Pentru că sunt în vacanţă, mă năpădesc amintirile… Care din ele? Cele cu taberele organizate de mine în vacanţa de vară. Excursiile şi taberele din timpul anului şcolar – dar şi cele din vacanţa de vară – au fost o preocupare permanentă a mea ca profesor. Spun „au fostˮ pentru că de doi ani nu am mai iniţiat, din păcate, pentru cei interesaţi, nicio tabără – pentru moment, dar ştiu că în curând voi reveni în forţă, pentru doritori.

Uitându-mă în cufărul meu cu fotografii şi în albumele letrice create la finalul acestor activităţi educative, pot trage câteva concluzii, care mă motivează şi mă ghidează mai departe.

Copiii au nevoie să se desprindă de familie, să devină independenți, să capete încredere în propriile forțe și să devină responsabili, să socializeze, să se autogospodărească, să învețe în situații diferite sălii de clasă și colectivului obișnuit de elevi, să se adapteze la provocări noi, spontane din viața de zi cu zi.

În tabără, copiii sunt autentici, sunt spontani, sunt ei înșiși fără nicio presiune din exterior, iar beneficiile participării lor la astfel de activități extrașcolare sunt de ordinul zecilor, vizibile odată cu întoarcerea din tabără.

Încă din 2006, am inițiat tabere cu 10-30 de copii de vârste diferite (de la 2 ani la 14 ani) la munte sau la mare, cu trenul sau autocarul, cu părinți și bunici însoțitori sau doar eu, singură.

Am urmărit diversitatea și atractivitatea activităților organizate în tabere fie că erau derulate de anumite agenții de turism (www.gatadeplecare.ro) sau asociații / ONG-uri educative (DistractX – Tabere, Evenimente, Ateliere, Educatie si Distractie), la care mi-am pus și eu amprenta sau doar de mine, în primii ani.

Am creat o rutină zilnică cu elemente personalizate grupului (șepci, eșarfe, brățări, reguli, înviorare, organizare pe camere, competiții variate, feedback la final de zi / de tabără, recompense fel și fel etc.).

Jocul, sub toate formele sale, vizitarea unor obiective turistice, sărbătorirea zilei de naștere a unor copii, petrecerile în pijamale, atelierele educative în echipe sau individuale, focul și cântecele de tabără nu au lipsit niciodată.

Buna-dispoziție, respectarea particularităților individuale și nevoilor beneficiarilor direcți, comunicarea permanentă unii cu alții ca într-o adevărată familie, au fost prioritare.

Unele dintre tabere au avut o tematică inițială, clar stabilită (echitație, explorare / aventură, natură etc.) sau una abordată pe parcurs în funcție de grup, locație, obiective turistice/ agroturistice (istorice / geografice, meșteșugărești, de creație / artistice, ludice / competiționale etc.).

Tabăra de la Complexul Mamaia Nord (de două ori), de la Năvodari, de la Sovata, de la Sf. Gheorghe, de la Avrig sunt doar câteva care-mi vin acum în minte cu mare drag.

Dacă, după ani și ani, copiii participanți în aceste tabere își amintesc și ei cu nostalgie de anumite momente, înseamnă că obiectivele taberei au fost atinse, iar participanții (copii sau adulți) pot confirma sau infirma cele menționate de mine.

Le mulțumesc tuturor ce mi-au fost alături în taberele de vară organizate de-a-lungul timpului pentru încredere și pentru bucuria reușitei de fiecare dată – e de știut că aceste activități nu sunt la îndemâna oricui, dat fiind strictețea organizării documentației (cazare / transport / masă, acorduri etc.), precum și a responsabilității permanente ce nu trebuie uitată.

Mi-e tare dor de aceste tabere!

prof. MONICA DORINA TOADER,

Școala Gimnazială Avram Iancu, Oradea