Partenie Cosma (1837–1923) a fost una dintre cele mai importante și influente personalități ale românilor din Transilvania, remarcându-se prin calități deosebite ca și om politic,  avocat, conducător al primei bănci cu adevărat românești, dar și un important mecena al culturii și al credinței creștin ortodoxe, dovadă fiind implicarea neîncetată pe care avut-o în susținerea reînființării Mitropoliei Transilvaniei și a învățământului în limba română.

A făcut parte din Dieta de la Budapesta în calitate de deputat, susținând drepturile religioase și politice ale românilor din Transilvania, Banat și Crișana, considerați în acele vremuri de către autoritățile imperiale de la Viena ca fiind o ,,națiune tolerată”. Mai târziu, va fi ales ca și senator în primul Parlament al ,,României Mari”.

Partenie Cosma a rămas în istorie ca fiind cel care a condus timp de 30 de ani cea mai importantă instituție bancară din Transilvania, SI, totodată, cel care a oferit un sprijin deosebit românilor prin creditele oferite, contribuind la bunăstarea țăranilor români și a primei ,,burghezii” românești. Toate acestea au fost posibile datorită Băncii Albina, condusă pe principii de corectitudine financiară, dar cu o profundă politică de sprijinire a românilor din Transilvania.

Pe lângă activitatea bancară și politică, a fost un protector al culturii și educației, implicându-se în asociații precum ASTRA. Numele său este onorat astăzi de instituții de învățământ, precum Colegiul Economic „Partenie Cosma” din Oradea, care îi continuă moștenirea în domeniul educației economice. De asemenea, o stradă din Oradea îi poartă numele, drept omagiu adus unui bihorean care a pus interesele țării, în vremuri tulburi, mai presus de propria sa bunăstare.

În susținerea celor afirmate, voi prezenta câteva date biografice, dar și o parte din realizările acestui mare român, ce poate sta alături de Emanuil Gojdu, Nicolae Jiga,  în lucrarea de ridicare și de trezire a sentimentelor naționale ale poporului român.

Partenie Cosma s-a născut pe data de 12 februarie 1837 la Beiuș.[1] Conform istoricului Teodor Neș,  Partenie Cosma s-a născut în Beiuș, la 31 ianuarie 1837, din părinții George și Ecaterina. A fost botezat și miruit la 7 februarie 1837, în biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Beiuș, de către preotul Pavel Pop, iar nașă i-a fost Ecaterina Vaș. A primit în familia sa o bună educație morală dar și religioasă, iar în casa lor nimeni nu se așeza la masă fără să-și fi făcut cu evlavie semnul crucii. Studiile primare și liceul le-a făcut în Beiușul natal, iar cele universitare la Arad, cu trei semestre de studii teologice,dar  și la Budapesta, unde urmează Dreptul, specializându-se în Drept Comercial cambial.[2]

Calitățile intelectuale și rezultatele obținute la studii l-au recomandat și i-au atras atenția lui Emanuil Gojdu, care l-a chemat să lucreze și să se specializeze, practic, în biroul său avocațial budapestan, unde a avut ocazia să cunoască multe personalități marcante ale vieții politice și economice românești. „Mediul național și creștinesc din casa lui Emanuil Gojdu au înrâurit, fără îndoială, zestrea afectivă a lui Partenie Cosma”, notează Teodor Neș.[3] Ca student, a fost cântăreț la strana bisericii grecești ortodoxe din Budapesta.

Totodată, în anul 1861 a fost solicitat ca, în calitate de corespondent, să trimită cu  regularitate, știri și note ce au fost publicate în Gazeta de Transilvania, precum și în foaia bisericească Telegraful Român a Mitropoliei din Sibiu, proaspăt reînființată după eforturi de zeci de ani, de către vrednicul de pomenire, mitropolitul Andrei Șaguna. Merită menționat faptul că periodicul, mai sus-menționat, a apărut neîntrerupt de la înființarea sa, în 1853 până astăzi.

După absolvirea Facultății de Drept în 1861, în anul următor promovează examenul de titularizare ca avocat și se întoarce la Beiuș, unde își deschide un cabinet avocațial în anul 1862, dobândind, în scurt timp, o tot mai mare notorietate în mijlocul comunității beiușene și apoi, în tot Bihorul. Se alătură cu entuziasm fruntașilor luptători pentru promovarea idealurilor naționale și promovarea intereselor românilor, în confruntarea politică, economică și socială, cu autoritățile statului austro-ungar, printre care cei mai de seamă erau Emanuil Gojdu, Nicolae Jiga, Iosif Vulcan, Alexandru Roman, Miron Romanul și alții.[4]

Partenie Cosma a fost inițiatorul și organizatorul multor forme și modalități de desfășurare a activităților politice și culturale ce convergeau spre înfăptuirea unității naționale a tuturor românilor. Una dintre inițiativele cele mai însemnate, în acea fază, a fost înființarea Casinei Române din Beiuș, care a funcționat ca un centru mobilizator al vieții și spiritului național, ca loc de întâlnire și întrunire a românilor.

Clădirea în care a funcționat Casina Română se află și azi în orașul Beius, această asociație culturală fiind prima de acest fel, înființată în Beiuș. O activitate importantă a prezentei asociații a reprezentat-o colectarea de bunuri și fonduri bănești pentru românii de peste Carpați, ce luptau în războiul de Independență, o parte din participanții Regimentul 2 Dorobanți, cu sediul în actualul oraș Beiuș, fiind decorați în anul 1878.

Drept urmare, în anul 1872, Beiușul, cu populație majoritară românească, îl alege ca deputat în Parlamentul maghiar de la Budapesta, din partea Partidului Național Român, pentru a purta și reprezenta interesele acestora și ale ținutului în forul legislativ. Începe astfel, o perioadă efervescentă, de deplină implicare curajoasă și fermă, în care Partenie Cosma vine cu intervenții susținute de argumente solide și temeiuri juridice incontestabile în care pune pe tapet, rând pe rând, toate doleanțele celor care l-au mandatat. „Discursurile sale parlamentare, fulminante, logic închiegate, energice, se îmbie insistent să fie adunate într-o broșură ca documente a felului cum a înțeles această figură să-și slujească neamul”., sintetizează limpede Teodor Neș.[5]

În cele trei legislaturi, în care a fost ales ca deputat, în perioada anilor 1872-1881, Partenie Cosma n-a purtat doar propriile opțiuni și convingeri, ci a fost trâmbița dezbaterilor și concluziilor purtate de românii din vestul românesc și din Transilvania, în mai multe Adunări Naționale, între care cele mai importante au fost cele de la Timișoara, din 7 februarie 1869, și din Arad, în 9 mai 1872, aspecte ce au cristalizat strategiile și coordonatele luptei naționale, chiar dacă, uneori, părerile unora sau ale altora i-au împărțit pe români în activi și pasivi, adică cei care considerau că pozițiile și atitudinile în confruntarea cu autoritățile statului maghiar trebuie să fie intransigente, fățișe, fără echivoc și cei care erau de părere că ar fi mai bine să aibă o atitudine conciliantă, diplomatică și fără să-i înfrunte deschis pe guvernanți.⁶

Taberele celor două orientări s-au constituit în două partide românești: Partidul Național Român din Transilvania, fondat la 7 martie 1869, sub președinția lui Ilie Măcelariu și Partidul Național Român, de sine stătător, din Ungaria și Banat, condus de Anton Mocioni. Prin gândirea sa realistă și vizionară, avocatul Partenie Cosma a reușit ca prin tratative eficiente să apropie cele două tabere, ajungându-se la înființarea, prin unificare, a Partidului Național Român, singurul partid național, fiind ales ca primul său președinte. A fost partidul care a avut un rol decisiv în ceea ce privește realizarea Marii Uniri, conducând acțiunile românilor de dincolo și de dincoace de Munții Apuseni, astfel ca „fiecare român să poată contribui la stabilirea programei politice a națiunii sale”. ^[6]

Nouă ani a răsunat glasul ferm al lui Partenie Cosma în Dieta din Budapesta și n-a fost lege dezbătută la care să nu ia cuvântul, având satisfacția ca unele din propunerile sale să se impună și să fie aprobate. Între imperativele pe care le-a adus la tribuna parlamentară au fost: păstrarea limbii române în școlile românești din Ungaria, interpelarea pentru acordarea subvenției de 4.000 de coroane pe seama Liceului Ortodox român din Brașov; corectarea procedurilor, atât civilă cât și penală, la Ministerul de Justiție; analizarea și respingerea proiectului de lege asupra taxei de timbru, în care are amendamente, aproape la fiecare articol; combaterea legii discriminatorii a alegerilor de deputați; folosirea legală a limbilor naționalităților nemaghiare; apărarea lui Victor Babeș, a cărui extrădare s-a cerut pentru un articol al său, apărut în ziarul Albina în 1873; criticarea proiectului de lege electorală, care îi nedreptățea flagrant pe transilvăneni, cerându-li-se s-aibă în proprietate 36 jugăre de pământ pentru a avea dreptul de alegător, în timp ce acelora din Ungaria, doar 8. Protestând contra atributului de străin, ce se dădea românilor, Partenie Cosma aduce și argumentul vechimii nației române în vatra sa, afirmând: „Neg că d-l ministru ori altul, în patria aceasta, și-ar putea duce mai departe arborele genealogic decât și-l poate duce și cel din urmă opincar român”.[7]

Este ales de trei ori deputat în Dieta de la Budapesta, între anii 1872- 1881, perioadă în care va fi forțat de către autoritățile maghiare să se retragă, în locul său fiind aleasă o persoană loială regimului de la Budapesta, Koloman Tisza, dar străină de năzuințele și aspirațiile românilor transilvăneni. Acesta a fost menținut în Dietă până în anul 1896, apoi Beiușul a fost reprezentat de către doi deputați unguri, astfel că regiunea Beiușului nu a mai contat din punct de vedere politic. Motivul principal al înlăturării sale s-a datorat faptului că a participat la Conferința Națională din anul 1881, al cărui comitet executiv l-a condus, și în timpul căruia fruntașii românilor din Transilvania au redactat Memorandul din 1883, înaintat la Budapesta de o largă delegație românească. Urmarea a fost respingerea sa brutală și târârea memorandiștilor într-un funest proces politic, în urma căruia fruntașii români au fost întemnițați și prigoniți.[8]

La 7 iunie 1874, Partenie Cosma s-a căsătorit cu Maria Roman, devenind astfel rudă prin alianță cu Miron Romanul, episcopul Aradului, mai târziu mitropolit. Acest fapt va avea o însemnătate deosebită în activitatea de mai târziu a lui Partenie Cosma. Aceasta pentru că, atât soția sa Maria, cât și copiii săi, au fost implicați în numeroase acțiuni cu caracter religios, economic, umanitar, de sprijinire a românilor din Transilvania, mai ales în perioada în care opoziția autorităților de la Budapesta a devenit tot mai puternică la adresa românilor și a cerințelor cu caracter național, economic, social, precum și în recunoașterea drepturilor românilor la același nivel, precum al etnicilor maghiari, sași sau secui. [9]

MARIA COSMA (1854-1944), nepoata Episcopului și Mitropolitului Miron Romanul, a fost un exemplu desăvârșit al filantropiei culturale și al carității, implicându-se în activități de educație a fetelor și de emancipare a femeilor, de ajutorare a săracilor, văduvelor, răniților de război, de promovare a valorilor culturale și ale economiei de casă. Cei doi au avut cinci copii: Lucia, Hortensia, Minerva, Remus și Romulus.

Împreună cu soția sa, Maria, a avut o activitate filantropică importantă, participând la acordarea de burse de studii, la înființarea Școlii de Fete din Sibiu, la construirea de cămine studențești și la organizarea unei cantine studențești care a funcționat mai bine de 20 de ani.[10] O preocupare deosebită a fost organizarea, în localul Băncii Albina, a Cantinei pentru elevi, studenți și viitori meseriași merituoși unde, pe lângă prânzul gratuit, tinerii primeau și o frumoasă educație. Aici, funcționa o bibliotecă înzestrată de ASTRA, se ofereau tinerilor lecții de dans și îndrumări de conduită civilizată, implicându-se în mișcarea de unificare a activității de emancipare a femeilor. În 1914, Reuniunea Femeilor Române din Sibiu, ce s-a afiliat Uniunii Femeilor din România, a găzduit, la Sibiu, Congresul Femeilor Române din Transilvania și Ungaria, prilej cu care și-a exprimat convingerile legate de educația și emanciparea femeilor. Maria Cosma a activat în Comitetul Femeilor Române din Sibiu, comitet înființat de Iuditha Măcelariu în 1878, în scopul ajutorării, prin strângerea colectelor, pentru Frontul Războiului de Independență din 1877-1878. A fost decorată, ca și Iuditha Măcelariu, Ioana Bădilă, cu Medalia „Crucea Elisabeta” de Guvernul de la București. Maria Cosma a fost președinta Reuniunii Femeilor Române din Sibiu, înființate în 1881, pe care a condus-o timp de 35 de ani, până în 1916. A inițiat și a coordonat activități complexe: oferirea darurilor de Crăciun soldaților și răniților de război, îngrijirea mormintelor de eroi, ridicarea Monumentului Eroilor de la Orlat, oferirea de cărți din partea ASTREI, organizarea de recitaluri, concerte, serate, baluri, loterii în scop caritabil, implicându-se, alături de fiicele sale în organizarea expozițiilor etnografice.[11]

Din 1876,  Partenie Cosma se mută la Sibiu, unde își deschide un cabinet de avocatură. Ulterior, conduce departamentul juridic al Băncii Albina din Sibiu, devenind mai târziu membru în directoratul băncii, iar, mai apoi, fiind ales director general. În această funcție, a dat dovadă de o capacitate deosebită de conducere și organizare a sistemului bancar, fiind considerat ,,un adevărat guvernator al sistemului bancar din Transilvania”.[12]

Desfășoară o activitate de organizare și control a activității bancare din Transilvania, organizând „Solidaritatea”, o asociație a băncilor românești din Transilvania, constituită cu scopul de a „promova dezvoltarea solidă și administrarea corectă”.[13] Timp de trei decenii, cât a condus instituția bancar-financiară sibiană, Partenie Cosma a făcut din Banca Albina o instituție model, competitivă cu celelalte instituții săsești și maghiare, devenind o forță financiară a Transilvaniei. Tot la inițiativa sa, au fost create instituții financiare în alte localități: „Ardeleana” (Orăștie), „Timișana” (Timișoara),  „Sebeșana” (Sebeș), „Mureșana” (Reghin), „Victoria” (Arad), „Vulturul” (Târnăveni) ș.a.

În anul 1887, funcționau 73 de instituții financiare cu un capital social de 8.871.285 de coroane și un fond de rezervă de 2 milioane de coroane. În colaborare cu Cornel Diaconovici,  s-a finalizat, în 1907,  federalizarea băncilor prin crearea Asociației „Solidaritatea”, pe care a și prezidat-o. Tot sub îndrumarea lui, au funcționat Banca Generală de Asigurări, Casa de Împrumut și Amanet Muntele de Pietate” ș.a..[14]

În concepția lui Partenie Cosma, creditul este arma de luptă pentru prosperitatea economică și culturală a societății. Prin credite ieftine și de lungă durată, țăranii și-au cumpărat pământ, și-au construit gospodării prospere, fapt ce a atras ostilitățile autorităților austro-ungare. A editat și a condus „Revista Economică”, prima cu acest profil din țară.[15] La loc de cinste a stat contribuția bănească pe care a avut-o în calitate de președinte al Băncii Albina pentru ridicarea culturală și religioasă a românilor din Transilvania,  printr-o serie de activități, dintre care menționez doar o parte.  Contribuţia bănească a lui Partenie Cosma a fost foarte mare, mai ales la construirea Catedralei Ortodoxe din Sibiu şi a lucrărilor efectuate la clădirile Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna”. A organizat strângerea de fonduri și a susținut personal construirea Catedralei Mitropolitane din Sibiu, dorită de Mitropolitul Andrei Șaguna, realizată și finalizată, în perioada 1902-1906, de carte Mitropolitul Ioan Mețianu. Institutul Albina a oferit 10.000 de coroane, personal, Partenie Cosma, la rândul său, 1000 de coroane. Și prietenul său, Vasile Stroescu a oferit sume importante de bani, numele celor doi filantropi, regăsindu-se pe placa fondatorilor din Catedrală.

Participarea la Congresul Național Bisericesc din 1868 – În miezul cauzei naționale, pentru care luptau fruntașii români, se afla și Biserica, instituție cu pondere majoră în viața și societatea românească. Personalitatea providențială a mitropolitului Andrei Șaguna a adus în acea vreme înnoiri fundamentale în organizarea și administrarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania, în strânsă legătură și cu propășirea învățământului și ridicarea tuturor categoriilor sociale.

După eforturile biruitoare – timp de un deceniu și jumătate – ale Sfântului mitropolit, pentru recunoașterea oficială a ieșirii românilor de sub ascultarea canonică a Mitropoliei din Carloviț și restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei, cu reședința la Sibiu (act oficializat de împăratul Francisc Iosif, prin Legea din 24 iunie 1868), Șaguna a pregătit minuțios legiuirile bisericești, menite să organizeze activitățile bisericești în toate sectoarele și le-a prezentat pentru dezbatere și aprobare unui larg for legislativ, Congresul Național Bisericesc, întrunit la Sibiu, între 19 și 28 septembrie 1868. Congresul era format din câte douăzeci de clerici și patruzeci de mireni din cele trei eparhii, Sibiu, Arad și Caransebeș, împreună cu ierarhii lor. Din sânul lor a fost aleasă o comisie juridică specială de 27 de deputați care au lucrat la redactarea Statului Organic, o adevărată constituție ecleziastică, având un rol  determinant în funcționarea ulterioară a Bisericii, mai bine de un jumătate de secol. Din partea Episcopiei Aradului, care avea în jurisdicție și pe românii ortodocși din Eparhia Oradiei, desființată în secolul al XVIII-lea, au făcut parte, din acea comisie, protopopul Simeon Bica, președintele Consistoriului din Oradea, protosinghelul Miron Romanul, preotul profesor de la Preparandia din Arad – Ioan Rusu, iar dintre mireni, Alexandru Mocioni, Vincențiu Babeș, judecător, Partenie Cosma, avocat ș.a.. Președinte a fost ales George Ioanovici, secretar de stat în Ministerul Cultelor, iar secretar, Partenie Cosma.[16]

În ședința din 18 septembrie a Congresului, Partenie Cosma a prezentat un referat al Consistoriului mitropolitan, prin care se propunea punerea în discuție a înființării unor noi Episcopii transilvănene la Timișoara, Oradea și Cluj, în concordanță cu dorința mărturisită de însuși Mitropolitul Andrei Șaguna, care a și donat o sumă importantă de bani în sprijinul înființării Episcopiei Oradiei. [17] Ratificat de împărat la 28 mai 1869, Statutul Organic de funcționare a Bisericii Ortodoxe a Transilvanieia constituit un cadru juridic prin care Biserica Ortodoxă din Transilvania și-a dobândit autonomia față de statul dualist austro-ungar în probleme bisericești, școlare și misionare. Acest statut, cu modificările ulterioare, stă la baza organizării Bisericii Ortodoxe Române, chiar și după ce aceasta a fost ridicată la rangul de Patriarhie. Principiul de bază al acestui statut este reprezentat de colaborarea dintre clerici și mireni în organizarea și conducerea Bisericii, în acest sens, în cadrul Adunării Bisericești Naționale existând reprezentanți mireni în proporție de două treimi, iar clericii (inclusiv, ierarhii Bisericii) reprezintă doar a treia parte. Scopul principal al acestui statut este implicarea activă a credincioșilor în organizarea și conducerea Bisericii.[18]

S-au inițiat și supravegheat colectele pentru construirea școlilor confesionale și civile, a internatelor acestoraa. Cu ajutorul Albinei, s-au construit școli poporale în Sibiu, Mediaș, Brașov, Oradea, Lugoj, Caransebeș etc.

S-au coordonat colectele și s-au oferit sume de bani pentru construirea și dotarea Școlii Civile Superioare de Fete din Sibiu, inaugurate, în 1886, a Muzeului Asociațiunii, inaugurat în 1905, ctitorii emblematice ale Asociațiunii Transilvane. În 1895, la inițiativa lui Partenie Cosma, s-a înființat Masa studenților. Anual, sute de tineri merituoși și de condiție modestă au beneficiat de prânzul gratuit și de frumoasa educație din partea Doamnei Mariei Cosma. S-au acordat burse tinerilor studioși, între care Octavian Goga, Ioan Lupaș, Andrei Oțetea, D.D. Roșca ș.a. Au fost finanțate societăți culturale din țară – Fondul de Teatru Român, Societatea Academică din Cluj, din străinătate – Petru Maior din Budapesta, România Jună din Viena, Carmen Sylva din Graz, România din Munchen etc.  Au fost susținute financiar reuniuni de femei, reuniuni agricole, reuniuni de muzică, asociații de ucenici, activitățile culturale ale ASTREI: conferințe cu demonstrări practice, reuniuni de cântări, școli țărănești, editarea și distribuirea gratuită a publicațiilor, organizarea expozițiilor etnografice, a serbărilor și festivalurilor, a concertelor caritabile. Au fost întreținute spitale, orfelinate, aziluri pentru bătrâni, colonii pentru copii. Săraci, orfani, văduve, răniți de război au beneficiat de ajutoare materiale, daruri și cărți. Publicațiile vremii au consemnat asemenea acte filantropice și caritabile, fiind susținute cheltuielile pentru formarea funcționarilor bancari, pentru publicarea Revistei Economice.

Banca Albina și băncile săsești au susținut financiar construcții de modernizare a Sibiului, construirea căilor ferate Sibiu – Turnu Roșu, Sibiu – Vințu de Jos, Apeductul. A înfiinţat Şcoala de Arte şi Meserii, Şcoala Primară de Fete, a sprijinit introducerea electricităţii, alături de dr. Carll Wolf, precum şi realizarea căilor ferate Sibiu-Turnu Roşu, Sibiu-Vinţ. A colaborat şi la ASTRA, făcând parte din conducere, unde a și contribuit, de asemenea, cu sume mari de bani.

În casa lui, din B-dul Victoriei 25, au avut loc întâlniri cu marile personalităţi ale vremii, mai ales după ce Octavian Goga s-a căsătorit cu fiica sa cea mai mică, Hortensia Cosma (1880-1965). În anul 1884, Partenie Cosma s-a retras oficial din viața politică, canalzându-și energiile și priceperea propășirii economice și culturale a românilor prin Banca Albina și ASTRA.  Urmărit permanent de oficialii maghiari, pe motiv că face politică iredentistă, a fost silit să se retragă de la Banca Albina. S-a aflat că, la sfatul lui, școlile române periclitate cu închiderea au fost ajutate de mecenatul basarabean V. Stroiescu. Guvernul suspiciona că în realitate statul român dădea aceste ajutoare financiare, prin mijlocirea acoperitoare a lui Stroescu. Ajutoarele erau efectuate prin Albina, care și ea a fost amenințată cu desființarea.  În aceste împrejurări, Partenie Cosma s-a retras și după mai multe luni petrecute în România, s-a mutat din Sibiu la Călimănești. Acolo l-a găsit războiul, în 1914. Ajuns la bătrânețe, a suportat calvarul armatei române în retragere, cu care a pribegit în Moldova, iar de acolo a ajuns cu familia prin Rusia.[19]

În vara anului 1918, a pribegit în Franța, unde a activat, alături de Vasile Lucaciu, reîntors din SUA, și de Octavian Goga, în Consiliul Național al Unității Române, constituit la Paris în 3 octombrie 1918, sub președinția lui Take Ionescu. Acest consiliu a fost recunoscut de aliații Franța, SUA și Italia ca reprezentant internațional al intereselor României. [20] În anul 1919 a venit din nou pe pământul Ardealului, alipit de acum țării întregite. Beiușul i-a dăruit o frumoasă răsplătire la bătrânețe, alegându-l ca senator în primul Parlament al României Mari.  De-a lungul vremii, a desfășurat o amplă activitate publicistică, mai ales în domeniul economico-financiar, colaborând la Telegraful Român, Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Românul, Amicul Familiei, Concordia, Observatorul, Revista Economică, Calendarul Bihorului,  Calendarul Poporului și altele. După Primul Război Mondial, s-a impus problema reorganizării și activizării ASTREI, în noile condiții de libertate națională. Ales ca președinte al Asociației, Partenie Cosma inițiază organizarea în toamna anului 1920, la Oradea, a unui Congres al Despărțământului Bihor, cu dezbateri și conferințe, însoțite de mari serbări populare în tot județul, spectacole teatrale, programe folclorice românești, dotate cu premii. Printre conferențiari s-au aflat istoricul Nicolae Iorga, preotul și scriitorul Ion Agârbiceanu, rectorul Universității din Cluj, Sextil Pușcariu, și Mitropolitul Nicolae Bălan. Comitetul de Organizare a tuturor manifestărilor a fost condus de Aurel Lazăr, cu acest prilej fiind fondată vestita revistă culturală bihoreană Cele 3 Crișuri.[21]

Pentru atingerea acestor țeluri mărețe, a cultivat relații de colaborare apropiată dar și de prietenie cu personalități devotate cauzei naționale și care, dispunând de importante resurse financiare, au sprijinit instituțiile românești. Așa a fost cooperarea cu bihoreanul Nicolae Jiga, care, la 30 septembrie 1870 a înființat Fundațiunea Jigaiană din Beiuș, „spre cultivarea națiunii române, pentru creșterea tinerilor greco-ortodocși români care vor studia la gimnaziul și școalele elementare din Beiușiu, comitatul Bihor”. [22]

La acest act, care a dat mari roade, a fost părtaș și avocatul Partenie Cosma, ca mentor, după care, el a administrat prin Banca Albina capitalul fundației dirijând sumele ce s-au rulat către tinerii beneficiari și informând regulat Comitetul parohial Beiuș, despre sumele împărțite și numele destinatarilor, precum și despre împrumuturile favorizante, făcute unor persoane nevoiașe.[23]

Teodor Neș, în binecunoscuta sa carte Oameni din Bihor, sintetizează elogios chipul lui Partenie Cosma, astfel: Patru însușiri cardinale – patru pietre unghiulare – stăteau la temelia minunatei sale arhitecturi sufletești. O logică consistentă, o dialectică de jurist, de o clasică factură, cu sclipiri de oțel, se îmbina cu intuiția limpede a realităților economice și amândouă erau însuflețite, dinamizate și colorate de o viață afectivă bipolară: naționalistă și religioasă.[24] 

Același istoric și om de cultură, Teodor Neș, îl caracterizează pentru viitorime cu astfel de cuvinte: „Luptător naționalist, polemist cu un variat panopliu intelectual și retoric, sfetnic luminat în chestiunea de organizare a Bisericii Ortodoxe, economist, constructiv și iscusit întemeietor de instituții financiare, un permanent protector al Asociațiunii ASTRA, P. Cosma și-a imprimat personalitatea în toate manifestările vieții noastre: naționaliste, culturale, bisericești și economice din Ardeal. Cele mai multe instituțiuni întemeiate în aceste vremi, Statutul Organic, Partidul Național Român, Banca Albina, Asociația ASTRA ș.a., i-au conservat încrustată efigia”. [25]

După Marea Unire,  a fost ales senator în primul Parlament al României Mari.[26]    Partenie Cosma a decedat pe 22 septembrie 1923 la Călimănești, fiind îngropat la Sibiu cu funerarii naționale.[27]

Concluzionând, Partenie Cosma a fost unul dintre acei înaintași pe care Dumnezeu i-a trimis pentru a gândi și, mai ales, pentru a acționa spre prosperitatea economică, culturală, religioasă a poporului român transilvănean. A rămas în istorie ca primul mare economist, bancher, ,,om de afaceri” pe care l-a dat poporul transilvănean, dar și un priceput avocat și jurist, care a avut capacitatea și știința de a cere drepturi pentru românii din Transilvania și de a cere, bazându-se pe argumente juridice, tratament egal pentru toți locuitorii Transilvaniei, indiferent de naționalitatea acestora.

Dar, mai presus de toate acestea, a fost un mare filantrop, fiind un susținător permanent al Bisericii greco-ortodoxe prin donații, prin oferirea unor sume consistente pentru ridicarea catedralei mitropolitane din Sibiu, a Facultății de Teologie, dar și a numeroase ,,școli poporale”, cum sunt cunoscute în documentele vremii. Mitropolitul Andrei Șaguna a rămas în istorie ca fiind cel care a înființat aproximativ 800 de școli pe întreaga întindere a Transilvaniei, dar Partenie Cosma a fost unul dintre colaboratorii săi apropiați în această acțiune de alfabetizare a poporului român. Numele primei școli pentru alfabetizarea țăranilor români,  ,,școala pentru țăranii neștiutori de carte” trezește zâmbete și azi, dar pentru acele vremuri reprezenta o viziune de ridicare a poporului prin școală și cultură.

Banca Albina, pe care a condus-o timp de trei decenii, a fost prima instituție financiar-bancară românească din Transilvania. Scopul principal al acesteia a fost printre altele și acordarea unor credite în condiții avantajoase pentru românii ce doreau să cumpere pământ, proprietăți, să-și susțină copiii la studii, acordând burse tinerilor români pentru a putea studia în străinătate, precum Octavian Goga, Ioan Slavici etc.

Toate aceste aspecte menționate reprezintă, cred, suficiente argumente pentru care patriotul PARTENIE COSMA merită pe deplin recunoștința posterității. Oradea l-a onorat cu atribuirea numelui său unei străzi dar și Colegiului Economic din localitate. Sibiul îi este încă dator cu o statuie, pe casa lui, numele fiind amintit de-o efigie.  Nu știm de ce o sală a Facultății de Științe Economice a Universității ,,Lucian Blaga” nu-i poartă numele, cu atât mai mult cu cât a întemeiat prima revistă economică din țară.

BIBLIOGRAFIE

1. Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, 2008;    
2. Elena Macavei, Partenie Cosma (1837-1923) – 100 de ani de la trecerea în lumea veșnică, art. în revista Tribuna, 2023;                                                                  
3. Ioan Degău, Nicolae Brânda, Beiușul și lumea lui, vol IV, Editura Primus, Oradea, 2009;          
   • Pamfil Șeicaru, Evocarea lui Partenie Cosma, în Revista economică, Anul XXXIX, nr. 7, Sibiu, 13 februarie 1937, p. 47-49;
4. Petru E. Papp, Din trecutul Beiușului. Pagini de glorie și de jertfe, Tipografia Doina, Beiuș, 1928;
5. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, O viață închinată Bisericii și neamului – Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Editura Andreiana, Sibiu, 2012, p. 154;
6. Teodor Neș, Oameni din Bihor 1848-1918, Tipografia Diecezană Oradea, 1937;
7. Titus Livius Roșu,  Nicolae Jiga (1790- 1870), un deschizător de drumuri în lupta pentru emanciparea românilor bihoreni, Editura Cogito, Oradea, 2006;
8. Vasile Dobrescu, Funcții si funcționalități în sistemul de credit românesc din Transilvania până la Primul Război Mondial, Editura Universității Petru Maior, Târgu-Mureș, 1845-1926           

Pr. Prof. MARCEL PAȘCALĂU,

Colegiul Economic ,,Partenie Cosma” Oradea

---

[1] Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, 2008, p. 149

[2] Neș, Teodor, Oameni din Bihor, 1848- 1918, Tipografia Diecezană Oradea,1937, p.128

[3] Idem, p. 131.

[4] Idem, p. 132

[5] Idem, p. 133

[7] Teodor Neș, op. cit., p.135

[8] Ioan Degău, Nicolae Brânda, Beiușul și lumea lui, vol IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 861.

[9] Elena Macavei- Partenie Cosma(1837-1923), 100 de ani de la trecerea în lumea veșnică, art. în revista Tribuna, 2023

[10] idem

[11] idem

[12] idem

[13] Pamfil Șeicaru, „Evocarea lui Partenie Cosma”, Revista economică, Anul XXXIX, nr. 7, Sibiu, 13 februarie 1937, p. 47-49.

[14] Mihai Drecin – Banca Albina din Sibiu – instituție națională a românilor transilvăneni (1871-1918), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 88-94 ș.u.

[15] Vasile Dobrescu, Funcții și funcționalități în sistemul de credit românesc din Transilvania până la Primul Război Mondial, Editura Universității Petru Maior, Târgu-Mureș

[16] Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, O viață închinată Bisericii și neamului – Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Editura Andreiana, Sibiu, 2012, p. 154.                            

[17] Vasile Mangra, Corespondență, vol. IV, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2007, p. 183.             

[18] Mircea Păcurariu, pr. Prof. dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul 3, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1994, pp. 92-94

[19] Petru E. Papp, op. cit., p. 41.       

[20] Ioan Degău, Nicolae Brânda, op. cit., p. 860.

[21] Titus L. Roșu, op. cit., p. 182.

[22] Titus Livius Roșu,  Nicolae Jiga (1790- 1870), Un deschizător de drumuri în lupta pentru emanciparea românilor bihoreni, Editura Cogito, Oradea, 2006, p.131.

[23] idem

[24] Teodor Neș, op. cit., p. 128

[25] Teodor Neș, op. cit., p. 129

[26] Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, 2008, p. 149

[27] idem

Acest text, semnat de dl Marcel Pașcalău, profesor de Religie la Colegiul Economic ,,Partenie Cosma” Oradea, se află pe agenda Simpozionului județean Partenie Cosma – Impactul inovației și al dezvoltării economice asupra procesului educațional, care urmează să se țină la Oradea, în 12-13 martie 2026.