Publicăm în serial texte înscrise la concursul de eseuri intitulat Tinerii, co-creatori ai educației, organizat de CCD Bihor și ISJ Bihor, inspirat de tema propusă de UNESCO pentru Ziua educației din acest an. Lista completă a premiilor o găsiți AICI.

Lost frequencies

Mă apropii de finalul liceului, de finalul perioadei în care „sunt obligat” să merg la școală. După atâta timp, mi-m dat seama că școala nu ne lasă să gândim, nu ne lasă să întrebăm, nu ne lasă să fim unici. Ni se tot spune că omul este o ființă unică, dar oare școala ne lasă să fim unici dacă învățăm tot timpul dintr-un caiet sau dintr-un manual, dacă învățăm mereu ce a spus altul fără să ne întrebăm ce spunem noi. Elevii învață să memoreze, să aibă o memorie monstruoasă, fără a înțelege ce memorează. Elevul învață într-o zi pagini de scris, de informații, dar dacă îl întrebi peste două săptămâni ce a citit, nu-și mai aduce aminte nici titlul lecției. Intri în școală, cu o personalitate, cu un vis, am intrat ca o persoană, nu doar ca un individ, dar vedem că în unele cazuri ești forțat să îți scrii personalitatea pe tablă, și după, să o ștergi, pentru că nu este „bună” sau nu este „în concordanță cu realitatea”.

Generația Z este numită cea mai leneșă generație, dar oare cine este problema aici? Mergem la școală, acolo trebuie doar să înveți mecanic, să-i vomiți profesorului, să primești nota bună și gata. Dacă îi spunem cuiva că vrem să avem un job diferit de cel „bine plătit” ni se spune că nu are rost, pentru că nu ne aduce bani. Mereu suntem în fugă pentru ceva, dar dacă oprim timpul și analizăm puțin, nimeni nu aleargă după noi.

Dar oare ce vrea un elev de la școală? Elevul vrea să fie auzit, vrea să știe că dacă învață un lucru, este important pentru el. Și cum facem asta? Prin diversitate. Un lucru pe care școala ni-l fură. Unicitatea noastră este mâncată de un val de lecții inutile și ne gândim după dacă „Ar trebui să vorbesc sau mai bine mor?” Nu mai spunem ce gândim noi, doar ce gândește altul, și așa vom ajunge să murim cu gândurile noastre, neexprimate și neauzite.

Totodată, școala ca instituție socială ne ajută să ne organizăm societatea. Ne ajută pentru că dacă de mâine școala s-ar desființa, societatea nu ar mai funcționa. Mai mult decât atât, când vine vorba despre activitățile extra-curriculare, vedem că putem învăța și ne putem dezvolta mult mai bine decât am face la școală, 6 ore în bancă.

Tinerii vor ajunge co-creatori ai educației – și cum va arăta asta? O măsură foarte bună ar fi să învățăm elevul să învețe. Aici vorbește despre învățatul logic, nu de cel mecanic. Tinerii ar ajuta elevii să nu mai tocească, ci să învețe logic, iar în capul elevului să fie niște idei bine structurate care derivă de la alte idei. Totul vine de la cine te învață. Dacă profesorul nu te învață să înveți, ci vine în fața clasei, îți predă o lecție, iar după elevul merge acasă și o tocește, nu am făcut nimic.

Mai mult decât atât, creativitatea trebuie stimulată. Într-o lume în care cititul de cărți, fabularea, și gândirea sunt pe dispărute, ne dăm seama că odată cu ele dispare și o abilitate psihologică, creativitatea. Și cum facem asta? Le dăm copiilor să gândească, le structurăm lecții prin care ei caută răspunsul prin creativitate. Creativitatea este ca un mușchi, acesta trebuie antrenat pentru a fi mai puternic.

În final, vedem că tinerii, co-creatorii educației, pot transforma școala dintr-un loc unde mergem forțați într-un loc de confort pentru copii. Într-un loc unde fiecare copil are acel sentiment de a fi ascultat și înțeles.

Tinerii trebuie să le arate generațiilor următoare că gândesc, deci există.

ANDREI URSZ, clasa a XI-a, PREMIUL SPECIAL AL EDITURII CASA

Sursă portret: fototeca personală Andrei Ursz