În fiecare copil locuiește o voce care așteaptă să fie auzită. O inimă care vrea să fie înțeleasă. O personalitate care are nevoie de încurajare pentru a înflori. Aceste nevoi nu țin cont de statut social, de note sau de diagnostic. Ele sunt nevoi umane, fundamentale. La Colegiul Tehnic Traian Vuia din Oradea, acest adevăr a devenit realitate în cadrul proiectului educațional județean Fii curajos, vorbește!, unde elevii – tipici, cu CES (cerințe educative speciale), din medii defavorizate – au fost cu toții abordați ca fiind copii cu același potențial emoțional, cu aceleași nevoi de a fi văzuți și sprijiniți.

Elevii din cele șapte clase profesionale implicate în proiect provin, în majoritate, din medii defavorizate. Mulți se confruntă cu dificultăți personale, familiale sau sociale. Unii sunt copii cu cerințe educaționale speciale (CES), alții doar adolescenți tăcuți, cu emoții neexprimate. Dar toți – absolut toți – au arătat același lucru: nevoia profundă de a fi ascultați, validați, încurajați.

Au nevoie de: încredere în sine, pentru a-și ridica vocea și privirea: curaj, pentru a se exprima fără teamă; acceptare, pentru a simți că locul lor contează; empatie, din partea adulților care îi însoțesc; spații sigure de exprimare, în care nimeni nu râde, ci ascultă.

Un proiect care a răspuns acestor nevoi

Fii curajos, vorbește! nu a fost doar o serie de activități nonformale. A fost un spațiu de vindecare și descoperire personală. Prin jocuri precum Inside Hero și Activity, elevii au avut ocazia să exerseze inteligența emoțională, să exploreze frici și să-și exprime emoțiile într-un mediu lipsit de judecată.

„Pentru prima dată, am spus ce simt și am fost înțeles.” (elev, clasa a XI-a)

„Am învățat că vocea mea contează și nu trebuie să mă ascund.” (elev cu CES)

Impact real, nu doar intenții

Pe parcursul proiectului, profesorii au fost martorii unor transformări profunde. Copii retrași au început să vorbească liber. Adolescenți care stăteau în spate, în tăcere, au cerut să fie ascultați. Colegii i-au încurajat pe cei mai vulnerabili, iar diferențele au fost estompate de o nevoie comună: aceea de a fi văzut ca om.

Rezultatele au fost evidente: creșterea stimei de sine, dezvoltarea exprimării coerente și libere, îmbunătățirea relațiilor între colegi, integrarea elevilor cu CES în mod natural și autentic, mai multă empatie și colaborare în clasă.

O lecție despre umanitate

Acest proiect a reamintit tuturor – elevi, profesori, părinți – că educația emoțională este esențială, mai ales acolo unde lipsurile materiale sunt mari. Că un copil nu poate învăța dacă nu se simte în siguranță emoțional. Că toți copiii au nevoie de același lucru: un adult care îi ascultă, o echipă care îi acceptă, un context care îi inspiră să creadă în ei.

„Nu am mai văzut de mult atâta sinceritate într-o clasă.” (profesor diriginte)

„Copiii noștri au nevoie de astfel de proiecte mai mult decât orice altceva.” (părinte)

Proiectul Fii curajos, vorbește! a fost o lecție de viață: nu contează de unde vii, contează ce porți în suflet. Și fiecare copil poartă acolo aceleași nevoi: să fie văzut, să fie înțeles, să fie iubit. Iar atunci când aceste nevoi sunt întâmpinate cu blândețe și empatie, copiii înfloresc – indiferent de mediul din care provin.

prof. TEODORA RENATA CERCEL, prof. DANIELA POPA, prof. ADINA POPUS,

Colegiul Tehnic Traian Vuia, Oradea

Sursă imagine: arhiva CT Traian Vuia