Organizația Salvați Copiii România atrage atenția că reducerea vârstei răspunderii penale nu este o soluție care să corecteze cauzele care duc la astfel de evenimente tragice, cum este acela din județul Timiș. Experții organizației argumentează că o astfel de măsură poate deschide un cerc vicios al delincvenței, mai ales în contextul în care sistemul românesc de protecție și reabilitare a minorilor care au comis fapte penale este marcat de lipsuri, România dispunând în prezent de infrastructură minimă pentru gestionarea acestor cazuri.

Astfel, în România funcționează în prezent doar patru unități specializate administrate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) 1 , destinate minorilor (14-18 ani) față de care s-au dispus măsuri educative privative de libertate. Mai mult, personalul specializat (psihologi, asistenți sociali, mediatori, pedagogi) în domeniul reintegrării copiilor aflați în conflict cu legea este absolut
insuficient. În absența programelor și centrelor adecvate, decizia autorităților este adesea să plaseze copilul în sistemul de protecție generală fără un plan clar de intervenție terapeutică.

Dacă România dorește cu adevărat să prevină fapte absolut inacceptabile, precum uciderea unui copil, atunci atenția politică și resursele trebuie direcționate către serviciile de asistență socială, educație și sănătate mintală pentru copiii vulnerabili ori cu comportamente antisociale, nu spre coduri penale mai rigide.

În contextul dezbaterii privind coborârea vârstei răspunderii penale de la 14 la 13 ani, Salvați Copiii România reafirmă că un răspuns eficient trebuie să pornească de la prevenție, sprijin și intervenție timpurie, nu de la represiune. Această poziție vizează aspecte esențiale ce trebuie considerate înainte de orice schimbare legislativă: pe de o parte, copiii care pot deveni victime ale violenței și care au dreptul la protecție reală, nu doar la reacții de moment; pe de altă parte, copiii care comit fapte penale și care au nevoie de intervenții specializate, menite să corecteze traiectorii de viață, nu să le fractureze definitiv.

În prezent, cadrul legal din România stabilește că minorii sub 14 ani nu pot fi trași la răspundere penală, putând fi luate măsuri precum supravegherea specială (care presupune frecventarea unor centre de zi specializate, urmarea unor tratamente medicale, consiliere ori psihoterapie și interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane) sau plasamentul la o familie sau într-un centru rezidențial. Iar pentru intervalul 14–16 ani răspunderea penală este condiționată de demonstrarea discernământului, prin expertiză de specialitate. În consecință, răspunsul instituțional pentru copiii care comit fapte penale ar trebui să se bazeze, cu prioritate, pe măsuri educative și intervenții de asistență socială, în timp ce privarea de libertate rămâne o soluție de ultim resort, rezervată situațiilor de gravitate deosebită sau recidivei.

Experiențele internaționale au arătat că scăderea vârstei răspunderii penale nu contribuie la reducerea faptelor penale comise de adolescenți, dimpotrivă pot exacerba acest fenomen.

Cazul Danemarcei este elocvent. În perioada 2010–2012, vârsta minimă a răspunderii penale fusese coborâtă de la 15 la 14 ani. Un raport național a demonstrat că această reformă nu a redus numărul copiilor de 14 ani care au comis fapte penale. 2 Mai mult, rata recidivei la 14 ani a crescut cu 10% în cazul celor judecați de justiție, comparativ cu cei tratați anterior în sistemul de protecție socială.

Autorii au mai subliniat că intervenția penală severă a avut consecințe educaționale negative, majoritatea copiilor de 14 ani judecați de instanțe au avut performanțe școlare mai slabe decât generațiile anterioare. Măsura a fost abandonată după doar 20 de luni, iar vârsta de răspundere penală a fost restabilită la 15 ani în martie 2012 de către un nou guvern.

Pentru mai multe informații, persoana de contact: George Roman, Director Advocacy, tel. 0722 605 904, e-mail george.roman@salvaticopiii.ro

Free stock image