Am deschis ochii și, când te-am văzut, m-am îndrăgostit. Îmi bătea inima și auzeam o mulțime de voci. Radiam. Atâtea culori vii…

Am pășit printr-o fereastră de lumină și am primit cele mai sincere și calde îmbrățișări. Am început să despachetez sentimente pentru tine. Mi-ai dat emoții și nu mai știu să respir decât cu inima. La început nu a fost deloc ușor, dar m-ai făcut să zâmbesc cu fiecare răsărit de soare. Erau momente când mă stingeam cu fiecare apus, însă ai știut să-mi arăți ce înseamnă speranța.

Cu tine, totul se întâmplă atât de spontan… Exact atunci când mă pierd, tu mă regăsești. Întâi mă prăbușești. Eu urc, dar tu mă arunci tot mai departe. Mă înveți atât de multe…

Nu ți-am dat niciun motiv să ai încredere în mine și, totuși, tu m-ai ales de fiecare dată.

Mă faci să sufăr de multe ori și pentru asta îți sunt recunoscătoare. M-ai transformat în cine sunt. Ai pus mereu în spatele meu un zid cu care mă împingeai și m-ai forțat să merg tot în față. Nu mi-ai dat de ales decât să fiu puternică. M-ai supus la teste zilnic și m-am zbătut ca o visătoare să le rezolv. Mi-ai schimbat viziunea cu fiecare om pe care mi l-ai trimis în cale. M-ai făcut să înțeleg că oglinda ființei mele este în ochii celor din jurul meu.

Mă privesc din când în când. Nu știu cât va mai dura relația noastră. Mi-am uitat clepsidra acasă și nu mi-ai gravat o dată de expirare. Îți cer doar să continui ca și până acum.

Încearcă-mă!

Te iubesc, scumpa mea viață!

ANTONIA DRIMUȘ

Sursă portret: fototeca personală Antonia Drimuș

Antonia Drimuș este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Onisifor Ghibu, secția Filologie – Engleză intensiv. Acest text ne-a fost încredințat de profesorul de Limba română al Antoniei, Alexandru Popoviciu, căruia îi mulțumim.