Când am ajuns la Școala Gimnazială Ioan Slavici din  Oradea, ca profesor  învățământ primar la secția maghiară, am avut ocazia să o  cunosc pe colega mea, Cristița Luca, lider de sindicat în școala noastră în vremea aceea. Am perceput-o ca pe o persoană mult mai vocală și mai curajoasă decât ceilalți.

Am admirat de la bun început felul ei de a fi. În timp, am fost inspirată de modul în care își spunea punctul de vedere. La un moment dat, am aflat că a inițiat și coordonat un proiect educațional județean despre curajul de a vorbi liber, în public. Am urmărit activitatea ei în proiect prin postări pe pagina sa  personală  sau pe pagina publică a proiectului din rețeaua de socializare Facebook.

Pe parcursul anului au apărut  postări/articole despre activitățile din proiect și  pe pagina de Facebook a școlii noastre sau pe pagina de web oficială a școlii. Am descoperit apoi că a publicat, alături de ceilalți profesori din echipele de proiect, și articole însoțite de fotografii pe site-ul schoolbit.ro.

Am aflat ulterior că această pagină de fapt este jurnalul digital al  CCD Bihor, o platformă cu articole de specialitate  ale cadrelor didactice sau articole privind viața profesională, evenimente culturale, lansări de cărți, proiecte educative.

Chiar dacă nu am fost parte de proiect în acea perioadă și nu  am ajutat-o direct la proiectul ei, Fii curajos, vorbește!, m-am oferit să o sprijin în alte activități, cum ar fi cursurile comune. Nu știam atunci că această experiență îmi va schimba atât de mult perspectiva și îmi va oferi șansa de a-mi exersa propriul curaj.

În acești doi ani de la lansarea proiectului, din postura de colege care colaboram, obișnuiam să ne numim ,,omoloage“, deoarece ea avea, de exemplu, clasa pregătitoare A  – adică secția română, iar eu clasa pregătitoare B – secția maghiară. Elevii dumneaei aveau rude, vecini, verișori în clasa mea. Elevii dumneaei erau fluturași, iar ai mei buburuze!

Iată că am ajuns în clasa I! Ne-am făcut planuri de colaborare pentru acest an școlar, urmând să desfășurăm activități separat și împreună într-un proiect local, ce va fi inițiat, scris și coordonat de colega mea, gândit pentru a se desfășura cu încă vreo trei școli.

Acest an școlar a fost o provocare pentru toți, deoarece școala noastră a suferit o reorganizare majoră.

Am fost pusă în situația de a-mi exprima opinia despre cum ar trebui să se desfășoare noul an școlar. A fost un moment de cotitură, un moment decisiv în cariera mea de dascăl. Am prins curaj și am hotărât să îmi spun punctul de vedere și să îmi apăr drepturile. Nu era vorba doar despre persoana mea, ci despre un întreg colectiv, o echipă care funcționa bine la momentul acela. Alături de două colege, am continuat să ne susținem ideile.

Dincolo de emoțiile reorganizării și acceptarea unui nou început ca structură a altei școli, a trebuit să mă adun și să prind curaj pentru a spune ce simt, ce gândesc. Iată că de fapt îndeplineam obiectivele proiectului și mi-a revenit în minte titlul acestuia ca un slogan: Fii curajos, vorbește!

Pentru a merge mai departe cu acest curaj, această spargere de bariere emoționale, i-am transmis un mesaj vocal prin rețeaua WhatsApp, mărturisindu-i Cristiței  că eu de fapt citesc ceea ce scrie și în timpul liber – versuri și proză, acestea fiind postate pe  pagina ei de Facebook doar pentru prietenii virtuali!

Am descoperit energia pozitivă, dragostea de viață, prietenia și mai ales curajul, asumarea în textele ei! Am devenit mai curajoasă în a vorbi liber  în fața oamenilor! Deși eu nu vorbesc tot timpul limba română, fiind vorbitoare de limba maghiară și predând la secția maghiară, totuși am ales să citesc ce scria colega în limba română.

De asemenea, am aflat că în acest  proiect erau și elevi de la o școală cu predare în limba maghiară, iar elevii s-au descurcat de minune, ba chiar au luat interviu trecătorilor  români și străini pe lângă malul Crișului Repede din Oradea; e vorba de elevii de la Școala Gimnazială Szacsvay Imre.

Eu mi-am dedicat viața învățământului, am colaborat cu colegele din școlile în care am lucrat și i-am mărturisit Cristiței  că doresc și eu o colaborare frumoasă cu ea chiar într-un proiect ce-l doresc internațional!

La final, vreau să scriu aici, ca exemplu de curaj, că sunt mândră că am ales să vorbesc cu lejeritate în limba maghiară și limba română, exprimând și gânduri și emoții!

Am simțit să vă împărtășesc acest moment de reflexie (lumina, căldura umană), strălucire (scânteia curajului, sclipirile luminoase care înalță sufletul) și reverberație, ca fiind  o rezonanță binefăcătoare pentru orișicare.

Această experiență m-a învățat o lecție importantă: curajul de a vorbi, de a-ți susține ideile și de a-ți face auzit glasul este esențial. Datorită colegei mele, am înțeles că fiecare dintre noi poate fi un exemplu de curaj pentru ceilalți.

Vă doresc să spuneti fiecare așa: Sunt curajos, vorbesc liber!

prof. învățământ primar HAJNALKA IBOLYA CHILLIK,

Școala Gimnazială Ioan Slavici Oradea

Sursă imagine: fototeca Cariola-Ela Murășan