altfel spus, revista online a cadrelor didactice din Bihor!
În curând voi scoate cartea proiectului educațional județean Fii curajos, vorbește! Voi scoate și din cărțile scrise de mine… Voi face și o carte pentru noul proiect educativ local, pentru a împărtăși experiență și gânduri, muncă și iubire pentru cei interesați!
Felicitări foștilor elevi – azi absolvenți de facultate unii, alții de clasă a X-a, unii de clasă a V-a și celor de clasă pregătitoare care tocmai au fost premiați cu câte 10-13 diplome pentru munca depusă în acest an școlar 2024-2025!
Trăiesc un iunie al copiilor cu excursii, serbări, diplome, premii, zâmbete, îmbrățișări, rânduri scrise pe foi albe cu emoție și recunoștință, cu speranțe de viitor strălucitor!
Sărbătoresc 35 de ani de învățământ și aș mai trăi încă pe atâta cu bucurii lângă copii, nepoți, elevi, părinții elevilor și colegii în fața cărora zic “Jos, pălăria!”
Eu am avut curaj să vă mărturisesc acestea, aici!

În următorii ani, chiar de eu nu voi mai fi sau nu voi mai scrie, știu sigur că niște Curajoși vor prelua ștafeta și vor duce mai departe Curajul, Frumusețea Vieții și Frumusețea Omeniei!
Cu respect și recunoștință,
prof. CRISTIȚA LUCA
Sursă imagini: fototeca Cristița Luca