Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Orizont” Oradea elaborează e-book-ul Education without barriers, supplementary curriculum materials with resources and teaching projects adapted for special and integrated education, al doilea e-book realizat în cadrul proiectului Erasmus KA220 Together We Are Stronger, nr. de identificare proiect 2024-1-RO01-KA220-SCH- 00025116 sub egida Editurii Didactica Militans a Casei Corpului Didactic Bihor.

Partenerii proiectului sunt școli speciale si cu clase integrate din Erdemli Özel Eğitim Uygulama Okulu II. Kademe, Mersin, Turcia, Specjalny Osrodek Szkolno-Wychowawczy Nr 4 w, Cracovia, Polonia, Osnovna Skola Josipa Matosa (Josip Matos  Primary School), Vukovar, Croația and Agrupamento de Escolas de Castro Marim, Portugalia. Coordonatorul proiectului este Centrul Școlar de Educație Incluzivă ,,Orizont” Oradea.

Colecția cuprinde materiale didactice auxiliare, planuri de lecție, descrieri de activități realizate cu elevi cu cerințe educative speciale, articole cu suport teoretic pe tema incluziunii, toate traduse în limba engleză de către cadre didactice din România, Polonia, Turcia, Croatia și Portugalia.

E-book-ul  se deschide cu povestea lui Bilal, care transcende spațiul european prin puterea zborului frumos și deschis multicultural al unei păsări:

The Journey of the Blue Bead

Teacher Tolga Selimoğlu,

Erdemli Özel Eğitim Uygulama Okulu II. Kademe, Turkiye

In the house with the most colorful garden in town lived Bilal, a boy with a giant smile. Bilal’s slanted eyes seemed to sparkle constantly, and his joy swirled through the house like a contagious breeze.

În casa cu cea mai colorată grădină din oraș trăia Bilal, un băiat cu un zâmbet frumos. Ochii  lui Bilal păreau să strălucească mereu, iar bucuria lui se răspândea prin casă ca o adiere contagioasă.

One morning, as Bilal watched the peak of the great mountain through his window with curiosity, he spotted a small bird trapped among the branches of the old plane tree in the garden. The bird’s wing was injured, and it was chirping mournfully. Bilal rushed outside immediately. His gait was a bit different and his steps a bit slower, but his heart ran faster than anyone else’s. With his chubby fingers, he rescued the injured bird and took it inside. He made a nest for it by filling an old wicker basket with soft cotton. “Don’t be afraid, my little friend, you will get better now,” he whispered. Bilal was more excited than ever. His new friend would discover what lay behind that great mountain a place he had always wondered about but could never visit.

Într-o dimineață, în timp ce Bilal privea cu curiozitate vârful marelui munte prin fereastra lui, a zărit o pasăre mică prinsă printre ramurile platanului bătrân din grădină. Aripa păsării era rănită și pițigăia într-un sunet trist. Bilal a ieșit imediat afară. Mersul lui era puțin diferit și pașii un pic mai înceti, dar inima lui bătea mai repede decât a oricui altcuiva. Cu degetele lui pufoase, a salvat pasărea rănită și a luat-o în casă. I-a făcut un cuib umplând un coș vechi de nuiele cu bumbac moale. „Nu te speria, prietene mic, o să te faci bine acum!” șopti el. Bilal era mai entuziasmat ca niciodată. Noul său prieten urma să descopere ce se afla dincolo de acel munte mare—un loc despre care el se întrebase mereu dar pe care nu-l putea vizita niciodată.

Healed by Bilal’s loving hands, the little bird soon began to flap its wings with excitement. Bilal tied a small blue bead around the bird’s neck, and as he bid it farewell into the sky, there was only one route in mind: beyond that mysterious great mountain. The bird crested the mountain peak and glided on a cool breeze toward the vast plains of Poland. There, in a park near Krakow, it met Kasia, who was playing the piano. When Kasia saw the bead on the bird, she realized it was a messenger from afar; she immediately touched the keys of her piano and whispered her most cheerful melodies to it. This music added strength to the bird’s wings and the serenity of the north to its heart.

Vindecat de mâinile iubitoare ale lui Bilal, micuța pasăre a început curând să-și fluture aripile cu entuziasm. Bilal i-a legat o mărgea mică, albastră, în jurul gâtului, și, când i-a spus adio trimițându-l spre înaltul cerului, avea în minte doar un traseu: să ajungă dincolo de acel munte mare și misterios. Păsărea a ajuns pe vârful muntelui și a plutit pe o adiere răcoroasă către vastele câmpii ale Poloniei. Acolo, într-un parc din apropiere de Cracovia, a întâlnit-o pe Kasia, care cânta la pian. Când Kasia a văzut mărgeaua de la gîtul păsării, a realizat că era un mesager de departe; imediat a atins clapele pianului și i-a ,,șoptit” cele mai vesele melodii ale sale. Această muzică a dat putere aripilor păsării.

Refreshed by the music, the little bird turned south toward the misty peaks of the Carpathian Mountains in Romania.

Gliding through the silhouettes of castles, it grew tired and perched on the window of a school in Oradea. Here, Andrei was embroidering traditional patterns with his friends. Andrei noticed the bird’s fatigue, offered it a piece of cornmeal bread, and tied one of his colorful threads to the bird’s leg. “May these colors protect you,” Andrei said with a smile. The chain of kindness started by Bilal merged with the handiwork of a Romanian boy, turning the bird’s journey into a rainbow.

Revigorat de muzică, micuța pasăre s-a îndreptat spre sud, spre vârfurile învăluite în ceață ale Munților Carpați din România. 

Glisând printre siluetele castelurilor, s-a simțit obosită și s-a așezat pe pervazul unei școli din Oradea. Aici, Andrei broda modele tradiționale împreună cu prietenii săi. Andrei a observat oboseala păsării, i-a oferit o bucată de pâine din mălai și i-a legat un fir colorat de picior, în culorile steagului României. „Să te protejeze aceste culori!” a spus Andrei zâmbind. Lanțul de bunătate început de Bilal s-a unit cu munca manuală a unui băiat român, transformând călătoria păsării într-un curcubeu.

The bird’s next stop was Croatia, on the shores of the deep blue Adriatic waters.

In Vukovar, Luka, who was playing ball among the stone houses, immediately noticed this decorated visitor gliding from the sky. When the bird perched atop the historic water tower, Luka climbed up to it. He skillfully tied a small seashell he had found by the Danube River to the bird’s other leg. Luka’s cheerful laughter settled into the bird’s feathers. Behind the mountains Bilal had wondered about, a message of kindness had begun, telling how everyone’s heart beats with the same language of love.

Următoarea oprire a păsării a fost Croația, pe malurile apelor albastre adânci ale Adriaticii. 

În Vukovar, Luka, care se juca cu mingea printre casele de piatră, a observat imediat acest vizitator împodobit glisând din cer. Când pasărea s-a așezat pe turnul de apă cu valoare istorică, Luka s-a urcat spre ea. A legat cu iscusință o scoică mică pe care o găsise lângă Dunăre de cealaltalt picior al păsării. Râsul vesel al lui Luka a cuprins starea de bine a păsării. Dincolo de munții de care Bilal era interesat, începuse un mesaj de bunătate, spunând cum inima fiecăruia bate cu aceeași limbă a iubirii.

Finally, the journey extended to the westernmost tip of Europe, to Portugal by the ocean. In the peaceful streets of Castro Marim, Sofia, who was painting ceramics on her balcony, smiled in surprise when she saw the bird perch on her blue-and-white tiles. Sofia felt the blue bead from Turkey, the music of Poland, the colors of Romania, and the scent of the sea from Croatia. She immediately picked up her brush, painted a tiny sun motif on the bird’s wings, and tossed it into the air to return to where it came from—to Bilal.

În cele din urmă, călătoria s-a extins până în capătul vestic al Europei, în Portugalia, lângă ocean. Pe străzile liniștite din Castro Marim, Sofia, care picta ceramică pe balconul ei, a zâmbit surprinsă când a văzut pasărea cocoțată pe plăcile ei albastre și albe. Sofia a simțit mărgelele albastre din Turcia, muzica Poloniei, culorile României și mirosul mării din Croația. Și-a luat imediat pensula, a pictat un mic motiv solar pe aripile păsării și a aruncat-o în aer pentru a se întoarce de unde venise – la Bilal.

Weeks later, when the bird landed on the plane tree in Bilal’s garden, Bilal finally knew what lay behind that great mountain: friendly hands reaching out from all over the world and one big, never-ending smile.

Câteva săptămâni mai târziu, când pasărea s-a așezat pe platanul din grădina lui Bilal, Bilal a realizat în sfârșit ce se afla dincolo de acel munte mare: mâini prietenoase întinse din întreaga lume și un zâmbet mare, nesfârșit.

îi mulțumim prof. adina cărădan, care ne-a încredințat acest text spre publicare. Dna Cărădan este coordonator al lucrării Education without barriers, supplementary curriculum materials with resources and teaching projects adapted for special and integrated education, în curs de apariție la editura Didactica Militans a CCD Bihor.

Blue-beaded bird – watercolor AI generated image