Abstract

Orice activitate fizică sau sportivă se bazează pe calitățile motrice, care includ viteza, forța, rezistența, îndemânarea și mobilitatea. Nivelul de dezvoltare al acestora afectează performanța sportivă a unei persoane, precum și capacitatea generală de efort a corpului. Dezvoltarea calităților motrice în lecțiile de educație fizică trebuie realizată prin metode și mijloace care sunt adaptate vârstei, nivelului de pregătire și activităților propuse.

Datorită faptului că sunt atrăgătoare și complexe, sportul este o componentă esențială a programului școlar. Voleiul este unul dintre cele mai dificile sporturi fizice, deoarece necesită o coordonare eficientă între membrii echipei și necesită o alternanță rapidă a acțiunilor motrice. Exercițiile de volei necesită sărituri, deplasări rapide, schimbări de direcție și reacții rapide la stimuli vizuali și auditivi. Acest lucru crește viteza de reacție, forța explozivă, coordonarea și rezistența specifică.

Cuvinte cheie: volei, calități motrice, mijloace, competențe specifice educației fizice.

Pentru a ajuta la dezvoltarea calităților motrice prin volei, mijloacele și abordările educaționale trebuie alese cu atenție, astfel încât acestea să contribuie direct la atingerea competențelor specifice stabilite în programele școlare pentru învățământul gimnazial. Utilizarea capacităților motrice într-o gamă largă de situații este obiectivul acestor abilități; aplicarea tehnico-tactică în jocuri sportive; și adoptarea unui comportament adecvat în activitățile de echipă.

Mijloace pentru dezvoltarea forței si vitezei prin volei

Forța, în special forța explozivă a membrelor inferioare și superioare, este vitală pentru executarea procedeelor specifice  voleiului, cum ar fi atacul, blocajul și serviciul. În școală, ea trebuie crescută prin exerciții care sunt adaptate nivelului de vârstă și folosesc în principal sarcini motrice și de îngreunare specifice jocului. În consecință, pot fi utilizate exerciții precum sărituri verticale cu atingerea unei ținte, cum ar fi un panou sau un marcaj pe perete; sărituri succesive peste obstacole joase; exerciții de tip „atac la plasă” fără minge, care se concentrează pe coordonarea fazelor de elan; bătaie și sărituri; aruncări și prinderi cu o minge medicinală ușoară; și flotări modificate pentru a îmbunătăți forța centuri scapilare.

Nunes și colab. (2021) arată că antrenamentul neuromuscular integrativ poate îmbunătăți performanța tinerilor voleibaliști la săritura verticală și subliniază cât de important este să se combine exercițiile de forță cu cele de coordonare. În același timp, antrenamentul funcțional este mai bun decât metodele tradiționale pentru dezvoltarea forței membrelor inferioare, conform lui Gao și colab. (2025).

Din punct de vedere metodic, în lecțiile de educație fizică se recomandă utilizarea metodelor de repetare, care implică serii scurte de exerciții cu pauze adecvate; metoda circuitului, care alternează exercițiile de forță cu cele tehnice; și metoda jocurilor aplicative, care implică mini-competiții de sărituri sau atacuri la țintă. Aceste metode ajută la dezvoltarea capacităților motrice necesare pentru executarea corectă a procedurilor tehnice fundamentale.

În volei, viteza de reacție și deplasarea sunt importante, deoarece sunt esențiale schimbările rapide de direcție și reacțiile la stimuli vizuali sau auditivi. Exerciții care îmbunătățesc frecvența pașilor pot include reacții la semnale sonore sau vizuale din poziție fundamentală, deplasări rapide laterale între marcaje, exerciții de tip „shadow volleyball”, care simulează execuții fără minge, jocuri 4×3 pe teren redus, desfășurate într-un ritm rapid, și exerciții cu scărița de coordonare pentru a crește frecvența pașilor.

Atıcı și Bayrakdar (2025) arată că antrenamentele bazate pe exerciții pliometrice și de agilitate îmbunătățesc semnificativ performanța fizică a adolescenților care joacă volei. Aceste rezultate evidențiază importanța includerii unor exerciții dinamice și variate în procesul de pregătire, pentru dezvoltarea capacităților motrice specifice acestei categorii de vârstă. De asemenea, Chuang și colab. (2022) confirmă că exercițiile de agilitate ajută la dezvoltarea capacităților fizice specifice jocului de volei. În opinia mea, dezvoltarea agilității contribuie nu doar la îmbunătățirea performanței motrice, ci și la creșterea eficienței execuțiilor tehnice realizate în condiții de joc.

În ceea ce privește metodologia, se recomandă următoarele: metoda jocurilor dinamice, bazate pe reacție și competiție; metoda intervalelor scurte, care implică eforturi de intensitate maximă de 5 până la 10 secunde, urmate de pauze complete; și metoda situațiilor-problemă, în care elevii sunt obligați să anticipeze traiectoria mingii și să se poziționeze rapid. Capacitatea de reacție și aplicarea deprinderilor motrice într-o varietate de contexte de joc sunt îmbunătățite prin utilizarea acestor mijloace.

Mijloace pentru dezvoltarea coordonării si rezistentei specifice

În jocul de volei, coordonarea este o calitate motrică esențială, deoarece este esențială pentru executarea corectă a tehnicilor și pentru adaptarea rapidă la condițiile de joc imprevizibile. Aceasta facilitează orientarea în spațiu, sincronizarea mișcărilor și controlul eficient al mingii în contexte dinamice.

În gimnaziu, coordonarea poate fi îmbunătățită prin diferite exerciții, cum ar fi pase repetate la perete cu schimbarea poziției, exerciții de alternare între preluare și pasă, combinații de deplasare și execuție tehnică, exerciții cu două mingi pentru a dezvolta coordonarea bilaterală sau jocuri mai mici cu reguli modificate, cum ar fi că trebuie să faceți trei atingeri. Aceste exerciții îmbunătățesc execuția tehnică și controlul motor.

Trajković și Bogataj (2020) subliniază că antrenamentul neuromuscular joacă un rol semnificativ în creșterea competenței motrice a jucătoarelor de volei tinere. Aceste concluzii evidențiază importanța utilizării unor exerciții care dezvoltă simultan coordonarea, echilibrul și controlul motric în procesul de pregătire al elevilor. Marinho și Chagas (2022) demonstrează că nivelul coordonării motrice poate fi un indicator al performanței în execuția tehnică specifică acestui joc. În opinia mea, dezvoltarea coordonării reprezintă o condiție esențială pentru însușirea și perfecționarea procedeelor tehnice specifice voleiului.

Dezvoltarea coordonării se realizează prin utilizarea metodei de exersare progresivă, de la simplu la complex, a metodei globale, învățarea în situații de joc și învățarea prin cooperare, care îmbunătățește comunicarea și sincronizarea în echipă. Selecția mijloacelor trebuie să fie progresivă și adaptată vârstei și nivelului de competență motrică al elevilor (Hulteen și colab., 2020). Consider că adaptarea exercițiilor la particularitățile individuale ale elevilor contribuie la creșterea eficienței procesului de învățare și la obținerea unui progres motric constant. Atunci când exercițiile tehnice sunt combinate cu exercițiile de dezvoltare fizică, este mai ușor să se adapteze la situațiile reale de joc.

Rezistența în volei la nivel gimnazial se bazează pe capacitatea de a menține un nivel ridicat de execuții tehnice pe parcursul unor seturi repetate de joc, mai degrabă decât pe efort continuu. Conform acestui punct de vedere, dezvoltarea acestei calități trebuie realizată prin exerciții care sunt dinamice și integrează contexte aplicative.

De exemplu, au fost utilizate tehnici precum exercițiile combinate de tip preluare–pasă–atac care au fost efectuate în serii, jocurile 4×3 pe teren redus care au fost desfășurate la intervale de 3 până la 5 minute, circuitele tehnico-fizice care includ deplasări rapide și execuții succesive, și jocurile de tip „continuitate maximă”, care au ca scop menținerea mingii în joc cât mai mult timp posibil.

De Oliveira Castro și colab. (2022) subliniază faptul că jocurile scurte cresc numărul de execuții tehnice și implicarea elevilor. Aceste rezultate evidențiază eficiența utilizării jocurilor aplicative în procesul de instruire, deoarece permit exersarea repetată a procedeelor tehnice în condiții apropiate de cele întâlnite în jocul real. În plus, acest lucru contribuie indirect la creșterea rezistenței specifice. În același sens, Kryventsova și colab. (2024) au demonstrat că practicarea voleiului, în special, îmbunătățește rezistența  în regim de viteză a adolescenților. În opinia mea, dezvoltarea rezistenței prin mijloace specifice voleiului este mai eficientă decât utilizarea exclusivă a exercițiilor generale, pentru dezvoltarea rezistenței, deoarece răspunde mai bine cerințelor motrice ale jocului și menține interesul elevilor pentru activitate.

Dezvoltarea rezistenței se realizează prin metoda intervalelor repetate, care implică alternarea efortului specific cu pauze scurte; metoda jocului aplicativ prelungit, care ajută la consolidarea rezistenței în condiții apropiate de joc; și metoda competițională, care implică organizarea de mini-turnee. Aceste metode ajută la creșterea capacității de efort și la aplicarea deprinderilor motrice într-o varietate de situații dificile.

Mijloace pentru dezvoltarea mobilității și stabilității

Eficiența tehnică în volei, precum și prevenirea accidentărilor, depind de mobilitatea articulară și stabilitatea segmentară. Gimnaziul ar trebui să includă exerciții dinamice în programul de fitness.

De exemplu:• Exerciții care îmbunătățesc mobilitatea umărului prin rotații controlate;

• activități care îmbunătățesc flexibilitatea  trenului inferior și superior;
• exerciții pentru stabilizarea trunchiului, cum ar fi planul vertical și variantele dinamice ale acestuia;
• exerciții care implică menținerea echilibrului pe suprafețe instabile

Tsai și colab. (2020) demonstrează rolul exercițiilor de stabilizare în optimizarea execuției tehnice, evidențiind impactul antrenamentului centrat pe stabilitatea trunchiului asupra performanței voleibaliștilor adolescenți și a parametrilor biomecanici. Aceste rezultate evidențiază importanța includerii exercițiilor de stabilizare în pregătirea elevilor, deoarece contribuie la realizarea unor execuții tehnice mai precise și mai eficiente.

Metodele tradiționale trebuie completate cu abordări centrate pe elev și pe situații de joc pentru a atinge competențele specifice prevăzute în programa școlară.

Abordările bazate pe joc cresc motivația și implicarea elevilor în lecțiile de educație fizică, așa cum au demonstrat Camacho-Sánchez și colab. (2023) și Yan și colab. (2022). În opinia mea, utilizarea jocurilor aplicative transformă procesul de învățare într-o activitate mai atractivă și facilitează participarea activă a tuturor elevilor. Utilizarea jocurilor reduse în volei (4×3) ajută la creșterea numărului de repetări și la dezvoltarea calităților motrice și tehnice.

Bores-García și colab. (2021) subliniază că tehnicile de cooperare cresc competențele sociale și responsabilitatea individuală în echipă. Consider că dezvoltarea acestor competențe este la fel de importantă ca dezvoltarea motrică, deoarece voleiul presupune colaborare permanentă între membrii echipei. În volei, dezvoltarea competențelor sociale prevăzute în curriculum este susținută de exercițiile pe grupe, rotația rolurilor și feedback-ul reciproc.

Hasanuddin (2025) și Rohman (2025) subliniază cât de eficiente sunt modelele de învățare bazată pe probleme în învățarea jocurilor sportive. Aceste abordări pot contribui la dezvoltarea capacității elevilor de a analiza situațiile de joc și de a identifica soluții eficiente în mod autonom. Profesorul poate stimula gândirea tactică a elevilor prin crearea de situații-problemă în timpul lecțiilor de volei.

Metodele și tehnicile de instruire a voleiului ajută la îndeplinirea competențelor specifice prevăzute în programa școlară pentru nivelul gimnazial. Prin urmare, exercițiile analitice și globale îi ajută pe elevi să învețe să folosească corect și eficient operațiunile tehnice esențiale, cum ar fi preluarea, pasarea și serviciul. Utilizarea acestora în jocuri organizate, în special atunci când se utilizează jocuri cu o singură față (jocuri cu o singură față), ajută la consolidarea deprinderilor prin aplicarea acestora în contexte similare cu cele din situațiile reale de joc.

În plus, utilizarea diferitelor circuite și exerciții tehnico-fizice permite dezvoltarea și utilizarea capacităților motrice în diferite situații. Acest lucru poate fi adaptat nivelului de pregătire al elevilor. Metodele cooperative folosite în exerciții și jocuri de echipă promovează un comportament bazat pe fair-play, respect și cooperare. Cu toate acestea, abordările de învățare bazate pe probleme stimulează gândirea tactică și încurajează implicarea activă a elevilor în procesul de învățare. Aceste metode îmbunătățesc, de asemenea, capacitatea elevilor de a-și dezvolta autonomia în rezolvarea sarcinilor motrice.

Intervențiile bine structurate, adaptate nivelului de competență motrică, sunt esențiale pentru progresul elevilor, spune Hulteen și colab. (2020). Consider că adaptarea conținutului instruirii la nivelul de dezvoltare al fiecărui elev contribuie la creșterea eficienței procesului de învățare și la obținerea unui progres motric constant. Totuși, García-Hermoso și colab. (2020) demonstrează că programele de educație fizică bine planificate îmbunătățesc abilitățile motrice fundamentale și condiția fizică. Aceste rezultate evidențiază importanța organizării sistematice a activităților de educație fizică, în vederea dezvoltării armonioase a capacităților motrice și a stării generale de sănătate a elevilor.

Metodele și tehnicile de instruire în volei la nivel gimnazial trebuie să fie diverse, progresive și adaptate vârstei. Utilizarea jocuri dinamice și exerciții care implică forță, viteză, coordonare și rezistență în contexte aplicative ajută la dezvoltarea calităților motrice și la atingerea competențelor specifice prevăzute în programa școlară. Voleiul poate deveni un instrument eficient pentru educație prin metode moderne centrate pe elev. Are capacitatea de a îmbunătăți atât dezvoltarea fizică a elevilor din gimnaziu, cât și de a forma competențele sociale și cognitive.

Bibliografie

Atıcı, M., și Bayrakdar, A. (2025). Effects of plyometric and agility-based training on physical performance in adolescent male volleyball players: a controlled experimental study. Pedagogy of Physical Culture and Sports, 29(4), 297-307.

Bores-García, D., Hortigüela-Alcalá, D., Fernandez-Rio, F. J., González-Calvo, G., și Barba-Martín, R. (2021). Research on cooperative learning in physical education: Systematic review of the last five years. Research quarterly for exercise and sport, 92(1), 146-155.

Camacho-Sánchez, R., Manzano-León, A., Rodríguez-Ferrer, J. M., Serna, J., și Lavega-Burgués, P. (2023). Game-based learning and gamification in physical education: a systematic review. Education Sciences, 13(2), 183.

Chuang, C. H., Hung, M. H., Chang, C. Y., Wang, Y. Y., și Lin, K. C. (2022). Effects of agility training on skill-related physical capabilities in young volleyball players. Applied sciences, 12(4), 1904.

De Oliveira Castro, H., Laporta, L., Lima, R., Clemente, F., Afonso, J., Aguiar, S., … și Costa, G. D. C. T. (2022). Small-sided games in volleyball: A systematic review of the state of the art. Biology of Sport, 39(4), 995-1010.

Gao, Y., Yang, Y., Xian, C., și Wang, Z. (2025). Comparative study of functional training and traditional resistance training on lower-limb strength performance in male adolescent volleyball players: a randomized controlled trial. Frontiers in Physiology, 16, 1629055.

García-Hermoso, A., Alonso-Martínez, A. M., Ramírez-Vélez, R., Pérez-Sousa, M. Á., Ramírez-Campillo, R., și Izquierdo, M. (2020). Association of physical education with improvement of health-related physical fitness outcomes and fundamental motor skills among youths: a systematic review and meta-analysis. JAMA pediatrics, 174(6), e200223-e200223.

Hasanuddin, M. I. (2025). Comparison of the Effectiveness of Discovery Learning and Problem-Based Learning Models in Volleyball-Based Physical Education Learning. COMPETITOR: Jurnal Pendidikan Kepelatihan Olahraga, 17(3), 3192-3205.

Hulteen, R. M., Barnett, L. M., True, L., Lander, N. J., del Pozo Cruz, B., și Lonsdale, C. (2020). Validity and reliability evidence for motor competence assessments in children and adolescents: A systematic review. Journal of Sports Sciences, 38(15), 1717-1798.

Kryventsova, I., Strelnykova, Y., Boichuk, R., și Wnorowski, K. (2024). Volleyball as a means to develop speed endurance in girls aged 16-18.

Marinho, B., și das Virgens Chagas, D. (2022). Can motor coordination level predict performance on volleyball skills in youth?(¿ Puede el nivel de coordinación motora predecir el rendimiento en habilidades específicas de volea en los jóvenes?). Retos, 45, 195-201.

Trajković, N., și Bogataj, Š. (2020). Effects of neuromuscular training on motor competence and physical performance in young female volleyball players. International journal of environmental research and public health, 17(5), 1755.

Tsai, Y. J., Chia, C. C., Lee, P. Y., Lin, L. C., și Kuo, Y. L. (2020). Landing kinematics, sports performance, and isokinetic strength in adolescent male volleyball athletes: Influence of core training. Journal of sport rehabilitation, 29(1), 65-72.

Yan, J., Jones, B., Smith, J. J., Morgan, P., și Eather, N. (2022). A systematic review investigating the effects of implementing game-based approaches in school-based physical education among primary school children. Journal of Teaching in Physical Education, 42(3), 573-586.

prof. dr. EMIL BONDAR,

Școala Gimnazială Oltea Doamna, Oradea

Free stock image