Consilierea părinţilor

Încurajarea familiei pentru a-şi exercita cu succes funcţia educativă se realizează atât prin consiliere, cât şi prin educaţie. Intervenţia în ambele forme este de tip socio-educaţional.

Intervenţia socio-educaţională constă într-un complex de măsuri care sprijină familia şi intervine în mecanismele care favorizează relaţiile intrafamiliale, în favoarea educaţiei familiei şi a educării copiilor. Între aceste forme, un loc deosebit de important îl ocupă consilierea educativă a familiei sau consilierea familială.

Consilierea este o achiziţie relativ recentă în domeniul profesiilor, orientată spre serviciile umane astfel încât înţelesul termenului suportă încă modificări. În sensul promovat de Asociaţia Britanică de  Consiliere, consilierea include acţiuni desfăşurate individual sau cu mai multe persoane orientată spre: dezvoltare personală, sprijin în situaţii de criză, ajutor psihoterapeutic, rezolvarea problemelor.

Consilierea include activităţi desfăşurate individual sau cu mai multe persoane, orientate spre: dezvoltare personală, sprijin în situaţii de criză, ajutor psihoterapeutic, rezolvarea problemelor. Scopul demersului de consiliere constă în oportunitatea clientului de a explora / descoperi / clarifica modalităţi de utilizare eficientă a resurselor. Scopurile consilierii se pot formula în termenii unor dorinţe la care se ajunge prin metode diferite, de la intervenţie la intervenţie.

Consilierea este un proces prin care o persoană ajunge da un stadiu mai înalt al competenţei personale implicând întotdeauna schimbarea. Menţionăm că demersul consilierii nu vizează în general ajutorarea oamenilor ca ei să ia decizii, ci de a-i ajuta să ia decizii înţelepte.

Consilierea implică anumite obiective specifice:

•         perspicacitatea – presupune un control raţional al acţiunilor şi al trăirilor şi al acţiunilor;

•         dezvoltarea conştiinţei de sine – urmăreşte dezvoltarea perceperii de sine prin compararea cu ceilalţi şi fiind opusă negării;

•         autoacceptarea – presupune atitudine pozitivă faţă de sine, acceptarea criticilor şi a respingerilor;

•         autodezvoltarea şi individualizarea – implică dezvoltarea şi împlinirea potenţialităţii;

•         rezolvarea de probleme – se realizează prin învăţarea căutării soluţiilor şi găsirea unei soluţii adecvate;

•         educaţia psihologică – presupune achiziţionarea de tehnici pentru înţelegerea şi controlarea comportamentului;

•         achiziţionarea de abilităţi sociale – se realizează prin: menţinerea contactului privirii sociale, conducerea conversaţiilor, controlul furiei;

•         schimbarea cognitivă – implică modificări în înlăturarea credinţelor iraţionale;

•         modificarea comportamentelor – presupune schimbarea / înlocuirea metodelor, comportamentelor neadaptative, distructive;

•         schimbarea sistemică – urmăreşte introducerea schimbării într-un mod în care funcţionează sistemele sociale;

•         dezvoltarea – presupune dobândirea priceperilor, cunoştinţelor necesare în a-l ajuta pe client să se confrunte cu inegalităţile sociale;

•         restituire / compensare – ajutarea clientului în a-şi îndrepta comportamentele distructive anterioare.

Pornind de la scopul central al consilierii (de a-i ajuta pe oameni să se ajute singuri), specialiștii subliniază rezultatele dorite: creşterea înţelegerii de sine şi a celor din jur, eficientizarea procentului decizional personal, oferirea unui sprijin pentru o decizie şi confirmarea acesteia, capacitatea de a schimba o situaţie; adaptarea la o situaţie care nu se poate schimba, eliberarea sentimentelor, examinarea opţiunilor şi alegerea uneia.

Cele mai importante domenii ale consilierii sunt:

•         consilierea educaţională – prin aria curriculară prevăzută în planurile şi programele de învăţământ;

•         consilierea în sfera muncii – există agenţii specializate în ajutorarea persoanelor cu dificultăţi, dileme, anxietăţi legate de locul de muncă;

•         consilierea în sfera medicinei – de la asistenţă şi supraveghere medicală obişnuită, până la asistarea persoanelor cu tulburări şi traumatisme grave;

•         alte strategii de consiliere – ajutorarea persoanelor dependente de alcool, tutun, droguri;

•         consilierea persoanelor care trec prin situaţii traumatice: victime ale violenţei domestice, violuri, divorţuri, agresiuni sociale etc.

Sintetizând afirmaţiile de până acum, putem concluziona că un demers de consiliere poate fi de lungă sau de scurtă durată, se poate desfăşura în cadru organizat sau privat (şi în paralel cu practica medicală), constituindu-se într-o activitate distinctă ce asigură confidenţialitate şi disciplină, reducând stigmatizarea , beneficiind de abordări diverse care se pot adecva unor situaţii multiple de viaţă.

Consilierea educaţională este o relaţie specială, dezvoltată între cadrul didactic şi persoana aflată în nevoie, în scopul declarat de a-l ajuta. Consilierea este un instrument de lucru în mâna, inima şi mintea cadrului didactic alături de alte instrumente ce trebuie identificate pentru demersurile educaţionale.

Consilierea, din punct de vedere al cadrului didactic, corespunde următoarelor probleme teoretice la care ar trebui să răspundă acesta:

•         Este intervenţia necesară?

•         Se poate defini corect problema?

•         Care este momentul potrivit pentru intervenţie?

•         Ce demersuri ar trebui întreprinse?

•         Sunt necesare şi implicaţiile altor persoane în procesul de negociere?

Caracteristicile consilierii educaţionale sunt:

•         holistică – preocupă întreaga fiinţă;

•         complexă – analizează atât comportamentul normal cât şi pe cel anormal;

•         eclectică – selectează cele mai eficiente metode şi procedee, pentru un anumit caz;

•         ştiinţifică – exploatează rezultatul descoperirilor în domeniul consilierii.

Etapele consilierii:

Clasificarea este faza primară în care cadrul didactic abordează persoana (elevul, părintele etc.) fie că a fost provocat, fie că provoacă demersul de consiliere, în scopul rezolvării unei situaţii de criză pe care o identifică. În această etapă se vor urmări:

•         iniţierea unei relaţii de încredere;

•         confidenţialitatea;

•         ascultarea activă;

•         stabilirea timpului şi duratei consilierii.

Formularea presupune analiza situaţiei. Cadrul didactic defineşte problema, încercând să o înţeleagă cu detaşare.

Intervenţia coincide de foarte multe ori cu etapa de formulare, având însă şi particularităţile ei specifice. Întrebarea firească, ivită, în calea cadrului didactic este referitoare la limitele sale de cunoştinţe, abilitate, autoritate, timp.

Încheierea, etapă în care cadrul didactic şi elevul / părintele constată finalizarea procesului şi reluarea relaţiilor normale (Drozda-Senkowska, E., 2000).

Consilierea educaţională se realizează în cadrul orelor de consiliere şi orientare, având drept obiective dezvoltarea personală și prevenţia.

În cadrul consilierii educaţionale se lucrează cu grupul de elevi, profesori, părinţi, temele propuse fiind diverse şi complexe:

•         oferirea de informaţii referitoare la învăţarea eficientă;

•         dezvoltarea creativităţii;

•         dezvoltarea unor abilităţi de comunicare şi management al conflictelor;

•         dezvoltarea abilităţii sociale;

•         dezvoltarea abilităţii de prevenire a consumului de alcool, tutun, droguri, etc.;

•         dezvoltarea abilităţilor de prevenire a afectivităţii negative, etc.

Consilierea trebuie să reprezinte pentru cadrul didactic o preocupare teoretică şi practică, bazată pe constanţă şi seriozitate. De obicei cadrul didactic evaluează consilierea numai pentru intervenţii în situaţiile de criză. Recomandăm ca această percepţie să se corecteze, în sensul formării iniţiale a cadrului didactic şi pentru activităţi manageriale complexe, care solicită preocupări teoretice şi practice de consiliere.

Consilierea familială se referă la un set de acţiuni preventive şi directe de sprijinire a membrilor familiei pentru creşterea, îngrijirea şi educarea adecvată a urmaşilor. Consilierea parentală se adresează în principal părinţilor şi prevede întărirea rolului acestora în acţiunile ce favorizează educaţia şi păstrarea coeziunii familiei. Consilierea familiei şi consilierea parentală se adresează în principal familiilor cu copii. Preocupările sunt cu predilecţie în sfera îndeplinirii funcţiei educative, în formarea deprinderilor, atitudinilor, capacităţilor şi competenţelor familiale şi parentale.

Consilierea familiei şi consilierea parentală sunt acţiuni socio-educaţionale, ţintite, profesionale, realizate de specialişti, care îşi propun să sprijine familia. Menţionăm că, deşi domeniile celor două tipuri de acţiuni se întâlnesc, nu se suprapun perfect (E. A. Vrăjmaş, 2002, p.31).

Consilierea educaţională a părinţilor este o forţă de intervenţie asupra părinţilor în favoarea educaţiei copiilor lor. Consilierea educaţională a părinţilor se poate constitui într-un set de măsuri educative care ajută părinţii pe următoarele dimensiuni:

•         înţelegerea propriilor lor nevoi;

•         cunoaşterea şi acceptarea nevoilor copiilor lor;

•         construieşte punţi de legătură între părinţi şi copiii lor.

Consilierea educaţională a părinţilor se adresează tuturor viitorilor şi actualilor părinţi, fiind un proces de durată, ale cărui metode şi strategii depind de stadiile diferite ale vieţii. Consilierea educaţională îşi centrează atenţia asupra domeniului cognitiv şi a celui decizional, preocupând-se în principal, de sarcinile şi faptele educative ale părinţilor. Spre deosebire de alte forme ale intervenţiei asupra părinţilor consilierea educaţională se adresează tuturor părinţilor, fără discriminări, acoperind toate răspunsurile, activităţile, competenţele ce corelează educaţia.

Scopul ei nu vizează schimbarea de comportament particular sau schimbarea unei structuri definite, ci ea încearcă să crească abilităţile şi competenţele educative ale părinţilor elevilor unei clase, unei şcoli, ai unei comunităţi. Scopul consilierii educaţionale este de a sprijini părinţii, de a dezvolta priceperile parentale, încrederea în forţele proprii, de a îmbunătăţi capacităţile părinţilor în îngrijirea şi sprijinirea proprii.

Evidenţiem faptul că deşi, consilierea poate fi înţeleasă ca activitate psihopedagogică, ea antrenează şi cunoştinţe de sociologie şi din alte domenii necesare informării şi formării părinţilor / familiei. Ca activitate formală, organizată şi planificată în urma apariţiei unor probleme, consilierea părinţilor presupune activităţi exercitate cu precădere de profesionişti (consilieri psihopedagogi, consilieri educaţionali, psihologi educaţionali).

Consilierea educaţională a părinţilor este:

•         educaţie a educaţiei copilului;

•         un studiu al creşterii şi educării copilului;

•         formare a abilităţii de comunicare şi de analiză a acestora;

•         un examen cognitiv al sarcinilor secvenţiale ale părinţilor în creşterea, dezvoltarea copilului.

Consilierea familiei poate presupune şi acţiuni de informare şi implicit de transmitere şi primire a unor cunoştinţe, idei şi teze importante pentru asigurarea succesului în comunicarea intrafamilială şi în rezolvarea situaţiilor conflictuale.

Activitatea de consiliere psihopedagogică a părinţilor cuprinde şi elemente de educaţie a părinţilor. În programele de consiliere psihopedagogică a părinţilor / familiilor există componente de educaţie a acestora.

Educaţia familiei şi educaţia părinţilor vizează acţiuni îndreptate spre exersarea funcţiei educative, spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare şi interacţionare în familie, fiind considerată componentă a consilierii familiei. Literatura de specialitate nu realizează o clarificare a diferenţelor dintre cele două tipuri de acţiuni.

Considerăm că o diferenţă majoră ar fi specificul activităţii fiecăreia:

•         consilierea vizează rezolvarea unei situaţii critice, de criză, conflictuale;

•         educaţia familiei şi a părinţilor (când nu este o componentă a consilierii) propune activităţi menite a dezvolta aptitudinile, deprinderile, atitudinile familiale şi parentale, având şi scop preventiv, atunci când nu se manifestă situaţii de criză.

Educaţia părinţilor se referă în general la susţinerea parenţialităţii deja manifestate. De aceea trebuie să facem distincţie între educaţia părinţilor şi educaţia parentală.

Educaţia parentală este şi educaţia prin care pregătim tânăra generaţie în vederea preluării modelelor de parenţialitate. Educaţia parentală este un câmp de cercetare şi acţiune interdisciplinar şi relativ recent. Educaţia parentală, care poate fi mai bine exprimată în termenul de formare parentală, desemnează o tentativă formală de creştere a conştiinţei părinţilor şi de utilizare a practicilor parentale.Considerăm ca formare parentală orice acţiune educativă de sensibilizare, învăţare, antrenare, clarificare a valorilor, atitudinilor şi practicilor parentale de educaţie.

Sursă imagine: fototeca personală Ioan Ținc

Educaţia familială se referă la construirea deprinderilor, valorilor, normele vieţii în familie şi îi are în vedere pe toţi membrii acesteia, cuprinzând o sferă mai amplă decât educaţia parentală. Vrăjmaș (2002) defineşte educaţia familială ca fiind un ansamblu de practici sociale puse în mişcare de părinţi, în cadrul grupului familial, în direcţia copiilor, prin intermediul intervenienţilor sociali, în direcţia părinţilor – formare parentală, a copiilor – intervenţie educativă de sprijin sau de suplinire a grupului familial.

Prof. IOAN ȚINC,

Colegiul Tehnic Nr. 1 Vadu Crișului

BIBLIOGRAFIE:

 1.      Berge, A., 1977. Profesiunea de părinte. De la căsătoria părinţilor la căsătoria copiilor. Editura Didactică şi Pedagogică, București.

2.        Drozda-Senkowska, E., 2000. Psihologie socială experimentală, Editura Polirom, Iași.

3.        Jigău, M.(coord.), 2000.Consiliere şi orientare – Ghid, Consiliul Naţional pentru Curriculum, București.

4.      Jinga, I., Negreţ, I.,1999. Familia, acest miracol înşelător, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

5.      Vrăjmaş, E. – A., 2002. Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, București.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s