Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal a derulat în perioada 4-27 martie 2022 concursul județean de eseuri Trăiesc, gândesc, îmi pasă cu titlul Țara Crișurilor ieri, azi și mâine, care a avut ca scop să aducă un omagiu lui Iosif Vulcan, scriitor, poet, publicist și fondator al revistei Familia. Concursul a fost organizat în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Universitatea Oradea și cu sprijinul Jurnalului bihorean.

SCHOOL Bit publică în serial o parte din lucrările câștigătoare la acest concurs. Premiul doi i-a fost acordat Laviniei Perțe, clasa a XI-a, 17 ani, Liceul Teoretic Constantin Ṣerban, Aleșd, profesori coordonatori Simona Hanga și Anca Marcela Sacadati.

.

Țara Crișurilor ieri, azi și mâine

Anonymus preciza în secolul al XII-lea faptul că Menumorut stăpânea un întins ținut cunoscut sub numele de Țara Crișurilor. Această țară vastă se întinde în partea de vest a României, fiind scăldată de cele trei Crișuri (Repede, Negru și Alb), precum și de râurile Barcău și Crasna și având variate forme de relief: la est munții Bihorului și în vest o câmpie mănoasă. Apariția populației pe aceste meleaguri a fost favorizată de condițiile geografice excelente și bogatele resurse naturale ale solului și subsolului.

În numeroase așezări din Țara Crișurilor au fost găsite urme ale unei societăți geto-dacice în plină dezvoltare: Oradea, Berindia, Tășad, Girișul de Criș, Diosig, lăsând la iveală tezaure monetare valoroase, precum tezaurul de monede dacice de la Șilindia, care se remarcă prin perfecțiunea turnării și finisării lor; un alt tezaur prețios a fost descoperit la Tășad. Regiunea a fost în permanență sub influență romană, fapt confirmat de urmele arheologice. Acestea au scos la iveală și elemente de civilizație aparținând popoarelor migratoare precum sarmații, goții, hunii și slavii.

Cea mai veche fortificație feudală din Crișana este cetatea de  pământ din comuna Biharea. Pe baza informațiilor scrise în izvoare precum Gesta Hungarorum, cetatea Biharea este identificată cu castrul Bihor al ducelui Menumorut. De asemenea, una dintre cele mai vechi monumente de arhitectură bisericească din Crișana este monumentala ruină de bazilică romanică din Tămașda, localitate situată în sudul județului Bihor, pe malul Crișului Negru.

Casele țărănești erau făcute din bârne, vălătuci sau nuiele; bisericile din lemn îmbrăcau aceeași structură tradițională. Interiorul bisericilor era compartimentat în trei încăperi distincte: pronaos, naos și absidă. Atât în arhitectura laică cât și în cea religioasă, o deosebită importanță din punct de vedere ornamental li se acordă stâlpilor, îndemânarea meșterilor fiind evocată prin motivele aflate pe stâlpi, prispă, balustrade. Deosebită atenție a fost dedicată iconostasului.

Între anii 1849-1918, românii din Bihor au luptat pentru constituirea societăților culturale. Momentul care marchează editarea în Crișana a unui important periodic românesc s-a datorat inițiativei lui Iosif Vulcan din primăvara anului 1880, de a transfera redacția Familiei de la Budapesta, unde a funcționat din 1865, în orașul Oradea, de care era legat prin amintirile anilor de studii. Spiritul patriotic a lui Iosif Vulcan s-a manifestat în intervențiile publicistice prin care a apărat autonomia școlii românești, dar și în stimularea acțiunilor pentru întemeierea unor școli de fete în Oradea. Ca publicist temerar și scriitor patriot, a avut prioritatea de a apăra limba, expusă unor presiuni din exterior. Concepția lui Vulcan asupra spiritualității naționale a fost foarte avansată, contribuind la pregătirea actului istoric de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Revista Familia face o cronică a desfășurării demersurilor politice românești în cazul războiului pentru cucerirea independenței de stat a României. Octavian Goga îl consideră pe Iosif Vulcan un „precursor al unității naționale”. Revistele vremii au contribuit la formarea conștiinței naționale și la consolidarea unității culturale.

Unirea românilor a fost un țel vechi pentru care s-a vărsat mult sânge și au șiroit multe lacrimi, întregul trecut de jertfă și speranță împotrivindu-se popularizării unor asumări. În vâltoarea războiului, regimentele românești erau azvârlite în gura morții sigure după 1914, pe fronturile din Serbia sau Italia. Părinții trudeau acasă lucrând pământul și dând cote pentru război. Când la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, s-a hotărât Marea Unire și s-a jurat credință numai națiunii române, strigătele de bucurie au fost mânate de vânt până la mormintele celor care nu au apucat să vadă minunea.

Orientarea puterii comuniste în raport cu biserica a fost expusă pentru prima oară în cadrul congresului de unificare a PCR cu PSD. Concluzia la care s-a ajuns a fost că biserica catolică și cercurile clerului abuzau de posibilitatea pe care o aveau de a influența credincioșii și reprezentau o concurență pentru ideologia comunistă. Erau vizate și biserica unită și cea ortodoxă. S-a pus problema înlocuirii unora din membrii bisericii, printre care preoții considerați periculoși. A început inventarierea proprietăților cu scopul confiscării acestora.

În opinia mea, poporul român se află într-o continuă dezvoltare. Românii sunt întemeietorii unui stat bazat pe virtuțile cetățenești, pe respectarea legilor, pe iubirea de patrie. Iubirea de patrie face referire și la tradiții, care sunt valorile păstrate de la o generație la alta, cum ar fi: șezătoarea, colindatul, dansul tradițional, valorificarea portului popular.  Românii au un trecut glorios și noi trebuie să fim mândri de acest lucru.

Îmi exprim speranța că și generațiile viitoare vor pune preț pe valorile naționale.

Sursă portret: fototeca personală Lavinia Perțe

LAVINIA PERȚE

Mulțumim dnei muzeograf Lavinia Ungureanu, de la Secția Pedagogie Muzeală a Muzeului Țării Crișurilor, care ne-a facilitat mediatizarea acestei acțiuni.