Recent am avut oportunitatea de a participa la un curs în cadrul proiectului Erasmus+, Our Digital Classroom, ținut în Valletta, Malta, împreunǎ cu încǎ cinci colegi de la CN „Onisifor Ghibu” Oradea. Desigur, ştiam cǎ va fi o experiențǎ deosebitǎ, atât din punct de vedere profesional, cât şi cultural. Aş putea reda multe din ceea ce am experimentat în aceastǎ țarǎ din mijlocul Mediteranei, cu o naturǎ, dar şi cu o culturǎ şi civilizație atât de frapante. Aş putea vorbi despre locurile intens vizitate de turişti, cum ar fi capitala Valletta, celebra Blue Lagoon, vechea capitalǎ Mdina, insula Gozo, Blue Grotto, sau pitorescul Popeye Village.  Dar privind retrospectiv, mi se activeazǎ intens în minte imagini dintr-un anumit loc, un loc minor ca importanțǎ, unde am rǎtǎcit dintr-o eroare: Dingli Cliffs. 

Intenția noastrǎ era aceea de a ajunge la templele megalitice Hagar Qim şi Mnajdra. Urcǎm în autobuzul 56, ştiind cǎ trebuie sǎ mergem pânǎ la capǎt: Dingli. Autobuzul se goleşte încetul cu încetul. La ultima stație întrebǎm şoferul pe unde s-o luǎm spre temple. Soferul priveşte vizibil încurcat şi bâjbâie ceva neinteligibil într-o englezǎ de imigrant. Coborâm nu foarte convinşi, într-un sǎtuc cvasi-pustiu. Unicul indicator gǎsit ne îndrumǎ spre Dingli Cliffs. Aici sǎ fie oare templele? O luǎm pe jos pe un lung drum cu ziduri de piatrǎ şi cactuşi. Ajungem dupǎ ceva vreme de mers la coasta de vest a Maltei, la cota cea mai înaltǎ a insulei. O coastǎ sǎlbaticǎ, imensǎ, cu stânci care țâşneau din pǎmânt, şi care cobora spre țǎrm, de unde se deschidea Mediterana în toatǎ imensitatea ei.

Copleşitor. 

Prof. LUMINIȚA DUBĂU