La sfârșitul lunii iunie studenții arhitecți Marcus Lunga și Vlad Chelu, sub coordonarea șef lucrări dr. arhitect Silviu Medeșan de la Departamentul de Arhitectură din cadrul Facultății de Construcții, Cadastru și Arhitectură de la Universitatea din Oradea, au participat la seminarul internațional Școala Grădinarilor Planetari, co-organizat de rețeaua Terra, alături de peste 30 de studenți, arhitecți, artiști, peisagiști și experți din România, Franța, Marea Britanie, Germania, Letonia și Slovenia.

Conceptul acestei școli alternative a fost imaginat de peisagistul francez Gilles Clément și se bazează pe ideea că e posibil să concepem habitatele noastre în armonie cu tot ce e viu: de la om, până la animale, plante și planetă.

În cadrul acestei prime ediții a Școlii Grădinarilor Planetari de la Brezoi, județul Vâlcea, participanții la seminar au vizitat Muzeul Civilizației Populare Tradiționale din cadrul Muzeului Astra din Sibiu, comparând gospodăria tradițională sustenabilă cu moduri contemporane de design și construire ecologice. De exemplu, cum se pot epura apele uzate cu ajutorul plantelor de apă (proces de fitoepurare), nemaifiind astfel necesară racordarea la sistemul centralizat de canalizare.

Au aflat cât de importantă este compoziția solului pentru o viață terestră sănătoasă (hrană, resurse, vietăți) și cum o putem îmbunătății prin compostul rezultat din locuință, creând cicluri scurte de producție și consum, locuirea tradițională, fitoepurarea sau compostarea fiind forme de economie circulară.

Apoi, (mai ales) românii au pus în practică teoria predicată (mai ales) de francezi: au cosit iarba cu coasa precum bunicii, au îngrijit pomii de la poalele muntelui, au construit niște trepte cu resurse locale ca să ajungă în vârf și au învățat toate acestea timp de patru zile într-o construcție hibridă de lemn, piatră, beton, metal și sticlă. Au realizat că încep să le fie de folos învățăturile bunicilor care își construiau propria casă cu ce aveau prin ogradă și mergeau la câmp dis-de-dimineață, împărtășind prânzul pe hotar.

Studenții au trăit și au contribuit la tranziția către o lume mai prietenoasă cu planeta călătorind parcă înapoi într-un viitor deja-vu. Cu toții am ajuns la concluzia că românii locuiau în case foarte sustenabile și frumoase pe care azi nu mai avem voie să le construim (datorită normelor, standardelor, reglementărilor europene etc.), că una e teoria despre sustenabilitate și mai greu e punerea ei în practică. Că, de fapt, avem multe de învățat de la oamenii simpli care încă mai practică obiceiuri sănătoase pentru om, mediu și planetă.

Cel mai important este că am realizat că încă mai avem astfel de oameni în familie, de la care să învățăm cât mai multe astfel de obiceiuri despre care cărțile străine abia dacă își amintesc. Și încă ceva care arată legătura puternică a românului cu pădurea: francezii ne-au mărturisit că au doar 12 nume populare de ciuperci, în timp ce în română avem sute.

prof. dr. arh. SILVIU MEDEȘAN

Arhitectură eco românească veche de sute de ani la Muzeul Astra. Foto: Maria Drăghici