Societatea Ornitologică Română sărbătorește de 29 de ani, în fiecare 1 aprilie, Ziua Păsărilor. Această marcare își are originea la începutul secolului trecut, când s-a ratificat una dintre primele convenții internaționale pentru protecția păsărilor sălbatice. În aceeași perioadă, în 1906, Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor din Marea Britanie vindea primul cuib artificial, subliniind astfel necesitatea protecției active a păsărilor.

În România, Ziua Păsărilor a fost sărbătorită și în perioada interbelică, profesorii folosindu-se de această zi pentru a vorbi elevilor despre caracteristicile, frumusețea și locul păsărilor în tabloul general naturii.

Un învățător, care era și sculptor, mânat de iubirea față de păsări și natură, a inventat și brevetat un model de cuib „prietinos pentru păsări”, străduindu-se să convingă autoritățile că e necesar a amplasa cât mai multe astfel de dispozitive în comunele din țară. Imperativul protecției păsărilor era evident încă de acum aproape o sută de ani.

Societatea Ornitologică Română a reintrodus în 1994 în calendarul evenimentelor Ziua Păsărilor, la începutul lunii aprilie. A reînviat acest obicei, de a vorbi oamenilor despre păsări, la început prin intermediul evenimentelor cu public, ghidându-l în fascinanta poveste a păsărilor cu ajutorul tururilor ornitologice, al poveștilor și atelierelor pentru cei mai mici iubitori ai înaripatelor.

Pe lângă evenimente diverse, de șase ani încoace această organizație reușește să ajungă la un număr impresionant de elevi, grație proiectului Școli Prietenoase cu Natura, în care sunt înscrise și multe școli din Bihor. De la prima ediție din 2016, s-a ajuns la implicarea a peste 21.000 de elevi la ediția din acest an, prin intermediul a peste 1.500 de profesori. „Sunt niște cifre spectaculoase, cifre la care doar prin întâlniri directe cu publicul nu am fi putut spera. Iar faptul că profesorii revin an după an în proiect garantează o implicare continua a copiilor în educația pentru natură, un lucru esențial, care poate da rezultate spectaculoase în timp. Și care pentru noi, evident, ar fi fost imposibil de realizat. Cum spuneam, acest proiect și educația pentru natură în general, nu ar exista și nu ar fi eficiente, fără implicarea generoasă a cadrelor didactice. Acum și atunci, în 1940”, spun într-un comunicat de presă cei de la SOR.