În data de 24 martie, la Universitatea din Oradea s-a desfășurat conferința intitulată Copilăria digitală – impactul tehnologiei asupra dezvoltării emoționale, cognitive și a limbajului: soluții pentru părinți și cadre didactice, care s-a bucurat de o largă audiență. Cu această ocazie, dna prof. Elena Erdeli, inspector școlar pentru învățământul special și special integrat și profesor logoped la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Bihor, a susținut expunerea Importanța intervenției timpurii în logopedie. Contribuția domniei-sale a evidențiat rolul intervențiilor logopedice precoce în prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj. Redăm în continuare o sinteză a acestei prezentări.

Achizițiile de limbaj ale copilului mic nu sunt un proces spontan și liniar. Ele depind de o constelație de factori neurologici, cognitivi și de mediu, iar atunci când aceștia sunt perturbați, consecințele pot fi de lungă durată. Specialiști din domeniul logopediei și al psihologiei educaționale atrag atenția că intervalul de la naștere până la vârsta de trei ani reprezintă o fereastră critică pentru depistarea și tratarea tulburărilor de limbaj. A interveni devreme înseamnă, de multe ori, a schimba radical traiectoria de dezvoltare a unui copil.

Limbajul — fundament al întregii dezvoltări cognitive

Cercetările din psihologia vârstelor subliniază că etapa preșcolară este crucială nu doar pentru vocabular și gramatică, ci pentru întreaga structură cognitivă a copilului. Limbajul, în această perspectivă, nu este un simplu instrument de comunicare, ci substratul pe care se clădesc memoria, atenția, capacitatea de procesare și gândirea abstractă. Autorii Golu, Zlate și Verza (1995), precum și Jelescu și Jelescu (2010) și Olărescu (2022) evidențiază că această perioadă marchează un punct de inflexiune în evoluția structurii gramaticale, cu efecte directe asupra comunicării verbale orale și scrise.

Vandormael (2019) adaugă că dezvoltarea limbajului este condiționată și de procesele cognitive de bază — memorie, viteză de procesare, atenție —, ceea ce implică faptul că o întârziere în achiziția lingvistică poate fi, simultan, cauză și efect al unor disfuncții mai ample. În această viziune integratoare, achizițiile de limbaj oral fac posibilă, mai târziu, achiziția limbajului scris-citit și a calculului matematic, după cum demonstrează Bodea Hațegan (2017).

Consecințele neintervenției: date îngrijorătoare

Datele furnizate de specialiști sunt clare și alarmante: 50% dintre copiii cu probleme de limbaj oral în preșcolaritate vor dezvolta ulterior dificultăți de adaptare școlară, tulburări de învățare, tulburări de comportament sau perturbări socio-afective (Oprea V., 2009). Un copil care intră în școală cu un limbaj afectat de dificultăți articulatorii poartă, adesea, și o povară psihologică: nesiguranță, inhibiție, stimă de sine scăzută sau, dimpotrivă, comportamente compensatorii de tip bufon, prin care încearcă să-și disimuleze deficiența.

Aceste realități transformă logopedia dintr-o disciplină auxiliară într-un pilon esențial al educației incluzive și al sănătății publice.

principii ale terapiei logopedice eficiente

Specialiștii în logopedie structurează terapia tulburărilor de limbaj în jurul a trei principii fundamentale, fiecare cu implicații practice directe:

1. Intervenția timpurie. Orice tulburare de limbaj trebuie abordată înainte ca aceasta să se consolideze sub forma unor deprinderi stabile, rezistente la schimbare. Ferreira (2020) definește intervenția timpurie ca ansamblu de programe preventive și clinico-terapeutice multidisciplinare, implementate de la naștere până la vârsta de trei ani, destinate copiilor aflați în situații de risc și familiilor acestora. Obiectivele acestor programe vizează promovarea sănătății și a bunăstării copilului, stimularea abilităților emergente, minimizarea întârzierilor în dezvoltare și susținerea unui comportament parental adaptativ.

2. Respectarea particularităților de vârstă. Vorbirea copilului nu poate fi separată de personalitatea sa, de condițiile de mediu și de viață, nici de procesele cognitive și afective în curs de formare. Mititiuc și Lăzărescu (2011) subliniază că orice intervenție logopedică trebuie să fie calibrată la profilul individual al copilului, ținând cont de factorii intelectuali, extraintelectuali și de contextul social.

3. Intervenția în echipă. Terapia logopedică nu se poate limita la cabinetul specialistului. Ceea ce începe logopedul trebuie continuat în familie și la grădiniță sau la școală. Părinții — adesea tentați să delege în totalitate responsabilitatea terapeutică specialiștilor — sunt, în realitate, actori indispensabili ai procesului. Implicarea lor activă, ghidată și încurajată de profesioniști, accelerează semnificativ rezultatele terapiei.

Tehnologia modernă în serviciul logopediei

Practica logopedică contemporană beneficiază tot mai mult de aportul tehnologiei. Ilaș Oana (2008) descria computerul drept cel mai complex mijloc de reunire a tehnicilor audio-vizuale, cu avantajul creării de programe educaționale și instructive cuprinzătoare. Astăzi, tablele interactive, aplicațiile mobile și dispozitivele de comunicare augmentativă și alternativă (AAC) completează arsenalul terapeutic al logopedului. Aplicațiile dedicate dezvoltării vocabularului, a gramaticii și a conștiinței fonologice prin jocuri interactive transformă terapia într-o experiență motivantă pentru copil, crescând aderența la tratament și eficiența intervențiilor.

„Dacă un copil nu poate învăța în felul în care îi predăm, atunci trebuie să îi predăm în felul în care el poate învăța.” — Ivar Lovaas, psiholog clinician

Concluzie: o urgență educațională

Într-un sistem de educație în care resursele de logopedie rămân insuficiente și distribuția lor inegală, sensibilizarea tuturor actorilor educaționali — cadre didactice, părinți, manageri școlari — față de semnele precoce ale tulburărilor de limbaj devine, ea însăși, o formă de intervenție timpurie.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Bodea-Hațegan, C. (2016). Logopedia. Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri deschise. București: Trei.

Ferreira, R. D. C. et al. (2020). Early intervention studies — clinical and therapeutic perspectives.

Golu, P., Zlate, M., Verza, E. (1995). Psihologia copilului. București: EDP.

Ilaș, Oana (2008). Utilizarea programelor de instruire asistată de calculator în logoterapie. Ed. Univ. A.I. Cuza, Iași.

Mititiuc I., Lăzărescu A. (2011). Defectologie și logopedie. Ed. Alfa, Iași.

Olărescu, V. (2022). Fundamentele logopediei. Chișinău: Garamont-Studio.

Oprea V. (2009). Pragmatica, prevenția și intervenția precoce în logopedie. Logopedia, nr. 1.

Vandormael, C. et al. (2019). Language in preterm born children. Neural Plasticity.

prof. ELENA ERDELI,

inspector școlar pentru învățământul special și special integrat al ISJ Bihor,

profesor logoped la Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Bihor

Sursă imagini: fototeca Elena Erdeli