Au trecut 12 ani de școală, ani în care îmi doream să se termine odată cu învățatul, cu temele, cu ascultatul și tot ceea ce înseamnă școala, dar în ultimul an mi-am dat seama că pe cât de mult mi-am dorit să termin pe atât de tristă devin. Deși îmi doream din tot sufletul să scap, am realizat că o parte din mine mereu va rămâne în școală.

În ultimul an mi-am dat seama de cât de importante sunt cunoștințele din orice domeniu și astfel am devenit un burete. Burete care încerca să absoarbă orice picătură de informație, pe care știu că nu o voi mai primi la fel de ușor sau cu la fel de mult drag cu cat o primesc acum. Mă apucă un sentiment de melancolie gândindu-mă la tot ceea ce a însemnat școala pentru mine în urmă cu un an și tot ceea ce înseamnă acum.

Am ajuns la vârsta în care am realizat că școala este prietenul care îți vrea binele, care poate să îți aducă succesul și nu numai. Îmi pare rău că am realizat aceste lucruri pe final, dar mă consolez cu faptul că procesul meu de învățare nu se termină odată cu liceul, acesta va continua pe tot parcursul vieții mele și voi încerca să fructific cat mai mult cunoștințele acumulate. 

În ciuda faptului că ajung să termin școala, sunt fericită că am ajuns să leg prietenii cu persoane la care mă așteptam cel mai puțin.  Mă bucur ca împărtășesc aceste sentimente cu persoane care înțeleg, care chiar sunt acolo și ascultă, persoane cărora le pasă de părerea mea. Anii în care a fost pandemia ne-au îndepărtat – sau poate ne-a unit – online. Deși a fost o catastrofă, despre care nimeni nu mai dorește să audă, cred că a creat legături. 

Și uite-mă terminând liceul, devenind cea mai bună versiune a mea și nu în ultimul rând învățând din greșeli.

Vreau să mulțumesc în primul rând familiei mele, fără educația primită din partea lor și fără sprijinul acordat nu reușeam să ajung cine sunt azi. Ei au fost cei care au turnat fundația pe care dascălii au reușit să clădească ceva frumos și rezistent.

Vreau să mulțumesc cadrelor didactice care mi-au călăuzit drumul, pentru cuvintele de laudă sau critică pe care o consider constructivă, pentru că m-a ajutat să realizez că pot mai mult și că niciodată nu trebuie să mă limitez la puțin. Profesorii au un impact mare asupra unui elev. Ei lasă în urmă ceva nemaipomenit, care evoluează treptat și ajunge ceva măreț.

ALEXIA CĂLIN,

clasa a XII-a, CN Onisifor Ghibu

Sursă portret: fototeca personală Alexia Călin