Motivația elevilor în învățarea online

Predarea online vine cu o serie de provocări pentru copii și cadrele didactice: dificultăți tehnologice inevitabile, lipsa unei relații personale dintre profesori și copii, un control mai limitat al cadrului didactic asupra „atmosferei” din clasa virtuală, dificultăți de verificare a nivelului de atenție al copiilor și o mulțime de alte detalii care apar pe parcurs, în funcție de elevi, materie și conținutul predat.

Unul dintre cele mai dificile aspecte ale predării online se leagă de motivația copiilor pentru învățare. Atenția copiilor în fața ecranului poate fi ușor distrasă în timpul lecțiilor online, oboseala intervine mai repede, iar implicarea copiilor în lecție poate fi mai dificilă decât în clasă, când cadrul didactic se află la doi pași distanță de elevi.

De aceea, specialiștii în educație abordează subiectul motivației și implicării elevilor în învățarea online. Iată câteva metode esențiale prin care profesorii pot menține ridicată motivația copiilor pentru învățarea online.

Oricât de inedite, interesante sau creative ar fi lecțiile online, copiii nu vor fi motivați să participe la ele dacă se simt stresați, speriați sau inhibați în timpul lor. Comunicarea online poate trezi un nivel mai ridicat de anxietate copiilor, de aceea este important ca profesorul să încurajeze o atmosferă relaxată și să formuleze reguli privind comunicarea online non agresivă între copii.

Copiii și adolescenții vor fi mai motivați să învețe dacă percep profesorul ca fiind disponibil și activ online. Răspunsurile la întrebări, feedback-ul rapid asupra temelor și testelor, transmiterea la timp a materialelor de învățare, participarea video la lecții sunt toate modalități prin care profesorul își face simțită prezența online.

Când copiii și adolescenții au libertatea de a alege, vor fi mai motivați să învețe. De exemplu, elevii pot alege ce tematică să abordeze într-un proiect, gradul de dificultate al exercițiilor rezolvate suplimentar sau modalitatea în care își prezintă tema sau proiectul (în scris, video, audio, de exemplu).

Distanța socială îi poate face pe copii să se simtă izolați în procesul de învățare. Sentimentul că se confrunta singuri cu probleme de învățare și lipsa interacțiunilor personale cu alți copii pot diminua motivația pentru învățare în predarea online. De aceea, cadrele didactice pot încuraja proiectele online de grup, discuțiile în timpul lecțiilor, crearea unei secțiuni de comentarii la care copiii să participe cu întrebări și răspunsuri sau jocuri care presupun participarea tuturor elevilor.

Potrivit studiilor, activitățile în care copiii se bucură să se implice sunt cele care: le permit să fie creativi, le trezesc curiozitatea,    promovează relații pozitive cu alți copii.

Când copiii sunt motivați să se implice în activitățile de învățare, aceștia simt că pot obține patru lucruri importante: succesul (nevoia de a fi competent), originalitatea (nevoia de exprimare personală), curiozitatea (nevoia de a înțelege) și relațiile pozitive cu ceilalți (nevoia de a socializa).

Iată alte câteva tipuri de activități potrivite învățării online care pot crește motivația copiilor și adolescenților pentru învățare. Pornind de la materia predată, profesorii pot propune copiilor diverse probleme reale pentru care aceștia să găsească soluții inedite. De exemplu, profesorii de chimie pot întreba copiii cum putem reduce poluarea, profesorii de biologie pot întreba copiii cum ne putem proteja mai eficient de viruși.

Tehnologia le permite copiilor să se exprime și să învețe în același timp. De exemplu, profesorii de matematică pot îmbina nevoia de originalitate și de exprimare a preadolescenților și adolescenților cu lecții despre procentaje, propunându-le un proiect în care elevii sa calculeze timpul dedicat diferitelor activități (scoală, hobby-uri, sport etc.) și să îl reprezinte printr-un grafic. Profesorii de biologie pot da copiilor proiecte prin care aceștia să își înțeleagă mai bine caracteristicile fizice (culoarea ochilor, culoarea părului, de exemplu), profesorii de limbi străine pot propune copiilor lecturi ai căror protagoniști sunt de vârstă apropiată, pentru ca elevii să analizeze apoi ce lucruri au în comun cu aceștia si ce lucruri îi diferențiază, profesorii de geografie îi pot încuraja pe copii să afle mai multe despre țara pe care ar dori să o viziteze etc. Copiii de vârste mai mici pot fi și ei implicați în proiecte potrivite vârstei lor, în care să aplice noțiunile învățate la scoală (de exemplu, la matematică, elevii pot număra și clasifica diferite tipuri de jucării, la limbi străine sau limba româna, pot filma o descriere sau o compunere despre cel mai bun prieten sau despre personajul preferat de desene animate, la biologie, pot filma sau fotografia evoluția unei plante etc.).

În învățarea online, temele pentru acasă pot lua forme facilitate de tehnologie. Copiii își pot prezintă temele înregistrându-se audio sau video sau sub forma unei postări de blog. De exemplu, profesorul poate crea un blog al clasei, la care toți elevii să contribuie cu articole și prezentări. Temele pentru acasă devin responsabilități creative, pe care copiii și le asumă și pe care le pot arăta și altor persoane. Blogul clasei este potrivit pentru aproape orice materie, de la arte și literatură până la științe.

Întâlnirile online cu specialiști din domenii de interes pentru copii, cărora aceștia pot să le adreseze întrebări, webinariile gratuite la care pot participa si copiii, ateliere online inedite sunt modalități prin care tehnologia poate trezi interesul copiilor pentru învățare.

Nu este vorba de jocuri de rol clasice, în care copiii interacționează direct imaginându-și că sunt o altă persoană sau că se află într-o anumită situație, ci de jocuri care permit copiilor să folosească internetul și tehnologia pentru a se informa și a-și pune imaginația la contribuție. De exemplu, copiii își pot imagina cum arată o zi din viața unui om de știință, a unui scriitor sau artist preferat. Mai întâi, vor folosi internetul pentru a afla cât mai multe despre acesta, apoi pot scrie o pagină de jurnal imaginar. Dacă personalitățile alese de copii sunt încă în viață, copiii pot fi încurajați să îi contacteze pe aceștia înainte de realizarea proiectului sau după încheierea acestuia, pentru a-și exprima admirația și aprecierea față de munca acestora.

BIBLIOGRAFIE

  1. Cuciureanu Monica dr., cercetător științific II (Coordonator), Institutul de Științe ale Educației, Laboratorul Teoria Educației – Motivația elevilor și învă țarea, 2015, Bucureşti
  2. EDICT – Revista educației (ISSN 1582 – 909X), ediţia din ianuarie 2018, online
  3. http://rire.ctreq.qc.ca/la-motivation-scolaire-version-integrale

Prof. IOAN ȚINC,

Colegiul Tehnic Nr. 1 Vadu Crișului

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s