Ceașcă de ceai la marginea blatului
Amintiri mi se revarsă în rânduri
Încerc să las totul trecutului
Și ceaiul îmi ascultă ale mele gânduri.

Nici cuvintele nu-și mai au sensul
Atâtea sentimente scrise pe hârtie…
Încerc să nu mă las cuprinsa de emoție
Într-o lume plină de sociopatie.

Și poate că trebuia să renunț demult
La această idee absurdă…
Trebuia să-mi ascult
Instinctul din prima secundă.

ANDRADA GÎRDAN