Despre trebuința unui acasă

Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal a derulat în perioada 4-27 martie 2022 concursul județean de eseuri Trăiesc, gândesc, îmi pasă cu titlul Țara Crișurilor ieri, azi și mâine, care a avut ca scop să aducă un omagiu lui Iosif Vulcan, scriitor, poet, publicist și fondator al revistei Familia. Concursul a fost organizat în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Universitatea Oradea și cu sprijinul Jurnalului Bihorean.

SCHOOL Bit publică în serial o parte din lucrările câștigătoare la acest concurs. Premiul trei i-a fost acordat lui Szatmari Alexandra Andrea, clasa a IX-a, Liceul Don Orione Oradea.

Țara Crișurilor ieri, azi și mâine

Pentru fiecare om, indiferent de rasă, vârstă, religie sau naționalitate, identificarea cu un loc ce poate fi numit acasă este o nevoie spirituală esențială. Uneori, ea devine chiar o nevoie materială, în sensul de a simți aerul familiar, de a atinge cu tălpile pământul cunoscut sau a auzi vorbindu-se dialectul specific zonei.

Pentru mine, ca locuitor al acestor plaiuri, toate acestea se definesc printr-o singură noțiune: Țara Crișurilor. O zonă cu un specific aparte, de care mă simt legată prin fire invizibile, dar cu siguranță puternice. Simt cel mai bine acest lucru atunci când revin după o călătorie mai lungă și când, odată intrată pe aceste meleaguri, totul pare mai calm și mai sigur.

Țara Crișurilor este o regiune istorică situată pe teritoriul României, având ca limite naturale râul Tisa la vest, râul Mureș la sud, Munții Apuseni în est și râul Someș în est. Această zonă, încă din vremuri, a fost una celebră datorită ,,capitalei” Oradea și datorită celor trei Crișuri care o străbat: Crișul Alb, Negru și Repede.

Trecutul este un factor care influențează prezentul Țării Crișurilor și trebuie să ne mândrim că strămoșii noștri s-au sacrificat atât de mult; acum noi trebuie să valorificăm inteligent aceste bogății. Personal, cred că trecutul mereu ne urmărește și, într-un mod sau altul, istoria se repetă. De aceea ar fi esențial să ținem cont de modelele din urmă. Atât monumentele, cât și blocurile sau podurile, de exemplu, sunt încă rezistente, oamenii le utilizează, ceea ce înseamnă că strămoșii noștri au muncit pentru a ne ușura viața.

Încă din trecut, Țara Crișurilor s-a arătat ca fiind una dintre cele mai importante părți ale țării deoarece oamenii, încă de la început, au apreciat ceea ce au avut și au știut să se organizeze pe plan economic, intern și extern, au reușit să se folosească de minunățiile naturii, dar și să completeze frumusețile ei cu o arhitectură specială, în stil Secession și baroc.

Desigur, trecutul bogat al acestei regiuni a influențat prezentul, oamenii din această parte a țării apreciază chiar și în ziua de azi lucrurile construite în vechime, acest fapt a făcut ca ea să fie așa de îndrăgită atât de români, cât și de străinii care sunt din ce în ce mai atrași de posibilitățile economice și culturale oferite aici. Acestă zonă este recunoscută și datorită educației, este promovată arta, cultura fiind un factor important prin care putem să redevenim un reper pe harta Europei.

Un lucru esențial este economia, Țara Crișurilor fiind destul de dezvoltată, existând multe posibilități de a găsi un loc de muncă, iar ceea ce e important, banii statului și fondurile sunt folosite pentru binele comunității. Investiția în cultură rămâne o necesitate: teatrul, filarmonica, muzeele, universitatea, școlile și alte instituții culturale trebuie susținute pentru a putea transmite și altor generații valorile neamului nostru. Chiar dacă mijloacele materiale s-au schimbat, azi folosim Internet-ul, laptop-ul sau telefonul, frumosul rămâne același, indiferent că e în exteriorul sau interiorul nostru.

De aceea eu cred că fără Țara Crișurilor, România ar pierde foarte mult din valoarea sa, iar pe viitor sper că acest proces de dezvoltare va continua, deoarece actualmente toată lumea încearcă să contribuie la dezvoltarea armonioasă a zonei, iar acum, că pandemia a luat sfârșit, au început să se organizeze din nou activități care fac bine comunității.

Afirm cu certitudine că Țara Crișurilor pe viitor va fi o bază a acestei țări, deoarece oamenii sunt uniți și cu toții ne dorim ca să fim înconjurați de lucruri cât mai bune, această încredere ne face mai veseli, ne face să avem energie pozitivă, ne motivează.

Pentru că, de fapt, o zonă e construită și pusă pe hartă prin oamenii care o locuiesc, și Țara Crișurilor se mândrește cu figuri importante care au contribuit la dezvoltarea culturii și spiritualității românești. Dintre acestea, se remarcă cea a lui Iosif Vulcan, publicist și scriitor care a contribuit foarte mult la dezvoltarea acestei zone culturale, a ținut foarte mult la patrie și a făcut tot posibilul ca această parte a țării să devină una remarcată și un model pentru celelalte. S-a impus prin activitatea sa la revista Familia, dar el a contribuit și la dezvoltarea teatrului în Transilvania , fiind în același timp un minunat exemplu în ceea ce privește buna conviețuire a românilor cu maghiarii, problema aceasta, a înțelegerii dintre popoare, a acceptării dialogului și a promovării păcii, fiind tot acută în aceste zile tulburi.

Eu cred că Iosif Vulcan ar trebui să fie o personalitate model pentru oamenii din ziua de azi. Sper ca pe viitor această regiune să aibă câteva personalități puternice care să aducă idei noi și să se implice în viața publică pentru viitorul nostru, așa cum au făcut-o înaintașii noștri.

Denumirea antică a Crișurilor era Chrisola, care pare a fi în legătură cu Χρισός: „aurit” în grecește, din cauza particulelor de aur provenind din Munții Apuseni. Eu cred că mai presus de acest aur, care este o valoare ce se poate termina la un moment dat, este cea pe care ne-o pot oferi cultura și educația: cunoscând cine am fost, putem pune bazele unui viitor frumos, apreciindu-ne înaintașii, putem încerca să îi depășim, putem învăța să fin noi înșine respectându-i pe ceilalți.

Putem trăi, gândi liberi, ne poate păsa de toți și de toate, fără uităm să fim oameni!

Sursă portret: fototeca personală Szatmari Alexandra

SZATMARI ALEXANDRA ANDREA

Mulțumim dnei muzeograf Lavinia Ungureanu, de la Secția Pedagogie Muzeală a Muzeului Țării Crișurilor, care ne-a facilitat mediatizarea acestei acțiuni.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s