În cadrul seminarului pentru profesori Conservarea cimitirelor evreiești, desfășurat în 24–25 noiembrie 2025 la Sinagoga Aachvas Rein – Muzeul de Istorie Evreiască din Oradea, am prezentat un material primit cu un interes neașteptat, dedicat moștenirii culturale a evreilor din Săcueni. Acesta a cuprins fragmente din lucrarea de disertație intitulată Istoriile uitate ale Săcueniului, în care am studiat și analizat conviețuirea într-un mediu multicultural și, mai ales, implicarea comunității în viața socială și culturală, în vederea atingerii unui scop comun: crearea unui loc potrivit nevoilor tuturor locuitorilor.

Este de datoria omului contemporan să acorde timp analizei și înțelegerii temeinice a trecutului, căci acesta ascunde întotdeauna posibilități cu caracter formator. Sunetele odinioară atât de caracteristice ale vechiului oraș – nechezatul cailor, ritmul potcoavelor pe drumul de pământ, murmurul conversațiilor purtate în diferite limbi – au amuțit demult, însă în memoria noastră colectivă trebuie să își păstreze în continuare locul. Fără cunoașterea trecutului, zona Văii Ierului ar fi mult mai săracă, întrucât viața comunității multietnice i-a modelat atât profilul economic, cât și pe cel cultural. Dispariția forțată a comunității evreiești a marcat începutul unui declin vizibil – nu doar economic, ci și cultural.

Tema cercetării mele este consemnarea poveștilor și destinelor de viață necunoscute publicului larg, prin intermediul comunității din Săcueni, analizând evoluția, coeziunea și activitatea acesteia în vederea realizării unor ținte comune.

Sunt povești care merită să fie păstrate pentru generațiile viitoare. Cum au conviețuit conții, nobilii, intelectualii, agricultorii, maghiarii și evreii de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la cel de-al Doilea Război Mondial? Cum arăta localitatea, surprinsă într-o impresionantă colecție de fotografii și cărți poștale? Cum s-au străduit locuitorii să aibă grijă unii de alții și cum făceau față problemelor cotidiene? De ce existau în Săcueni mult mai multe asociații decât în alte localități? Ce au produs, construit, cultivat și consumat –, cum a decurs viața cotidiană?

Am fost surprinsă de numărul semnificativ de documente păstrate – fotografii, cărți poștale, volume apărute în tipografiile evreiești locale –, precum și de amintirile locuitorilor octogenari, rămase din această epocă de glorie a orașului. Totodată, m-a impresionat interesul locuitorilor de astăzi față de istoria locului. Mulți dintre ei călătoresc în străinătate și se întorc acasă uimiți de bogăția istoriei locurilor vizitate. Înțelegând că și noi dispunem de o istorie extraordinar de bogată, devin dornici să afle tot ceea ce mai poate fi descoperit despre micul nostru oraș, odinioară atât de animat.

Prezentul înseamnă și păstrarea vie a amintirilor trecutului, chiar dacă la unele dintre întrebările noastre nu găsim încă răspuns, fiindcă ele depășesc cunoștințele actuale. Această regiune, bogată în miracole, acționează asupra noastră cu o forță aparte: trecutul ei oferă refugiu, indică drumul și dă exemplu. Ne conduce pe o cale prin care fiecare dintre noi se poate apropia mai mult de sine, deoarece trecutul nostru, o moștenire comună, poate deveni o forță mântuitoare.

Această carte poștală, datând din jurul anului 1913, ne prezintă panorama surprinsă din turnul bisericii catolice, aflată pe cel mai înalt deal din oraș – zonă cunoscută în trecut drept „orașul de sus”, partea catolică. La poalele dealului se întindea „orașul de jos”, partea reformată, iar la întâlnirea celor două se afla cartierul evreiesc.

Clădirea cu etaj aflată pe colț era noua clădire a Judecătoriei, unde, de-a lungul a șase decenii, am identificat un număr impresionant, peste treizeci de avocați maghiari și evrei care au activat aici. Recent renovată, clădirea găzduiește astăzi o parte a școlii primare.

ed. ROTTER MIRELA,

Liceul Teoretic Petőfi Sándor, Săcueni

Rotter Mirela, educatoare la Liceul Teoretic Petőfi Sándor din Săcueni, este absolventă a Facultății de Litere a Universității din Oradea, și deține un masterat în Management educațional. În 2011 a finalizat un doctorat în literatură universală și comparată la Universitatea din Oradea, iar în Îacest an a absolvit masteratul Multiculturalitate și multilingvism în cadrul Universității Partium.

Foto generic: carte poștală, circa1913