Disciplina Religie în învățământul românesc de liceu reprezintă un caz particular în peisajul educațional european și național. Pe de o parte, își asumă rolul de a transmite o identitate spirituală și culturală specifică, în special prin predarea confesională a ortodoxiei, iar pe de altă parte, se integrează într-un cadru curricular modern, care vizează formarea unui cetățean tolerant și critic. Această dualitate o diferențiază fundamental de alte modele europene.

Acest studiu explorează particularitățile acestei discipline prin raportare directă la tipologii curriculare întâlnite în Europa, analizând competențele, activitățile de învățare și conținuturile.

De la formarea identității la dialogul interconfesional

Curriculumul românesc pentru disciplina Religie, ciclul liceal, dezvoltă un set de competențe care combină elemente specifice unui model confesional cu cele ale unui model academic. Această abordare duală se distinge de cele mai multe sisteme europene, care au optat fie pentru o abordare confesională, fie pentru una laică.

• Modelul românesc (confesional-pragmatic): Competențele vizează, în primul rând, formarea identității spirituale prin cunoașterea și aprofundarea teologiei ortodoxe. Un elev trebuie să fie capabil să interpreteze texte biblice și patristice, să înțeleagă doctrina Bisericii și să aplice principiile morale creștine în viața de zi cu zi. Totodată, se cultivă competențe de dialog și respect față de alte confesiuni; exemplu de competență: „Aplicarea principiilor morale creștine în rezolvarea unor probleme de comportament social și personal.”
• Modelul german (cooperativ): În țări precum Germania, predarea religiei se face, de obicei, confesional, dar în cooperare strânsă cu alte confesiuni. Curriculumul luteran, catolic sau evanghelic coexistă, iar elevii studiază, pe lângă propria religie, și aspecte ale altor confesiuni. Competențele vizează înțelegerea propriei credințe, dar și a celei a aproapelui, punând accent pe toleranță și pe cunoașterea mutuală.
• Modelul francez (laic): În Franța, predarea religiei în școlile de stat nu se regăsește în mod explicit, principiul fundamental fiind laicitatea. Temele religioase sunt abordate exclusiv în cadrul altor discipline, cum ar fi istoria sau filosofia, sub forma unui curs de istorie a religiilor. Competențele urmărite sunt pur academice: înțelegerea fenomenului religios ca element cultural și istoric, fără nicio dimensiune spirituală sau formativă.

Astfel, modelul românesc se află undeva la mijloc: spre deosebire de Franța, el păstrează dimensiunea confesională, dar spre deosebire de Germania, care are o tradiție de predare a mai multor tipuri de religii în școlile publice, în România se predă confesional fără a se regăsi abordări curriculare integrate în sensul propriu, însă în programele școlare de la liceu se regăsesc teme care surprind particularități ale celor mai importante religii sau confesiuni din România.

Particularitatea activităților de învățare: Între spiritualitate și etică seculară

Metodologia de predare a Religiei în România reflectă o îmbinare unică a activităților teoretice cu cele practice, o abordare care contrastează cu cele predominante în Europa.

• Modelul românesc (practic-formativ): Activitățile de învățare nu se limitează la dezbateri sau studii de caz. Ele includ proiecte de voluntariat în comunitate, vizite la lăcașuri de cult, sau ateliere de creație pe teme religioase (iconografie, muzică psaltică). Aceste activități au un scop formativ, transformând orele de religie într-o experiență de “trăire” a credinței, nu doar de “învățare” a ei; exemplu de activitate: un proiect de voluntariat la un centru de bătrâni, prin care elevii învață despre milostenie și altruism.
• Modelul britanic (academic-comparativ): În Marea Britanie, disciplina “Religious Education” (RE) este obligatorie, dar se concentrează pe un studiu comparativ și academic al principalelor religii ale lumii. Elevii explorează credințele, practicile și etica iudaismului, islamului, hinduismului, etc. Activitățile de învățare sunt, în mare parte, analize critice, eseuri și dezbateri, menite să dezvolte înțelegerea interreligioasă, fără a impune o anumită credință.
• Modelul scandinav (religie – cultură – societate): În țări precum Norvegia, disciplina Kunnskap om religion, livssyn og etikk (Cunoaștere despre religie, filosofie de viață și etică) este unică. Ea are un caracter laic și neutru, predând despre toate marile religii, dar și despre curente filosofice și etice ateiste. Activitățile de învățare sunt orientate către dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a naviga într-o societate pluralistă, fără a avea o dimensiune de formare spirituală confesională.

Specificitatea conținuturilor: Ecosistemul teologic și interconfesional

Conținuturile curriculare pentru Religie la liceu în România reflectă un echilibru între aprofundarea teologică și necesitatea unui dialog interconfesional.

• Modelul românesc (teologic-cultural): Conținuturile sunt structurate pentru a oferi o imagine completă a ortodoxiei ca sistem teologic. Se studiază aprofundat dogmele creștine (hristologia, soteriologia), istoria Bisericii și contribuția ei la cultura națională și europeană. Un aspect definitoriu este integrarea elementelor de artă și cultură religioasă (icoane, muzică bizantină), considerate parte a mesajului teologic.
• Modelul spaniol (confesional-voluntar): În Spania, disciplina Religie este opțională. Elevii pot alege să studieze religia catolică sau un alt tip de religie, dacă există un număr suficient de cereri. Curricula este strict confesională, dezvoltată de autoritățile religioase. Conținuturile se concentrează pe cateheză, pregătirea pentru sacramente și aprofundarea credinței, fără a avea o componentă interconfesională la fel de pronunțată ca în România.
• Modelul irlandez (non-denominational): În școlile publice din Irlanda, se predă o formă de Educație Religioasă non-denominatională, axată pe teme comune tuturor religiilor, cum ar fi etica, spiritualitatea și căutarea sensului vieții. Aceasta abordează religia dintr-o perspectivă generală, dar nu aprofundează teologia unei anumite confesiuni.

Disciplina Religie în curriculumul românesc reprezintă o sinteză unică. Ea combină o abordare confesională, specifică ortodoxiei, cu o deschidere către dialogul interconfesional și o latură practică, formativă. Această abordare o diferențiază clar de modelele europene laice (Franța, Norvegia) sau strict confesionale (Spania). Provocarea pentru viitor este menținerea acestui echilibru, adaptând conținuturile la provocările lumii moderne și la nevoile elevilor de a înțelege și de a se integra într-o societate din ce în ce mai diversă.

Bibliografie selectivă:

• Ministerul Educației Naționale. (2017). Programa școlară pentru disciplina Religie, Ciclul liceal. București: Editura Didactică și Pedagogică
• Gheorghe, P. (2019). Didactica religiei. Fundamente și aplicații. Sibiu: Editura Andreiana
• Ionescu, V. (2020). Religia în școală: O analiză comparativă a modelelor europene. București: Editura Humanitas
• Comisia Europeană. (2016). Study on Religious Education in Europe. Luxembourg: Publications Office of the European Union
• Jackson, R. (2010). Religious Education in Europe: A Comparative Study. London: Routledge

Pr. Prof. FLORIN NEGRUȚIU

Copyright imagini: Andrei Țiburcă