Fii curajos, vorbește! e un proiect educațional cu un titlu care te atrage și te incită, oferind o multitudine de interpretări.  „Fii curajos!”  este un îndemn pe care adesea îl ignorăm, asociat unui alt verb, care denumește însă o acțiune frecventă.  Alăturarea celor două, ambele la imperativ, sugerează ideea că a vorbi, a fi sincer reprezintă adesea o formă de curaj, mai ales la o vârstă mică, și, în special, în cazul copiilor timizi, interiorizați, care sunt altfel decât majoritatea.

Multiplele valențe ale verbului „a vorbi”, implicațiile lui în conștiința unui om interiorizat, curajul, ca valoare, m-au determinat să-mi implic elevii în acest proiect județean. 

Ce a urmat apoi? Ca profesor de română, primul gând a fost acela de a porni de la carte, de la citit. Am ales două titluri foarte ofertante din punctul meu de vedere: Ca peștele în copac, de Linda Mullaly Hunt și Pictează vântul, de Pam Munoz Ryan.

În cadrul primei întâlniri am lansat cele două titluri, am stabilit împreună cu elevii data următoarei întâlniri, spre a  avea suficient timp de lectură. Nu în ultimul rând, am precizat în ce registru trebuie citite, ce aspecte să urmărească pe parcursul lecturii: valori, elemente comune cu personajele, rolul comunicării, raportul adevăr-minciună, acceptarea de sine. (Ally, personajul cărții Ca peștele în copac este o elevă care dorește să treacă neobservată, fiindcă deși este un copil inteligent, rezolvă ușor probleme de matematica și îi place desenul, nu este prietenă cu literele și cu cititul.  Nu spune nimănui despre această problemă, acțiunile ei sunt adesea interpretate greșit, însă nu are curajul să vorbească. Situația se schimbă când noul ei profesor își dă singur seama de adevărata situație și o ajută să o depășească. În Pictează vântul, tot un personaj feminin, Maya, un copil care a trăit în minciună alături de bunica ei, este obligată, când se mută la familia mamei ei, să nu mai ascundă adevărul și să descopere că printr-o comunicare sinceră se pot rezolva cele mai dificile situații.)

Dintre activitățile desfășurate, mă voi opri doar asupra uneia.

În biblioteca școlii, pentru a avea un spațiu mai prietenos, am început, cu o activitate de încălzire, cerându-le elevilor să identifice situații trăite de ei înșiși asemănătoare celor din operele citite. Am descoperit astfel că unele adevăruri sunt greu de rostit, că nici cei dragi nu ne cunosc cu adevărat dacă noi nu ne deschidem, că cei cu care interacționăm ne determină adesea felul de a fi.

Am lansat apoi un set de întrebări: A vorbi presupune să ai curaj? În care dintre cele două cărți este ilustrată mai bine această idee? Oamenii pe care îi întâlnim ne pot schimba viața? Tăcerea este o formă de minciună?  Sloganul „Fii curajos, vorbește!”  se referă doar la comunicarea prin cuvântul scris sau spus?

Dezbaterea care a urmat a dus la următoarele concluzii:

A vorbi sincer presupune mult curaj din partea oricui, dar mai ales din partea copiilor, când constată că sunt diferiți, dar ei vor să fie asemeni celorlalți, când vor să nu li se recunoască anumite „defecte”, când se tem că adevărul poate să le aducă suferință, când au fost obișnuiți să trăiască în minciună.

În ambele cărți, cei apropiați schimbă felul de a fi al pesonajelor principale, deoarece comunicarea sinceră presupune încredere, acceptare și alte abilități însușite treptat de la aceștia. Putem să ne controlăm frica de a vorbi, când știm că vom fi înțeleși ceea ce va duce la mai multă încredere, la o stimă de sine mai ridicată, la un nivel de viață mai bun din punct de vedere emoțional.

Răspunzând ultimei întrebări am descoperit că putem comunica și prin alte forme: vizual prin desen/pictură sau auditiv prin muzică.  Am împărțit copiii în două grupe: prima a ilustrat prin desen sentimentele avute pe parcursul lecturii sau identificate în trăirile personajelor, cea de a doua a audiat pasaje muzicale simfonice (Enescu, Mozart, Beethoven, Strauss) apoi a stabilit cu ce fragmente din cele două opere ar putea fi asociate.

La final, am cules impresii despre felul în care activitatea a contribuit la dezvoltarea personală a fiecăruia. Iată câteva dintre acestea:

„Mi-a plăcut mult această activitate, deoarece a fost interactivă. Ceea ce am învățat astăzi este faptul că dacă voi ajunge în impas, comunicarea cu persoanele potrivite este soluția.” (N.T.)

„Doamna profesoară de română a dorit să facem o dezbatere pe baza unui slogan și a cărților citite.  A fost o oră interesantă, dar cel mai mult mi-a plăcut că am avut ocazia să învățăm cum să colaborăm și despre importanța comunicării.” (M.A)

„A fost o idee splendidă și sper că o să mai avem astfel de ore care să ne testeze creativitatea și să contribuie la dezvoltarea noastră personală.” (T.D.)

În concluzie, într-o lume care trăiește în grabă, în urma acestei activități elevii au redescoperit   cititul ca modalitate de autocunoaștere și au învățat să aprecieze frumosul, în orice formă a sa, alături de valori importante, precum curajul și comunicarea. Dar toate acestea cer timp…

prof. ALINA-LOREDANA ȘAITOȘ,

Școala Gimnazială Nr. 11 Oradea

Sursă imagine: fototeca Alina Șaitoș