Cercetare privind indicele de masă corporală la elevii din ciclul primar

Într-o lume ideală acest subiect nu ar trebui să constituie o necunoscută pentru părinți. Copiii și elevii ar trebui evaluați din punct de vedere a greutății și înălțimii atât în grădinițe/școli, cât și la consultațiile periodice efectuate la medicul de familie. Scopul monitorizării greutății corporale a copilului este de a depista din timp tulburările de nutriție (ex. suprapondere sau obezitate), precum și complicațiile ce pot să apară în urma acestor tulburări.

O atenție deosebită trebuie acordată acestor măsurători în perioadele de creștere și dezvoltare accentuate, adică în primul an de viață și la pubertate.

Totul începe cu măsurarea corectă a greutății și înălțimii copilului și calculareaindicelui de masă corporală (sau body mass index – BMI, în limba engleză). Din statistici rezultă creșteri îngrijorătoare a ratei morbidității si a obezității în special în rândul populației tinere. Din păcate, datorită tehnologiei moderne și lumii virtuale în care trăim, omul contemporan s-a îndepărtat de exercițiul fizic și de practicarea sportului în orice formă. Mulți copii în ziua de azi „practică” diferite sporturi pe calculator, ei fiind „scutiți” de orele de educație fizică de către părinții exagerat de protectori. Acest adevăr este un semnal de alarmă pentru factorii ce implică procesul de formare al tinerei generații. Din acest motiv, cercetătorii din domeniul psihologiei sportului au un rol important nu doar în conturarea unor noțiuni și metodologii specifice, ci și de a aduce din nou în atenția societății a celebrului dicton al lui Juvenal: „mens sana in corpore sano”.

Cuvinte-cheie: masa corporală, elevi, ciclu primar

INTRODUCERE

Îngrijorător este că, cu cât copiii înaintează în vârstă cu atât mai mult crește timpul petrecut în fața calculatorului sau a televizorului, toate acestea în detrimentul timpului petrecut în aer liber. Educația fizică practicată în învățământul primar, gimnazial, liceal și chiar universitar îndeplinețte un rol deosebit în procesul de formare și dezvoltare a personalității copilului. Specialiștii din domeniul psiho-pedagogic recunosc valorile formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline. Din pacate, societatea romaneasca, datorita nivelului redus al educatiei si a greutatilor financiare respinge necesitatea practicarii exercitiilor fizice motivand lipsa materiala sau absenta timpului necesar.
Sedentarismul este un atribut al celei mai mari părți dintre oameni, atât al bărbaților cât și al femeilor. Efortul fizic depus chiar în profesiile grele s-a diminuat considerabil, datorită progresului științific și tehnologic în general, multe dintre profesiile actuale fiind desemnate ca sedentare (necesitând o cheltuială minimă de energie).
Obezitatea ia amploare în rândul copiilor și al adulților. Excesul de grăsime , este unul din factorii de risc cei mai importanți care duc la probleme de sănătate, reducând speranța de viață. Un român din trei este supraponderal, iar unul din 4 suferă de obezitate. Aceasta plasează România în primele patru locuri într-un top european privind răspândirea acestei afecțiuni printre bărbați și femei. Ca să rămânem tineri, trebuie să acționăm pe mai mulți parametri, când în direcția corpului, când în direcția spiritului . „A te simti bine în pielea ta” înseamnă înainte a te simți bine cu tine însuți.

Sportul, în general exercițiul fizic, jogging-ul aduc nu numai sănătate și rezistență, ci și frumusete. Efectele benefice au loc la nivelul fiecărui organ în parte și a organismului în general. Speranța de viață spun specialiștii crește cu 4 ani la persoanele care practică cu regularitate exercițiile fizice, și cu 2-8 ani dacă reușesc să își mențină la valori ideale greutatea corporală.

Un aspect foarte important pe care dorim să îl abordăm în această cercetare este acela că, la început individul trebuie să conştientizeze faptul că trebuie să practice exerciţii fizice (să-şi folosească procesele cognitive, înţelegerea, reprezentarea etc.), iar apoi , pe măsură ce le practică, aceste procese vor deveni de natură comportamentală (deprinderi, priceperi, tabieturi). Toate acestea sunt întreprinse în scopul strategiei modificării modelului comportamental.

Tot mai mulți specialiști și oameni din lumea sportului atrag atenția asupra problemelor din ce în ce mai grave ale populației, și în special ale populatiei tinere: obezitate, boli metabolice și cardio-vasculare, deficiențe de atitudine și posturi corporale. Fostul sportiv de performanță, I. F., actualmente coordonatorul unui program inițiat de Primăria Oradea și adresat elevilor din clasele a II-a (program prin care copiii sunt aduși la Bazinul Olimpic la cursuri de înot), vorbește despre aceste probleme ale tinerei generații într-un interviu în ziarul Bihoreanul: Tot mai mulţi sunt fie prea graşi, fie prea slabi, nu ştiu să facă mişcări simple, cum ar fi să ridice un picior ca lumea, să-şi ţină echilibrul, ba chiar nici să umble corect”. Şi asta nu se întâmplă pentru că s-ar fi născut cu probleme.

“Copiii aceştia nu mai aleargă, nu se mai joacă afară, nu sunt lăsaţi să se dezvolte normal. Dacă părinţii prea grijulii nu-i lasă de mici să cadă, să se caţere în copac, să se rostogolească, ci doar să stea în fotolii cu ochii în tablete, e clar că-şi vor strica abilităţile naturale”, explică fostul sportiv. Tot părinţii sunt cei care, mai ales iarna, nu-şi lasă copiii la sport ca “să nu răcească”. “E o prostie! Un copil activ va avea mereu o imunitate mai bună[1]

Fostul sportiv, vorbește și despre puține ore petrecute de către copii în aer liber și de cât de puține ore de educație fizică se fac la școală: la grădiniță este opțional, părinții plătesc suplimentar pentru ore de gimnastică, balet, dans, sau alte activități sportive; la ciclul primar se fac două ore pe săptămână însă acest număr este prea mic, iar la ciclul gimnazial și liceal se ajunge la numai o oră de educație fizică pe săptămână. Ținând cont de faptul că organismul copilului trece prin diferite perioade de creștere și dezvoltare, este esențial pentru ca acel copil să facă mișcare un timp cât mai indelungat și într-un cadru organizat, pe cât posibil. Dacă în urmă cu 7 ani din 700 de copii puteam îndruma spre performanţă vreo 50, acum nu ştiu dacă găsim 20 care să îndeplinească cerinţele… Mai grav e că lipsa de mişcare poate afecta serios sănătatea şi chiar viaţa. “Dacă nu te obişnuieşti de mic cu o viaţă activă, la 30-40 de ani lipsa de mişcare duce la o îmbătrânire prematură a organismului şi la apariţia bolilor”, explică I.F.

Pe lângă dependenţa de gadgeturi, copiii sunt împinşi spre o viaţă “leneşă” chiar de sistemul de învăţământ, care îi îngroapă în lecţii, prevăzând doar 2 ore de sport săptămânal la clasele primare şi una singură la cele gimnaziale… Asta, spre deosebire de alte state, care au metode eficiente şi atrăgătoare pentru a combate tendinţa de sedentarism. “În Ungaria s-au introdus 4 ore obligatorii de sport şi s-a investit în facilităţi. De ce credeţi că au tot mai mulţi campioni la Olimpiade?”, zice antrenorul.[2]

Sunt din ce în ce mai mulți copiii supraponderali sau obezi, sau copii cu scutiri de la orele de sport pe perioade foarte lungi sau chiar totale. Acest lucru reprezintă o adevărată crimă împotriva unui corp aflat în creștere și dezvoltare; profesorii de educație fizică reclamă acest fenomen mai mult decât îngrijorător: Profesorii de educaţie fizică spun că mulţi copii, mai ales când ajung la vârsta adolescenţei, în înţelegere cu părinţii, prezintă scutiri medicale pentru a evita să facă efort sau “să-şi strice media” în cazul în care nu ating baremele obligatorii. “Am o fată care mi-a adus scutire că are miopie! Şi nici nu am cum să contest scutirea”, se plânge un profesor. În unele cazuri ajung să aibă scutiri chiar şi o treime din elevii unei clase![3]

Un alt profesor de educație fizică de la un liceu din Oradea spune: De mici au probleme grave, dar nici nu vor să facă educaţie fizică, de ruşine faţă de colegi sau faţă de ei înşişi, fiindcă nu le iese. Am un băieţel care din cauza burţii nu poate să facă un «abdomen» complet”. Cei mai slabi sunt la fel de neputincioşi: “Mulţi sunt împiedicaţi, nu ştiu să alerge, nu ştiu să cadă, îşi pierd instinctele”. Pentru a-şi face orele mai atractive, Ş.C. introduce tot soiul de jocuri pe lângă cele din programă. “Concurăm cu luptătorii din jocurile video, mult mai colorate”, explică el tertipul.[4]

Dr. M.L., medic sportiv de la Clinica Medica Sport Lumiro explică: Când am deschis clinica, acum 15 ani, aveam un pacient copil la vreo 6 luni, acum lucrăm în fiecare lună cu 5-6 copii care fac kinetoterapie şi exerciţii fizice. Au diverse probleme: obezitate, deviaţii ale coloanei vertebrale şi bazinului osos, defecte de mers şi de postură care pot duce la scolioze, lordoze şi cifoze” …”Dacă alimentaţia este proastă, şi oasele vor fi slabe, iar pe acestea şi musculatura, şi articulaţiile vor fi tot slabe. În plus, părinţii nu-i încurajează să facă mişcare prin exemplul propriu”.[5] Din păcate, în magazinele medicale se vând din ce în ce mai multe corsete toraco-lombare pentru copii.

Aceste statistici în privința sportivilor legitimați din țara noastră sunt strigătoare la cer. Este normal ca în aceste condiții să avem o nație bolnavă, situată pe primele locuri la obezitate, la decese provocate de bolile cardio-vasculare, la diabet, la cancer. Iar dacă urmărim doar evoluția noastră ca țară la Jocurile Olimpice, vom observa acest dezastru care de la an la an devine din ce în ce mai elocvent.

CERCETARE

Această cercetare are ca imbold şi o cercetare mai empirică, pe care am efectuat-o acum 12 ani şi care ne releva faptul că în clasele la care predam în acel moment, aveam în fiecare clasă un procent de minim 30% din copii supraponderali. Considerăm că într-o măsură foarte mare pentru a rezolva această situaţie, sportul este cel mai bun mijloc, dietele la această vârstă nu prea sunt recomandate. De asemenea, prin diferite acţiuni şi activităţi, dar şi prin discuţii, şedinţe sau seminarii, putem atinge un nivel mai bun de motivare a copiiilor pentru a practica diferite sporturi. Doar acţionând şi nu rămânând pasiv, vom putea vedea care sunt cele mai bune şi mai eficiente mijloace pentru a repune mişcarea şi sportul pe locul bine meritat în viaţa noastră de zi cu zi, încă de la vârste fragede.

Discuţiile care le-am avut cu colegii, cu părinţii, cu oamenii din sport, au evidenţiat faptul că toată lumea detectează problema, este intens dezbătută, dar deocamdată nu se prea văd soluţii. Consider că societatea noastră a ajuns la un grad de maturitate necesar pentru a veni cu soluţii optime în rezolvarea acestui declin al populaţiei. Suntem la un punct de cotitură, suntem pe locul al doilea ca ţară din Europa în ceea ce priveste subiecții suferinzi de obezitate şi trebuie să acţionăm.

Această cercetare se desfăşoară cu scopul de a găsi soluţii şi pârghii eficiente pentru a le pune la dispoziţia profesorului de educaţie fizică în vederea creşterii capacităţilor motrice ale elevilor, în vederea unei mai bune îndrumări din cadrul efectivelor şcolare spre sportul de performanţă şi nu în ultimul rând pentru o sănătate generală mult îmbunătăţită, respectiv formarea unor tabieturi sănătoase de la vârste fragede.

Ţinând cont de faptul că de la această vârstă se formează comportamente „sănătoase”, este de o importanţă covârşitoare să acordăm atenţia cuvenită şi să tratăm cu multă seriozitate această perioadă dificilă, din diferitele puncte de vedere ale fiinţei umane (pubertate şi preadolescenţa); doar înţelegând corect care sunt mobilurile acţiunilor preadolescentului vom reuşi să-l înţelege, să-l susţine şi să-l ghidăm corect în tot ceea ce face.

Această cercetare a avut ca subiecți elevii clasei a două clase de a III-a, A și G , aceștia fiind în număr de 44 în total,participând efectiv, 40, clase prin care am dorit să vedem în ce măsură observațiile noastre personale cu privire la indicele de masa corporală la acești elevi este corect.

Pe parcursul activității noastre didactice și în urma discuțiilor atât cu colegii și cu copiii, am observat că odată cu creșterea în vârstă, elevii fac tot mai puțină mișcare, fac tot mai multe meditații sau ore suplimentare, și sunt angrenați în foarte multe activități care îi disipează ca și energie pe mai multe planuri, dar din ce în ce mai puțin spre sport.

Astfel că, am considerat că ar fi oportun să aflăm în ce măsură observațiile noastre privind indicele de masa corporală la elevii de la nivelul primar personale sunt obiective și dacă acestea se verifică sau nu.

Împreună cu personalul medical al școlii, am evaluat somato-scopic, acești elevi din clasele a III-a A și G. Mai concret, în luna IUNIE a anului școlar 2024-2025, am realizat următoarele acțiuni:

La cabinetul medical, împreună cu medicul școlar, am verificat

măsurători antropometrice (greutate și înălțime);
Indicele de masă corporală; formula pentru indicele de masă corporală folosită a fost cea pentru adulți, datorită faptului că nu am găsit o formulă unitară pentru copii, dar totuși ne dă o idee aproximativă despre masa corporală normală pe care ar trebui să o aibă un copil la această vârstă;

NR.CRT.	NUMELE ȘI PRENUMELE	GREUTATE	ÎNĂLȚIME	INDICE MASĂ CORPORALĂ
	B.R.A.
	B.M.	31,5	145	14,98
	B.P.Ș.	50	143	24,45
	C.E.	30	150	13,33
	C.N.E.	58	160	22,65
	C.A.	30	144	14,49
	G.P.T.N	39	155	16,25
	G.B.E.	50	156	20,57
	I.B.N.	29	146	13,61
	L.D.T.	44	157	17,88
	M.D.F.	49	155	20,41
	M.M.T.	51	153	21,79
	N.L.	38	146	17,84
	O.A.M.	34	148	15,52
	P.A.B.	41	154	17,29
	P.Ș.	31	151	13,59
	R.D.A.	40	150	17,77
	R.V.A.
	U.O.I.	36	151	15,78
	V.Ș.	34	149	15,31
	V.A.M.	24	133	13,63
	V.Ș.	41	153	17,52

CLASA a III-a G

CLASAa III-a A

NR.CRT.	NUMELE ȘI PRENUMELE	GREUTATE	ÎNĂLȚIME	INDICE MASĂ CORPORALĂ
	A.A.B.	51	160	19,92
	B.I.E.	36	151	15,72
	B.A.M.	44	154	18,55
	B.A.A.	37	150	16,44
	C.A.M.	35	145	16,65
	D.R.A.	46,5	143	22,67
	D.S.L.	33	154	13,91
	D.T.Ș.	37,5	155	15,82
	D.A.	36,5	141	18,61
	F.M.A.	27,5	141	14,08
	G.R.G.	59	157	23,94
	G.A.	29	145	13,79
	H.F.	37	153	15,81
	K.E.M.	33	156	13,56
	N.H.R.	31	146	14,54
	O.A.
	P.T.	26	137	13,85
	R.G.
	S.G.M.	56	169	19,61
	S.T.A.	47	161	18,13
	S.O.	30	145	14,27
	V.A.	80	161	30,86

Concluzii și perspective

Această cercetare a fost începută pentru a vedea care este orientarea și tendințele generației de elevi din învățământul primar, cu privire la indicele de masa corporală .

Într-un studiu realizat de către studenții de la Kinetoterapie din cadrul Universității din Oradea, s-a evidențiat faptul că la elevii din învățământul preuniversitar există un procent de peste 51% care prezintă atitudini corporale greșite, acestea putând fi corelate și cu excesul de kilograme. În urma măsurătorilor antropometrice concluzionăm că un procent de 25% din elevi sunt încadrați la nivelul celor supraponderali și obezi. Acest procent este uriaș și trebuie să ne ”trezească” o dată pentru totdeauna, pentru a schimba ceva la modul concret și drastic, pentru că altfel vom deveni o nație de oameni bolnavi încă din copilărie. Această ”faună de balcon”, cum a mai fost numită generația actuală, trebuie să schimbe ceva radical pentru a putea face față cerințelor lumii actuale, altfel la vârsta la care aceștia vor trebui să muncească pentru ca statul să poată plăti pensiile generațiilor trecute, vor fi la rândul lor niște oameni bolnavi, pe care tot statul îi va întreține.

Greutatea suplimentară care apasă asupra coloanei și articulațiilor, lipsa de musculatură care să susțină întregul aparat locomotor, toate acestea ne dau rezultatele îngrijorătoare în cazul acestei clase, odată cu realizarea observației somato-scopică.

Este recunoscut faptul că foarte multe, dacă nu aproape toate aceste afecțiuni, pot fi ameliorate și făcute să dispară prin mișcare și sport. Chiar dacă noile teorii spun că deficiențele de postură ale coloanei sunt determinate genetic, aceste afecțiuni pot fi mult reduse și ameliorate prin sport, prin activitate fizică și printr-un stil de viață activ și dinamic. Se cunosc numeroase cazuri de sportivi celebri, de renume mondial, care aveau numite deviații ale coloanei sau platfus.

Tendințele actuale sunt orientate către scăderea numărului de ore pe care elevul le desfășoară practicând activități sportive; Din nou observăm o tendință de orientare a tinerei generații spre activități sedentare, intelectuale, ca să spunem așa, încă de la vârste foarte fragede, când corpul trece prin transformări fundamentale și esențiale și are nevoie de stimuli adecvați, caracteristici sportului pentru a putea să crească și să se dezvolte corect, armonios, echilibrat și să-și depășească potențialul fizic, rezultat din bagajul genetic.

Observăm la generațiile actuale, de mai mult timp încoace, că au o maturizare sexuală precoce și că fiecare generație are un plus semnificativ de centimetri înălțime față de generația precedentă. La această vârstă fragedă, observăm că elevii din această clasă au o creștere în înălțime accelerată și accentuată, dar nesusținută din punct de vedere calitativ; această creștere nu este dublată și de acumularea de deprinderi și priceperi motrice și de indici de dezvoltare crescuți ai calităților motrice.

Numărul foarte mic al celor care fac sport regulat, mai mult de 2 ori pe săptămână, ne dă răspunsul la deficitul de sportivi de performanță pe care îl are România în ziua de azi.

Această educație pentru mișcare trebuie să fie o îmbinare perfectă între educația primită de acasă și condițiile favorizante pe care societatea trebuie să le asigure prin diferite pograme, acțiuni concrete și investiții materiale, în special în infrastructura necesară.

Din păcate, această orientare opusă unei vieți active și sportive este o tendință care s-a accentuat după anii 1990 acesta fiind unul din motivele principale pentru care dorim să studiem și să cercetăm acest fenomen pentru a vedea cum putem să îmbunătățim motivația pentru sport, fiind conștienți că această motivație va duce pe termen mediu și lung la o creștere in calitatea vieții.

Acesta au fost premisele pentru care am întreprins acest studiu, și în urma acestuia am concluzionat că exista această tendință de scădere a numărului de ore, pe care elevii din gimnaziu le alocă sportului și această idee merită studiată mai în detaliu.

În vederea realizării unei educații permanente a omului, educația trebuie să includă și preocupări motivante pentru sporirea practicării sportului în viața de zi cu zi, care în timp vor duce la creșterea calității vieții.

BIBLIOGRAFIE

Adet, Nicoleta	(2010) – Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare, Editura Pim, Iaşi
Bompa, O.Tudor	(2001) – Dezvoltarea calităților motrice, Editura EX-PONTO, Constanța
Carnegie, Dale	(2013) – Cum să te bucuri de viaţă şi de slujbă, Editura Curtea Veche, ediţia a II-a, Bucureşti
Cercelaru, Margareta	(2010) – Rolul profesorului în motivaţia eficientă a elevilor, Editura IRCO Script, Drobeta Turnu Severin
Dragnea, Adran; Bota, Aura	(1999) – Teoria activităţilor motrice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Epuran, Mihai	(2005) – Metodologia cercetării activităţilor corporale, Editura FEST, Bucureşti
Marcu, Vasile; Mărcuţ, Petru	(2007) – Învăţare Motrică Studii şi cercetări,Editura Universităţii din Oradea, Oradea
Neacşu Ioan, Ene Marian	(1987), Educaţie autoeducaţie în formarea personalităţii sportive, Editura Sport- Turism, Bucureşti
Popa, Gheorghe	(2010) – Motivaţia învăţării la şcolarul mic, Editura Else, Craiova
Tudor, Virgil	(2005) – Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport, Ed. Alpha, București
Vladu, Cornelia	(2008) – Strategii de motivare a clasei de elevi, Editura Ecko Print, Dobreta Turnu-Severin