Printre invitații conferinței Profesorul care inspiră, de la Muzeul Țării Crișurilor, s-a numărat și doamna Kecse Gabriella, inspector școlar pentru limba și literatura maghiară, care a pledat pentru școala în limba maternă și a încheiat cu un omagiu la adresa a două dintre profesoarele sărbătorite cu acea ocazie.

Ceremonia „Profesorul care inspiră – Ziua Educației Bihorene”, organizată în 7 octombrie de Casa Corpului Didactic Bihor și Inspectoratul Școlar Județean Bihor, a avut două părți: o sesiuen de comunicări și Gala Excelenței în educație. În prima parte, printre vorbitori s-a numărat și doamna prof. Kecse Gabriella, inspector școlar pentru limba maghiară, care are și atribuții suplimentare pentru limba și literatura maternă germană. Prezentarea domniei-sale s-a intitulat „Rădăcini în limba maternă, aripi pentru viitor”.

Doamna inspector a ales ca punct de plecare o idee atribuită lui Goethe, potrivit căreia copilul are nevoie de două lucruri: rădăcini și aripi, construindu-și intervenția în baza acestei imagini. Pentru dumneaei, educația în limba maternă este „temelia identității”. „Când învățăm în limba în care ne rugăm, în limba în care visăm, în limba în care am rostit primele cuvinte, procesul de acumulare a cunoștințelor devine mai profund, mai natural și, bineînțeles, mai eficient”, spune dna Kecse, adăugând că limba maternă este „codul nostru emoțional și cultural, spațiul în care gândurile prind formă fără efort”.

Vorbitoarea a subliniat că această idee nu privește o singură comunitate. Afirmațiile sunt valabile pentru toată lumea, indiferent de comunitatea din care provine, pentru că „patria noastră spirituală este limba în care ne-au legănat oamenii”. Învățând în limba maternă, ne conectăm la istoria și valorile care ne definesc, iar aceste rădăcini oferă stabilitate, siguranță și un puternic sentiment de apartenență „într-o lume aflată în continuă schimbare”.

Rădăcinile – spune dna inspectoare – nu înseamnă stagnare: „Rădăcinile puternice nu ne blochează pe loc, ci ne oferă energia necesară pentru a crește”. O bază solidă în limba maternă dezvoltă abilități cognitive superioare, care ajută apoi la învățarea limbilor străine, a științelor și a tehnicilor noi. Devine astfel rampa de lansare, acele „aripi pentru viitor” care îi lasă pe elevi să zboare oriunde, să inoveze și să aibă succes, „fără să uităm cine suntem și de unde am venit”.

Mesajul de final a fost o invitație la prețuire: școala în limba maternă oferă – în cuvintele dnei Kecse – „cel mai frumos echilibru în viață: stabilitatea solului de acasă și libertatea întregului cer”.

Laudatio

Kecse Gabriella a avut încă un rol în cadrul galei, prezentând două dintre profesoarele omagiate în partea a doua a evenimentului, doamnele Irina-Margareta Boros și Éva-Mária Zalder, încheindu-și cuvântul în limba maghiară, ilustrând astfel aserțiunile de la început.

Despre doamna Boros a spus: Aki egy kis közösségért dolgozik egy egész életen át, az nem csupán embereket szolgál, hanem nyelvet, kultúrát, hagyományt és egy közös emlékezetet őriz. Az ilyen életmű értéke nem mérhető években: tovább él azokban, akiknek utat mutatott. („Cine lucrează o viață întreagă pentru o comunitate mică nu servește doar oameni, ci păstrează o limbă, o cultură, o tradiție și o memorie comună, iar valoarea unei astfel de opere de o viață nu poate fi măsurată în ani, pentru că ea continuă să trăiască în cei cărora le-a arătat calea”).

Din portretul realizat dnei prof. Éva-Mária Zalder, spicuim o frază elocventă: A tanítás az optimizmus legnagyobb cselekedete. („A preda este cel mai mare act de optimism.”)

Limba maternă, păstrată și transmisă de profesori, devine memorie comună și temei pentru viitor.

Sursă imagine: fototeca Fechete Erika, metodist CCD Bihor