După cum am anunțat deja, Muzeul Țării Crișurilor Oradea a organizat în ianuarie un concurs de eseuri istorice, cu tema 24 ianuarie din perspectiva mea istorică, destinat elevilor de gimnaziu și liceu. Publicăm în serial câteva din textele care i-au adus pe autori pe podium.
Citiți eseul semnat de Cristina Borz (19 ani), elevă în clasa a XII-a la Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu, Oradea, județul Bihor, profesor coordonator Iulia Tănescu. Această lucrare i-a adus Cristinei locul I la Secțiunea Liceu a concursului.
24 ianuarie 1859 din perspectiva mea istorică
După semnarea Tratatului de la Paris și încheierea Congresului, pașii către constituirea României moderne s-au apropiat tot mai mult prin intrarea într-o nouă etapă. Românii au avut diverse oportunități deoarece puterea Rusiei și a suzeranității otomane scădeau. Tratatul de la Paris a deschis o nouă perspectivă, iar românii puteau acționa în consecință. Congresul a adus păreri contradictorii programului național al muntenilor și a moldovenilor, însă acest lucru în final, nu i-a împiedicat pe români. În continuare doresc să menționez câteva momente semnificative din acest proces cum ar fi: Mișcarea unionistă la sfârșitul domniilor de la Balta-Liman, alegerea deputaților Adunărilor ad-hoc, Adunările ad-hoc, raportul comisiei de informare a puterilor garante, Conferința și Convenția de la Paris precum și Pregătirile electorale. Această problemă fundamentală a poporului român pe plan intern, dar și în plan extern, avea să se desăvârșească prin următoarele momente istorice:
Perspectiva mea istorică se creionează atunci când trecutul, prezentul precum și viitorul evenimentului discutat este împletit și ancorat în contextul istoric. Iuliu Maniu spunea: „Un popor care nu-și respectă înaintașii, este un popor fără viitor pentru că nu are trecut.” De aceea, doresc să încadrez și să menționez anumite idei pentru fixarea tabloului istoric, cu referințele cronologice corespunzătoare.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova, debutează în 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859, când au fost deschise lucrările Adunării elective. Poporul i-a salutat pe deputați cu strigăte de „Trăiască Unirea!”, iar Anastasie Panu, în numele Căimăcămiei spune: „Trecutul dispare în urma noastră(…) Să ne dăm mâna a lucra la mântuirea patriei, la regenerarea nației noastre, lăsând interesul privat la o parte și necugetând decât la interesul acel comun!”(Acte și documente, 8, 224-225). În data de 3/15 ianuarie deputații s-au întrunit în Muzeul de Istorie Naturală pentru a cădea de acord pentru numirea candidatului comun. N.Pisoschi a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza. A fost acceptat de catre 30 de deputați care și-au dat cuvântul că îl vor susține în Adunare prin vot „pe față”. Alexandru I. Cuza a obținut voturile celor 48 deputați prezenți. Mihail Kogălniceanu printr-un discurs emoționant îi conștientizează pe cei prezenți de importanța momentului: „Alegându-te pe tine Domn în țara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou… Fii dar omul epocii…, fă ca legea să fie tare, iar Tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toți Domnii au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputați te-au ales Domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!”(Ibidem, p.345). Bucuria cetățenilor a fost de nedescris, mulți plângeau de bucurie: „Aerul vibra de sunetul clopotelor tuturor bisericilor din oraș…și de bubuitul celor 101 lovituri de tun. Era împlinită dorința cea mai vie, cea mai arzătoare a întregii națiuni.” Victoria din Moldova a reprezentat un factor determinant pentru reprezentanții Partidului Național din Țara Românească. Astfel, acest eveniment este un stimulent pentru deschiderea alegerilor elective care se vor realiza în Țara Românească la 22 ianuarie 1859. „Moldovenii au dat dovadă de înțelepciune și raționalitate. Face-vom și noi ca moldovenii? (Gândirea social-politică despre Unire, București 1966, p. 224-235)
La propunerea lui Dimitrie Gh. Ghica a fost adoptată dubla alegere. În dimineața zilei de 24 ianuarie, deputații Partidei naționale urmau să propună alegerea domnului Moldovei într-o sedință secretă a Adunării, cerută de către V. Boerescu, în urma căreia, în favoarea Unirii și în spiritul Convenției, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, domn al Țării Românești. Deputații fiind fericiți că au scăpat de candidatura lui Golescu N., și-au dat votul către Alexandru I. Cuza. Au jurat și au semnat un act prin care era menționată alegerea acestora cu scopul de a „consacra pentru totdeauna unitatea românilor”(Cornelia C. Bodea, Actul original al alegerii prealabile a lui Alexandru I. Cuza, domn al Principatelor Unite, în „Studii” 12, 1959, 1, p.271). În ședința publică, 64 de deputați l-au votat pe Alexandru I. Cuza ca domnitor al Țării Românești. „Una din cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre” spunea I. Ghica. Anunțarea rezultatului a provocat reacții positive din partea românilor cât și din partea străinilor. Telegraful a răspândit mesajul în spațiul românesc, Moldova, Oltenia și Transilvania. Ziarele românești: „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia pentru mine, inimă și literatură”, și cele străine: „Kosolozsvari Kozlony”, „Kronstadter Zeitung” și „Daily News” au scris despre bucuria, entuziasmul fără margini și ziua memorabilă a poporului român: „Puține popoare de pe globul pământesc au realizat cu sacrificii mari o operă patriotică atât de măreață” (Kronstadter Zeitung, nr. 24 din 2 februarie 1859). Mihail Kogălniceanu a numit acest moment definitoriu: „actul energic al întregii națiuni române”.
După dubla alegere, noul domnitor se concentrează în plan extern, intern și administrativ pe reorganizare și inovare. Orașul București devine Capitală, iar 24 ianuarie devine Ziua Națională și se decid legi comune pentru ambele Principate. În anul 1862 se deschid lucrările unei Adunări unice a țării și atunci Alexandru Ioan Cuza spune că „Unirea este așa cum românii au vrut-o”.
Bibliografie
Acte și documente
Ibidem
Volumul VII – Istoria Românilor – Academia Română
Cornelia C. Bodea, Actul original al alegerii prealabile a lui Alexandru I. Cuza, domn al Principatelor Unite, în „Studii” 12, 1959, 1
Gândirea social-politică despre Unire, București, 1966
CRISTINA BORZ